„M-am hotărât să devin prost” de Martin Page

Horia Picu

Scriitorul francez Martin Page scrie pe gustul unui anumit fel de cititor, cel nemulţumit de ridicolul existenţei în care îi este dat să trăiască. Antoine, personajul principal al romanului, este în stare de orice, chiar să devină…prost, cum îşi propune.
„La douăzeci şi cinci de ani, sperând într-o viaţă ceva mai blândă, Antoine a luat hotărârea să aştearnă peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe ori că eşti mai avantajat fiind prost, decât intelectual consacrat. Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe cînd deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hârtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.”

Ca să poată trăi mai lesne printre semenii săi,

VALENTIN LUPEA, Neliniștea din mine, Colecția Poesis, ECREATOR, Baia Mare, MM, 2025

OLIMPIA MUREȘAN

Fiind a treia carte de poezii, aceasta este închinată: „fetelor mele dragi Roxana-Andreea-fiică și Monica-Claudia-soție întru pomenire și spre a mea amintire!”
Așa cum spune titlul volumului de poezii, autorul dorește să ne arate neliniștea  din sufletul său , ideile care-l frământă din această lume în care trăiește cu multe probleme. Acestea ar fi: neliniștea poetului în legătură cu actul artistic, în cazul acesta poezia, preocuparea față de revelarea adevărului și al frumosului în poezie și nu în ultimul rând apropierea ideilor de realitatea socială. Astfel e interesat de felul cum va fi inspirat de muza creatoare pentru a realiza un produs estetic.  Acesta va avea ca temă /tematică iubirea, dreptatea, nimicnicia vieții și perspectiva morții iminente. Cu accente filozofice, poeziile scrise în acest volum de Valentin Lupea încearcă să dea răspunsuri la marile probleme care-l frământă. „Eul” său creator îl poartă prin diferite spații creatoare-istoria dulcelui Ardeal, muza ce-l inspiră, valorile stilistice și sufletești ale anotimpului toamna, bucuria revederii sau amintirea ființelor dragi sufletului său, despre spațiu și timpul ireversibil, multe idei preluate din cărțile de estetică studiate dar și dintr-o sumedenie de poeți de la noi și nu numai.

„Interpret de maladii” de Jhumpa Lahiri

Horia Picu

Jhumpa Lahiri este o indiancă stabilită de la vârsta de doi ani împreună cu familia în Statele Unite. Cartea „Interpret de maladii”, o colecţie de nouă povestiri, i-a adus râvnitul premiu Pulitzer. Povestirile sunt cu protagonişti obişnuiţi, care trăiesc drame sau neîmpliniri pe lângă care ceilalţi oameni trec indiferenţi pentru că le au pe ale lor...Cartea scriitoarei lasă „urme” după ce e citită…Am ales  pentru azi  povestirea „O problemă temporară”.

 Scriitoarea americano-indiană ne introduce în atmosfera unei familii de indieni stabiliţi în Statele Unite. O zi obişnuită din viaţa familiei, dar ce mai poate fi obişnuit pentru nişte părinţi al căror copil s-a născut mort?...Doctorul le-a explicat că a fost o problemă cu placenta.

VALENȚELE AFECTIVE ALE LIRISMULUI

NICOLAE DINA

După ce a debutat în anul trecut cu o carte de versuri în care predomină confesiunea, etalarea propriilor simțăminte trăite într-un spațiu ocrotitor, alteori potrivnic prin dificultățile pe care i le ridică în împlinirea idealurilor, „Povestea unui gând”, LORETA TOADER își caută un loc în lumea literelor printr-un nou volum, cel de față, publicat la aceeași editură generoasă, „eCreator” din Baia Mare, aceasta făcându-și un ideal din a promova aspiranții la gloria literară.
    Volumul de față este structurat în două secțiuni, fiecare unitară din punct de vedere tematic și stilistic, oferind o poezie de mare sensibilitate, o poezie reflexivă, surprinzând viața așa cum este ea, cu sentimente, cu iubiri împărtășite sau abandonate, cu întâlniri calde sau cu despărțiri regretabile, viața efemeră trăită sub semnul timpului neiertător care se scurge fără oprire.
    O profundă și sinceră dragoste pentru natură și pentru tot ceea ce înseamnă ea țâșnește dintr-o inimă delicată și sensibilă la minunățiile ce ne înconjoară, „soarele și marea”, „florile și vântul”, „stelele pe ser/și strălucirea lor în timpul efemer”. Iubește, cu deosebire, frunza care îi „doinește cântecul ei” și „povestește/[…]despre iubiri ce-au fost și azi se duc”, în timp ce alte „povești ascunse în adâncuri” sunt străjuite...

