Edi(c)torial

Care Zi mondială a libertății presei, ca…

Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?

Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost...

Continuare

Opiniuni

Lucrarile puscariasilor

Lucrarile puscariasilor

Scriitori pe care acum nu-i putem vedea cu opere pe care acum nu le putem citi

A apӑrut în mediul virtual o listӑ cu lucrӑrile scrise de personalitӑţi (chiar dacӑ nu...

Continuare

ARIPILE LUI DUMNEZEU

ARIPILE LUI DUMNEZEU

Nu m-am gândit niciodată că Dumnezeu ar avea aripi.  Într-o dimineață însă fetița mea mi-a spus: „Mamă, tu știi că Dumnezeu are aripi?” Gândindu-mă la faptul că și îngerii au...

Continuare

ȘTEFAN CEL MARE BATJOCORI…

ȘTEFAN CEL MARE BATJOCORIT

În această lună s-au împlinit 516 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare.
La 2 iulie 1504 viteazul voievod a fost înmormântat la Putna, sub o piatră de...

Continuare

Traditii

Obiceiuri pastorale …

Corina Isabella Csiszár

Obiceiuri pastorale din Maramureș


În viața unui popor ocupațiile reflectă condiția esențială din punct de vedere economic. Alături...

Continuare

Orații de nuntă din…

CORINA ISABELLA CSISZÁR

Orații de nuntă  din Oncești

Strigătură la găină

Zî-mi ceteraş, mai cu drag,

Să mă pot culca pă prag.
Că...

Continuare

Miturile și istoria …

Adrian Popovici

Miturile și istoria din spatele doctorilor de ciumă

Acești doctori sunt unele dintre cele mai cunoscute personaje din Europa medievală.
Atunci când ne...

Continuare

Interviu

Interviu cu sculptorul Dr…

Interviu cu sculptorul Dr. Ioan Marchiș

”Sunt prea bătrân pentru a mă mai putea maturiza!” (Ioan Marchiș)

 Interviu cu sculptorul Dr. Ioan Marchiș, realizat în atelierul său din Ocoliș

-Aici, în atelierul tău de la Ocoliș, te-am...

Continuare

Adevărul ascuns 71 de ani…

Adevărul ascuns 71 de ani despre lovitura de stat din 23 August 1944. De ce a oprit Iuliu Maniu de la publicare un interviu istoric acordat de Corneliu Coposu

Marele om politic Corneliu Coposu a acordat pe 20 august 1945 un interviu amplu pentru Associated Press în care a dezvăluit în detaliu culisele acţiunii din 23 August 1944, care...

Continuare

Interviurile regăsite cu …

Interviurile regăsite cu Viorel Marineasa

motto:

„Treaba asta oricum trebuie făcută de cineva//dar pun rămăşag/că nici un redactor nu s-ar încumeta/să publice un text ca ăsta prin reviste/cu atît mai puţin ideologii/cu care odată şi odată...

Continuare

Posta redactiei

Revista „Freamăt” a Cenac…

Revista „Freamăt” a Cenaclului LSR MM apare, ca un metronom, şi în vremuri de pandemie!

În editorialul semnat de poeta Carmena Felicia Băinţan intitulat „Metaforă şi modestie” aflăm idei şi concepţii interesante despre scrisul actual: „ Înainte de a dezvolta subiectul, aş propune o meditare asupra acestor două cuvinte, atât...

Continuare

George R.R. Martin a anun…

George R.R. Martin a anunțat când va lansa partea a şasea din „Cântec de gheaţă şi foc”

George R.R. Martin vrea să lanseze romanul „Winds of Winter” anul viitor, iar un spin-off al serialului „Game of Thrones” este în plină pregătire. Romanele seriei „Cântec de gheaţă şi foc” s-au vândut în peste...

