Cu sufletul la vedere | DORUL DINTRE ARIPI

Mihaela CD

Prima carte a autoarei canadiene Alexandria Iurcu Bălan, DORUL DINTRE ARIPI publicată în 2024 la editura Globart Universum din Montreal, reprezintă o surpriză, remarcabilă!  
Într-un act curajos și bine inspirat, autoarea Alexandrina Iurcu Bălan își face intrarea în lumea literară cu primul său volum de poezii, un tablou generos, bogat în teme diverse și expresie artistică proprie, caldă și invitantă. Deschiderea cu care își așterne gândurile, emoțiile, vibrațiile și sentimentele proprii în fața cititorilor aduce o autenticitate impresionantă volumului. Nu este ușor să împărtășești cu alții, nu doar gândurile, ci și senzațiile cele mai profunde ale ființei tale, de aceea vorbim despre curajul de a-ti expune sufletul în vitrina cititorilor.
Cartea  DORUL DINTRE ARIPI este o expunere deschisă, în care autoarea dezvăluie nu doar emoții, povești și trăiri personale, dar  și  valori, credința, morala, fiind o invitație la empatie și conexiune umană. Acest debut literar nu doar marchează o incursiune în universul personal al autoarei, ci și deschide uși către contemplarea subiectelor universale precum: iubirea, dorul, suferința, tristețea, cinstea, omenia, adevărul, respectul, dar și  sfințenia limbii și apartenența la datinile, obiceiurile și tradițiile neamului și ale locului natal, etc.

DIN SUFLET SI PENTRU SUFLET, CU MIHAELA CD ÎN VOLUMUL VIAȚA VIOLETĂ

Valentin Lupea

          Mihaela CD, născută undeva în România, țară în care se poate întâmpla orice şi oricând, a emigrat în Canada, împreună cu familia, cu mulți ani în urmă, stabilindu-se la Montreal.
          Numele Mihaelei CD a devenit deja un nume de legendă, prin activitatea sa neobosită în domeniul artei, al creației artistice şi al culturii în general, dar şi-n cel al ziaristicii şi al militantismului, fiind, deopotrivă, atât scriitor, poet, redactor, cronicar și textier, cât şi promotor cultural, scenarist şi regizor şi, nu în ultimă instanță, artist în domeniul picturi tradiționale şi digitale.
          Impresionantă este, în primul rând, activitatea creatoare a Mihaelei CD prin diversitatea tematică a creațiilor sale, diversitate exprimată-n cele 26 cărți de autor, cărți de poezie, de proză, de eseuri, interviu, articole, însemnări, cronici literare şi așa mai departe, dar şi prin cele peste 70 cărți formate din antologii şi volume colective, la care se adaugă încă 17 cărți cu interviuri, dicționare şi comentarii literare, activând şi fiind publicată în peste 60 de reviste, publicații şi platforme literare, nelipsând nici participarea dânsei la emisiuni şi interviuri radio-tv-ziare (33 interviuri), obținând peste 91 distincții (diplome, trofee, medalii şi premii literare), o activitate şi o operă...

Pentru poeta Lidia Popa să iubești e tot ce contează pe acest pământ!

Gelu Dragoș

Poeta Lidia Popa are un curriculum vitae impresionant, motiv pentru care am să mă rezum a spune că este: scriitoare, poetă, eseist, traducător, designer grafic, redactor de ediție, promotor cultural, creator digital.
A publicat șapte cărți în Italia şi România.
A publicat în peste 50 de  antologii şi publicații internaționale. Poeziile ei sunt traduse în italiană, franceză, engleză, spaniolă, arabă, germană, bangladeză portugheză, sârbă, urdu, dari etc.
     A primit foarte multe premii şi recunoaşteri onorifice internaționale, iar ca să vă impresionăm și pe dumneavoastră cititorii noștri, trebuie amintite câteva dintre ele: Premiul literar I Trionfi 2015 – Academia Internațională Francesco Petrarca, Italia pentru inedite; Premiul literar internațional Corona 2016, Italia pentru publicare; Premiul Poetul Iubirii 2017, Gala Iubirii Italia pentru inedit; Premiul Internațional de Poezie Contemporană 2017 „Club della Poesia”, Italia, pentru carte publicată; Premiul literar Maria Cumani Quasimodo 2018, Italia pentru inedit; Premiul Alberoandronico 2018 – Placă de vorbitor nativ non-italian, Italia pentru compilație nepublicată; Premiul literar 2018 diversamente Uguali, Italia pentru inedit;