Tratat despre Anatomia SPAIMEI

Ică Sălişteanu

Spre a-şi asigura dreptul "să umble, prin orice poveste/ scrisă cu sânge/ de un gropar alcoolic", George Mihalcea "plânge (ca un copil) şi îmbunează un zeu".
    O face "rătăcit prin mâzga memoriei" cu intenţia vădită de a se curăţa într-o ploaie, care să-l scape de istoria fără iertare a unor nisipuri carnivore, spre a putea să o ia pe urmele tatălui, unde devine "ţipătul ce se înfige în ochiul stâng al altei păsări de lut". Ratează "poarta spre singurul cer/ care s-ar fi putut lăsa cunoscut" într-o "linişte mare (unde) nu mai mişcă nimic şi e frig" dar unde iubita îi "părea venită dintr-o ţară netrecută pe hărţi" şi "semăna foarte bine cu femeia care i (mi) se tot încurca printre vise", când învăţa "limba secretă a meduzelor la fel de albastre/ ca mâinile ei".
    Într-un "semn al niciundelui" visând "mări dispărute" unde "un zeu muribund" s-ar fi născut din incestul timpului cu materia, încearcă să reînvie "limba moartă a norilor inventaţi pentru marea aceea". 
    Trăieşte ca un "poet blestemat" căruia nu-i este frică de moarte "cât de glasul acelei viori aduse la mal/ de valurile opace ale neîntoarcerii", "când linia vieţii (ne) este tăiată în...

Cartea zilelor noastre | ”Vânătorul”

Adrian SIMEANU

  Chimia morții este pentru erou o știință. Experiență profesională de top. Domeniu de lucru în criminalistică. Util categoric realității. Justiției și memoriei victimelor. Pedepsei corecte meritate de ucigaș pentru cruzimea faptelor sale neomenești...
  Pentru autor, prilej nici că se poate mai nimerit de construcție epică substanțială. Plauzibilă, echilibrată, la fix structurată. David Hunter e protagonist. Un antropolog medico-legist. Care pleacă din Londra într-un sat de șes mlăștinos. Caută să uite o nefericire, da` dă pân` la urmă de niște crime înfiorătoare. Vrând-nevrând, se implică-n cercetare. Citește-n mizeria muștelor și-n urme de viermi. Ca un ”vânător” cert cunoscător. Adevărul ieșind la iveală neîndoios, prin priceperea sa mai rar întâlnită. Deslușește mesajul oaselor la fel ca senzuala doctor Bones, din serialu` TV. De fler ajutat și de intuiție, află cum stă treaba, scapă de la moarte și-o salvează pe noua iubită în ultima clipă...
  Deși cel de-a scris-o fost-a jurnalist, cartea* nu e rea. Înglobează nu doar adrenalină și aventură. Ci și documentare trebuitoare.

Poezii de Mihaela Oancea

Mihaela Oancea

să stăm la taifas

să stăm la taifas propui -
mai e puțin și se va rumeni berbecul
sacrificat pentru praznic –
să sporovăim așadar
despre moartea 
injectată în sânge și-n limfă
despre câte erori s-au strecurat în program ori
despre modul în care năpădesc slăbiciunile

e întuneric - ochii motanului sticlesc

Poezii de Alina Narcisa Cristian

Alina Narcisa Cristian

Secretul tălpilor

Secretul tălpilor îl știe doar pământul sărutat de pași cu anotimp.