Continuare

În curs de apariţie „Cons…

În curs de apariţie „Consemnări literare”, autor Vasile BELE

După o muncă de câțiva ani - ani în care am făcut prefață de carte, am făcut recenzii de carte sau am semnalat noi apariții editoriale, ani în care am scris eseuri cu și despre...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Cartea zilelor noastre | Patru nume cu renume

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Patru nume cu renume

 Yes, Queen, Toto, Sting. Două supertrupe de prin Albion, un solist asemeni și-un grup de calibru nord-american. A postat despre toți consecvent, competent colegu` Sorin Călin. A scotocit, povestit, explicat și comparat îndelung și avizat despre ce-au creat și lăsat pân-acu niște ani. Înnebunit chibzuit după pop, rock  jazz și simfonic de soi cum nu-s mulți pe la noi. Cunoscător avansat clar documentat, în teoria, tehnologia de gen. Căutător îndârjit de nume și date despre discografii, concerte și interpreți, tehnicieni, studiouri, producători. Încercând, izbutind a etala nimerit virtuțile de neclintit ale unor creații de vârf în domeniu. Ce au adunat, la-nregistrare și prezentare, instrumentiști, vocaliști care mai de care. Unii, răposați între timp, alții, activi încă în varii formule pe diverse scene. Sorin reușind astfel să dea informații utile celor curioși, loiali, serioși. Iubitorilor de rock, în mod special. E o midienciclopedie în muzica asta și-i socot efortu` de apreciat, neîndoielnic de lăudat. Meritoriu cert pentru pentru urbea sa, Râmnicu Sărat. Ce se mândrește, de pildă, cu Vali Sterian și Flori Cristoforeanu, etern îndreptățit...

Continuare

La o plimbare prin grădina cu memorii

Daniel Marian

La o plimbare prin grădina cu memorii

(Camelia Monica Cornea – „Contemplând paşii prin viaţă”, Ed. Stef, 2019)

              Poezia este mai întâi despre identitate şi abia apoi despre viaţă şi percepţia asupra vieţii, acesta fiind un aspect care traversează spaţii literare tangente timpului nostru. Cererea de identitate este inimaginabil de mare în comparaţie cu oferta (chiar dacă aceasta ar suna oarecum la marginea logicii!), tentaţia locurilor comune se face simţită chiar şi în rândul celor mai grăitoare voci lirice. Iar ţintirea acestui argument existenţial care să determine şi să rostuiască în plan uman, presupune energii puternice, la rândul lor îndrăzneţ şi (re)confortant (re)generative.
              În spiritul acestui optativ, o  rezonanţă în plină formare, dublată de o motivaţie conştientă, întâlnim la Camelia Monica Cornea, odată cu ieşirea ei editorială în lume, prin „Contemplând paşii prin viaţă”. Din start, sub semnul titlului, ne punem problema unei recuperări din punct de vedere al vieţii trăite, ori ca alternativă, ar putea fi vorba de repetabile dedublări în consonanţă cu starea emoţională evolutivă. De aici şi necesitatea unui ’stoc’ de paralelisme care prin constructivă concurenţă să ofere o bună rezultantă. 

Continuare

Promenada interioară

Daniel Marian

Promenada interioară

(Mihaela Meravei – „Colivia de sticlă”, Ed. Ex Ponto, 2020)

               Anotimpuri sălbatice, închise înăuntru a ceva indefinit. Devreme şi târziu, într-o alcătuire demnă de ziua de mâine care tocmai ce a fost ieri. Se întorc privirile piezişe ca venite de la război, când de fapt petrecură o pace adâncă. Ar putea fi lucruri definitive sau numai un gest de cremene şi am(n)ar. Se lucrează la o nelinişte de soi, care să îmbrace mai apoi în linişte până şi ceea ce n-a fost făcut pe lume şi nu va fi niciodată. Apocalipsa de carton a unora se revarsă peste ce am mai avea noi din străfulgerări.
               Poemele Mihaelei Miravei ating un apogeu personal, de la cunoaşterea trăirilor încoace spre o paroxistică netrăire, are loc o grea echilibristică pe muchia unui timp ce nu ar fi trebuit inventat înspre nefolosul nimănui.  „Colivia de sticlă” fiind o rupere de nori ce inundă dureros şi tandru în acelaşi timp. Disperarea a fost ţinută ca leul în cuşcă şi acum devine cel mai grozav animal de companie care zburdă fără frâu. E primăvară înaltă şi e toamnă adâncă, ziua şi noaptea îşi împart bucate la un colţ de masă ce a...