„Soulmates” sau chemarea la iluminare prin poezie și iubire

Liliana Moldovan

    Așa cum precizează scriitoarea Lidia Popa în nota introductivă a volumului „Soulmates”, apărut în ediție bilingvă engleză-română, la Editura eCreator, întregul alai de poezii incluse în carte, provine din intimul său spațiu de creație literară și se descătușează frenetic la umbra unor excepționale gânduri îmbrăcate în metafore grăitoare.
     Scriitoarea ne îndeamnă, de la bun început, să îi citim poeziile ca pe niște monoloage imaginare care se transformă în dialoguri, fără răspuns, cu muza K., pe care autoarea o invocă permanent în poemele sale.
    Pornind de aici construiește versuri de factură mistică, ce te duc cu gândul la dansul imaginar al sufletelor gemene, așa cum sugerează și titlul cărții.
După cum se știe, tema sufletelor gemene se întâlnește deseori la poeții simboliști, ale căror creații lirice pun în evidență sublima și eterna năzuiță a fiecăruia dintre noi de a-și afla sufletul pereche și de a cunoaște iubirea ideală.
    Dacă poeții romantici descriu această căutare a sufletului geamăn ca pe un proces dureros și purificator, unii scriitori, cum ar fi Edgar Allan Poe, alungă idea găsirii iubirii perfecte, deoarece, în acest fel, cei care o trăiesc ar trezi invidia muritorilor și chiar nemulțumirea îngerilor ce...

Suflete în oglindă

Adriana Crăciun

Lidia Popa s-a născut în județul Neamț, România.
A urmat cursuri universitare în domeniul administrativ, activând profesional în România până la stabilirea sa în Italia.
A trăit și a lucrat la Roma timp de 24 de ani, ca parte a valului de emigrare intelectuală de după căderea Zidului Berlinului.
Scrie poezie încă din copilărie și s-a afirmat ca poetă, eseistă și naratoare, fiind recunoscută în Italia și la nivel internațional.
Colaborează cu reviste, publicații și asociații literare din mai multe țări și scrie în română, italiană și alte limbi, ca formă de explorare și exprimare artistică.
A publicat mai multe volume de poezie în ediții monolingve și bilingve, în România și în Italia.
Operele sale se remarcă prin profunzime spirituală, reflecție filosofică și o sensibilitate aparte față de limbajul poetic.

DORUL MEU RĂMÂNE DOR sau reflecții privind Poezia domnului Ioan Romeo ROȘIIANU

Constantin Anton

Poeziile domnului Ioan Romeo ROȘIIANU  sunt profund melancolice, pline de dor, reflecții asupra trecerii timpului, a morții și a iubirii pierdute. Există un fir tematic unitar care leagă toate aceste versuri – dorul de viață, de mamă, de iubire, dar și acceptarea unui destin inevitabil.

Dorul meu rămâne dor

Dorul meu de viață e să-ți zic
un pocal mi-ajunge pân la moarte
eu de amforă nu astăzi mă dezic
o transform în litere și-n carte

Poezii de Luca Cipolla

Luca Cipolla

Noapte de vară

Cimbalele
evocă o altă vară
în timp ce aureola luminii
îi desenează conturul
și iubirea tinerilor mândri
extremele..
sub dorința cea amară
a teiului se arată intactă iarba
călcată de o mie de ființe
nocturne,
cicada se oprește din țârâit
așteptând trezirea lui Helios
sau a unui curcubeu smerit

Poezii de Dan Mitrache

Dan Mitrache

Picătura de lumină

uneori
văd fanta de lumină
picurând iubire peste pământ
mă învelesc în ea
să-mi fie cald
pătruns de ochii înfometatelor vestale
cât aş dori rămâne
aud în tramvaiul de vise
avansaţi avansaţi
glasul timpului vameş incoruptibil
am furat o secundă
alunecând-o în buzunarul de la piept
pe post de floare de nu mă uita

Poezii de Ana Mihai

Ana Mihai

Petale de fecioară

Vai, iubita mea! Ce-mi faci?
Mă vrăjești cu buze pline...
Cu petala ce-o desfaci,
Tu, mă ispitești pe mine...