Amintiri

Umbra are pași de rană,
când amintirile garează în inima ta
 pe șine sângerânde.

Drumul

Sărut talpa cuvântului ce cunoaște drumul spre inima ta.

Poezii de Marinela Belu-Capșa

Marinela Belu-Capșa

Fericirea nu-i un viciu

Fericirea nu-i un viciu,
Nici un capriciu,
Fericirea-i o povară mai ușoară
Care pică într-o seară.

Fericirea-i un succes
Într-un progres,
O nebunie arămie -
Te coboară sau te suie.

Poezii de Aurelia Oancă

Aurelia Oancă

ALEGE  SPERANȚA...

Alege  speranța  și  pune-o  în  suflet,
Vei  merge  spre  vise  cu  pașii  grăbiți,
Cu  șoapte  de  timp,  vântul  pe-al  său  răsuflet
Va  duce  la  stele  tot  ce  voi  gândiți.

Din  fiece  strop  va  zidi  o  bucată
Din  cuibul  speranței  ce  este  în  noi
Și  gândul  va  crește  cu  ea  deodată,
Va  trece  prin  tunete,  ape  și  ploi.

Noapte la Praga

Dobrica Mariana

Pe Podul Carol se plimbau statui...

Noi beam un vin fiert ieftin la masa unei terase dintr-o piaţetă unde statuia unui rege oarecare (pentru turiştii care invadaseră oraşul) nu se hotărâse încă să coboare de pe soclu. Stătea acolo impozant şi cenuşiu în mantia sa, neînţelegând agitaţia din jur, privind cu ochi goi eternitatea rece.

Luminile oraşului în sărbătoare erau estompate de ceaţă şi noapte şi totul părea imaterial, vechile clădiri îşi pierdeau contururile şi deveneau parcă fluide, curgând unele în altele, iar pe o scenă improvizată, o formaţie cânta fals, cu un puternic accent slav, melodii care ne întorceau în timp – ale celor de la Boney M sau Beatles.

Bătrânul

Gabriela Mimi Boroianu

Orașul zumzăie ca un stup primăvara. Soarele își adună ultimele raze după coama munților făcând loc serii cu adierile ei răcoroase și cu mirosul îmbietor al grătarelor.
Sărbătoare...
Tarabele își etalează marfa ca niște cocote care mai de care mai frumoasă iar vânzători se învârt în jurul clienților turuind ca niște melițe încercând să vândă ceva. Promenada pare un furnicar. Sărbătoarea scoate oamenii afară din case poate de plictiseală, poate de curiozitate sau doar din dorința de a se bucura de vremea frumoasă.
Bătrânul stă așezat pe o bancă și privește lumea. Are pe genunchi o carte. Mai citește puțin, mai ridică privirea rămânând cu ochii fixați într-un puct, de ai impresia că privește de fapt în alt timp. Copiii aleargă unii după alții gălăgioși neascultând de bunicii care încearcă să-i tempereze. Puțin mai departe dincolo de parc sunt instalate tiribombele, mașinuțele. Acordurile muzicale se împletesc în adieri de vânt cu razele soarelui ce se trage spre asfințit.

Un oraş transilvan

Nicolae Vălăreanu Sârbu

                  Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate. De pe dealurile dezvelite care înconjoară cetatea, soarele reînnoirii îţi atinge fruntea şi-ţi binecuvântează surâsul.                                  

Fagotistul singuratic

Liliana Gabroveanu

Sorin tocmai împlinise şaizeci de ani. Vârsta maturităţii depline, a experienţelor complexe.
Avea un obicei nesuferit, de care voia să scape. La fiecare aniversare îşi lua zi liberă. Nu voia petreceri, nu voia nimic. Voia doar să stea singur acasă şi să se analizeze. Ce a realizat în anul ce tocmai trecuse. De data asta nu prea avea ce să bifeze, se simţea obosit. Orele dimineţii erau înaintate, dormise pe săturate. Dar încă mai lenevea în pat. Închise ochii. Crâmpee de imagini din copilărie, amintiri îndepărtate, îl bântuiau de ceva vreme precum o poveste filmată şi înregistrată în cinemateca vieţii lui.
*
Peste oraşul dintre coline se lăsase înserarea.. Era vară. Străzile, casele şi parcurile centrale aveau câte o legendă sau eveniment de povestit.

STRIVEŞTE FIRELE DE IARBĂ!

Virginia Paraschiv

 Comedie grotescă într-un act

PERSONAJELE (în ordinea intrării în scenă)

BUNICUL-speculează „dreptul celui bătrân”.

HECTOR-copil bătrân, impune „dreptul celui mai mic”.

CASANDRA-aplică „dreptul celui puternic”.

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la pies…

Angelina Rosca

personajele

LISANDRU – tatăl lui Nichita
NICHITA – fiul lui Lisandru
ELENA – soţia lui Lisandru, dar şi mama lui Nichita
ANA – logodnica de la Chişinău a lui Nichita, dar nenora lui Lisandru şi a Elenei
 ILEANA – vecina
UN BERBEC – care nu-i Imanuil
O PERJĂ – care-i sfântă

Acţiunea are loc şi până azi la teatrul A. S. PUŞKIN, care-i şi academic

(4)TEHNICITATE SPORITĂ. INOVAȚIIE LUI ARISTOXENOS ÎN MUZICĂ ŞI-N TEORIE

Valentin Lupea

          Dacă Teofrast, în POETICA sa pierdută a pus un mai mare accent pe portretizarea caracterologică decât pe acțiune, nu putem şti cu exactitate, dar ştim însă că a fost răspunzător pentru atenția sporită abordată cuvântului ca unitate estetică în arta retoricii, iar pe lângă accentul pus pe elementul verbal distinct, el este cel care a elaborat,  la modul rafinat, și calitățile recomandabile stilului.
          În timp ce Aristotel numea doar două calități ale stilului: claritatea şi proprietatea, Teofrast numea patru, aducând celor două incă două: corectitudinea şi ornamentarea, iar vorbind despre ornamentare a subliniat ajutorul mare dat de "figurile de vorbire"(Atkins, op.cit.vol. I, pp. 157, 158).
          Referitor la muzică, Teofrast l-a urmat pe Aristotel, făcând o legătură între modurile muzicale şi stările sufleteşti, însă, în timp ce Aristotel a corelat modurile muzicale în muzică cu caracterul etic global, Teofrast le-a pus în legătură doar cu pasiunile(Plutarh - QUAESTIONUM CONVIVIALIUM LIBRI, IX, I, 5, 2).

Domnitorul moldovean pedofil și pro-rus care i-a eliberat pe țigani și care este înmormântat în Baden-Baden

Ioan Romeo Roșiianu

Mihail Sturza sau Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași, Moldova – d. 8 mai 1884, Paris, Franța) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.
Este fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiică de domn.
Educația i-a fost asigurată de către abatele francez Lhommé într-un spirit conservator, cu influențe ale Luminilor franceze. (Același prelat a fost educatorul unui alt politician remarcabil din secolul XIX, Mihail Kogălniceanu.)
Tânărul Sturza a fost influențat și de juristul sas Christian Flechtenmacher stabilit în Moldova în 1812.
Asemeni multor dintre boierii care îmbrățișaseră cauza națională, Mihail Sturza s-a înscris în 1821 în partidul pro-rus, al cărui obiectiv era ieșirea Moldovei de sub dominația turcească.
În aceeași perioadă, era un contestatar al administrației din Moldova, pe care o considera insuficient modernizată, dar predispusă la preluarea unor idei democrate, de tip republican, ceea ce ar fi stârnit ostilitatea imperiilor vecine și posibilitatea ocupației militare în scop preventiv.