Îți dorești să te ating,
Petalele să îți desfac?
Dorul meu doresc să-l sting,
Dar te privesc încă și tac...

Poezii de Elena Armenescu

Elena Armenescu

$IMFONII ASTRALE

Să nu uităm ziua fastă în care
Veneai iubitule din depărtare,
Cu zările tale pline cu vise
Din cărțile încă nescrise...

Purtai în inimă sacra iubire,
Și scânteieri senine în privire,
Mă priveai ca prima oară, uimit,
Ca pe un fragment de infinit...

Amurgul în flăcări ne dădea ocol
Când pe uneri și pe pieptul gol
Se arcuiau vrăjite căutările,
Topeau zăpezi umbrite, sărutările.

Whisky, cowboys și capre – despre 8 Martie

Cristian BODNĂRESCU

Jhonny avu o noapte zbuciumată, duelul de a doua zi nu i-a dat pace. Totuși nu putea renunța și fugi, toată societatea newyork-eză l-ar fi considerat “gay”, pe atunci nefiind un titlu “prea” onorabil. Așa că în dimineața zilei de 8 martie 1857 își trase hotărât cizmele de cowboy și ieși în oraș.
Călărind un veritabil Thoroughbred, protagonistul nostru face din mers cu ochiul doamnelor mature și tinere de pe uliță, cât își descheie vreo 2 nasturi de la cămașă, spre a-și dezveli pieptul proeminent. Ajuns în birtul “Black Beard” (since 1680 Trade Mark), chemă barmanița cu o lovitură convingătoare în masă (în acel an drepturile femii încă nu erau revendicate). Deîndată apăru o tinerică amabilă, îmbrăcată provocator, dar sărăcăcios.
  “ –  Yes Sire, what can I bring you?” … I am waiting….
– Ai răbdare fă, nu văzui că mă-necași? Damn bitch! Spuse Jhonny, scuipând. A whisky, please!”

GLORIE EROILOR NECUNOSCUȚI | MEMORIALUL GHERLA

OLIMPIA MUREȘAN

Motto: „Mai spune-mi tată o poveste,
Despre acei ce au luptat
Și uneori viața și-au dat,
Pentru o lume ce nu este.
Stau scrise-n pagini fapte mari/ a celor ce-și iubiră țara
Și-au înfruntat focul și para,/Cu brațul lor de oameni tari.”
(„Mai spune-mi tată...”de Oancă Aurelia)
„Iorga: Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”
Pe pereții Memorial Gherla stă scris:
„Unii oameni
                      aprind lumânări/ la biserică
                     pentru aceia care trebuie
                                           să fie povestiți.”. (Teodor Zaica)
-sau: „De câte ori mă gândesc la trecut, îmi dau lacrimile—de câte ori mă gândesc la viitor, plâng de-a binelea”.
-sau: „Să povestim, să povestim fără de încetare să povestim! Acesta era Ordinul Seniorilor; din celulă, pivniță sau baracă. Povestirea ca act de memorie și creație constituie singurul remediu prin care dizolvăm granițele dintre vis și realitate, dintre frică și pieire, dintre je și moi, eu și mine”.    (Ion D. Sârbu)

Lumea de sub pământ

Adriana Crăciun

În mijlocul iernii, sub un cer cenușiu și înghețat, o echipă de exploratori avansa prin viscolul necruțător al unei regiuni necunoscute. Pământul era înghețat bocnă, copacii împodobiți cu zăpadă păreau statui tăcute ale unei lumi abandonate. În fruntea grupului, profesorul Dima, un geolog pasionat, studia hărțile vechi care sugerau existența unei fisuri misterioase în această zonă.
După zile întregi de căutări printre munți ascunși de ceață, echipa descoperi o grotă colosală, mascată de un strat gros de gheață și praf înghețat. Aerul era ciudat de cald în interior, iar pe măsură ce coborau, pereții grotei începeau să strălucească într-o lumină slabă, albastră. Fisura părea să fie mult mai adâncă decât orice grotă cunoscută de oameni.
— E imposibil! murmură Dima. Acest loc nu ar trebui să existe...
Pe măsură ce înaintau, detectoarele de radiație începeau să vibreze slab. În aer plutea un gaz necunoscut, bogat în heliu-3 și compuși care nu ar fi trebuit să existe la suprafață. Era posibil ca această cavitate să fie conectată la camere magmatice ascunse sau la o rețea de caverne interioare ale Pământului?

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Eugenia Coman

Reîmproprietărit de noul an, cu dorinţa de a-şi da silinţa a lăsa neşterse urme pe unde trece, studentul Nicolae Titulescu vrea să vie cât mai curând ziua când românul va figura cu strălucire în concentrul european intelectual; pentru aceasta, spune el, nu trebuie nici războaie, nici multă dibăcie politică, ci numai muncă (27 februarie 1904-ziarul Cronica).
Respirând de peste trei ani aerul Parisului, Nicolae se strecoară prin coridoarele protipendadei, cu îngrijire a nu se lăsa atins de ruina sufletului. Pentru el, capitala Franţei este un soi de amestecătură de naţii, venite de dincolo de Mediterana, din estul Europei şi din ţările asiatice.
Mult râvnit, acest oraş are meritul de a împrăştia cu prisoase gustul unei vieţi libere, neîmpovărate. Este un adevăr de neocolit, că boierimea crescută în şcolile Parisului îşi găseşte uneori alunecare şi spre cele urâte. Cei în vârstă, care nu vor a se deprinde cu schimbarea, spun că acest veac a început cu multă decadenţă, şi că aplecarea tineretului spre obscen, ba chiar spre depravare, iese vrând-nevrând la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei, ceea ce aduce umbrire omului, de oriunde ar veni el.

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la pies…

Angelina Rosca

personajele

LISANDRU – tatăl lui Nichita
NICHITA – fiul lui Lisandru
ELENA – soţia lui Lisandru, dar şi mama lui Nichita
ANA – logodnica de la Chişinău a lui Nichita, dar nenora lui Lisandru şi a Elenei
 ILEANA – vecina
UN BERBEC – care nu-i Imanuil
O PERJĂ – care-i sfântă

Acţiunea are loc şi până azi la teatrul A. S. PUŞKIN, care-i şi academic

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

La trecutu-ți mare, un prezent minor...(IV) | De la politicienii trecutului la politrucii prezentului

George PETROVAI

4.Ionel I.C. Brătianu – un liberal fără egal

Motto:
Cu Brătienii la timonă
în faza de modernizare,
românii au simțit cu toții
că traiul lor este-n urcare,

iar România întregită
sub sceptrul unui mare rege,
a fost apreciată-n lume
ca o democrație-n lege.

    Istoria modernă a României (de la Alexandru Ioan Cuza și până la totala bolșevizare postbelică) nu poate fi concepută fără politica liberală și, desigur, fără formidabila activitate a Brătienilor, cei mai liberali dintre toți liberalii – la început tatăl (Ion C. Brătianu), apoi fiii (îndeosebi Ionel) și la urmă nepotul Gheorghe (George) Brătianu.

1561 - Prima atestare oficială a OZN-urilor

Ioan Romeo Roșiianu

În data de 14 aprilie 1561 un fenomen ceresc este raportat deasupra Nürnberg și descris ca o bătălie aeriană între OZN-uri.
Incidentul OZN de la Nürnberg (1561) s-a petrecut la 4 aprilie 1561.
Locuitorii orașului Nürnberg au fost martorii unuia dintre cele mai misterioase evenimente atribuite manifestării fenomenului OZN.
Informații despre eveniment au apărut într-o foiță informativă imprimată 10 zile mai târziu pe 14 aprilie.
Numeroase scuturi strălucitoare, cruci de foc și nave în formă de țigară de foi au apărut pe cer.
Cetățenii orașului Nürnberg au rămas încremeniți din cauza acestui spectacol, privind cu spaimă obiectele ce evoluau pe deasupra lor. Oamenii au fost înnebuniți de groază când aceste obiecte aeriene au părut că se lansează într-o bătălie aeriană pentru supremație în ceruri.