Continuare

Surprizele unui plus de memorie

Daniel Marian

Surprizele unui plus de memorie

(Maria Niţu – „În sertarul umbrei”, Ed. Semne, 2020)

              Dimensionarea fiinţei după nefiinţa însoţitoare, şi nu invers aşa cum ne-ar fi venit a crede. De la naştere până la moarte, pentru că înainte şi după aceea avem şi golul de nefiinţă. Deşi nefiinţa ar mai putea trăi, sau poate că trăieşte chiar, dar nu ne spune. Cum să ne spună, de când ştie să vorbească nefiinţa?
              Pentru Maria Niţu, nefiinţa are magie, are mister. Şi are un rost indiscutabil, care trebuie conştientizat şi povestit. Cu consideraţie şi cu ardoare, despre nefiinţa-umbra poetei. Despre ascunzişul fiinţei în secretizarea nefiinţei-umbrei.
              „În sertarul umbrei”, aşadar. Un fel de grădină a minţii mai trează decât s-ar crede, şi care cunoaşte forme şi contururi nebănuite chiar dacă prin renunţarea la substanţă. Într-un mod ludic cu inedite apeluri la raţiune, marcat de o autoironie vastă, cu accente obligatorii de sensibilitate înaltă şi adâncă.

Continuare

Camelia Radulian – Zburând în flăcări

Lucian Gruia

Camelia Radulian – Zburând în flăcări

Camelia Radulian se prezintă în faţa cititorilor săi cu un volum bilingv, româno-albanez, Zburând – Duke fluturar (Amanda Edit Verlag, Bucureşti, 2020), traducerea în limba albaneză datorându-se neobositului Baki Ymeri.
Camelia Radulian este o poetă temperamentală, de bună factură, cum puţine sunt în literatura noastră contemporană. Nu vrea să se integreze anonimă în armonia universului, ci îşi crează o lume lirică aparte. Nu găsim în poezia ei împlinirea în dragoste, aşa cum ne-am fi aşteptat. Poeziile ei de iubire reprezintă despărţiri după arderi de tot, de unde dramatismul care se transmite cititorilor. Interesant este faptul că poeta nu regretă despărţirile, păstrând starea lor de graţie, fiorul clipelor de iubire sublime devenite amintiri: „Pe funia vieţii de-ar mai fi să mă nasc,/ M-aş face arsură în carnea-i, de vreasc/ L-aş năvăli tot la fel peste sânge/ În braţele lui, ca vioara m-aş frânge.// L-aş iubi şi atunci pe săruturi/ Scrise pe piele de fluturi./ Cu somnul puţin, cu dor blestemat,/Femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,/ I-aş fi lui beţie, mi-ar fi el păcat.// (...)/ Mi-a năucit prima picătură de rouă,/ Frumos – cum trecea -/ Cu sufletul meu tăiat pe din două.// Cu ultima sărutare de pom năruit/ Pe umerii...

Continuare

Adrian Suciu –Mănuşa lirică întoarsă pe dos

Lucian Gruia

Adrian Suciu –Mănuşa lirică întoarsă pe dos

Motto:
„Doamne, Tu nu ştii cum e să scrii
  Cu moartea în sânge!”
           (Adrian Suciu – Psalm)

În volumul pe care îl comentăm în continuare, Profetul popular (Ed. Tracus Arte, 2015), Adrian Suciu practică tehnica răstălmăcirii temelor lirice. Astfel poezia lui îmi apare ca o mănuşă întoarsă pe dos, care dezvăluie adevărul. „Mă tem că am început să spun adevărul” – mărturiseşte autorul în motto-ul cărţii. Şi are de ce să se teamă întrucât adevărurile rostite prin cuvinte, pot fi premonitorii. De aici şi titlul volumului, Profetul popular – un alter ego al autorului.
Limbajul său original, „aspru” şi „crud” – cum apare luna în poezia Ogoarele spaimei -  e greu de încorsetat. La o cercetare mai atentă descoperim elemente de recuzite: posmmodernă, absurdă, douămiistă şi transmodernă. Liantul volumului îl constituie un umor grav care deschide teme existenţiale majore.

Continuare

Destin de dragoste nețărmurită

Petronela Apopei

Destin de dragoste nețărmurită

Emil Cioran spunea că „atunci când îți plouă în suflet, fă-ți umbrelă dintr-o bucurie”, iar poetul Ioan Romeo Roșiianu vine cu o nouă provocare lirică, făcându-și sieși, dar și cititorilor săi, o altă bucurie într-o lume „improprie visului și poeziei”, într-un timp ce a marcat oamenii de pretutindeni.
Volumul de poezie Scrisori către Izoleta, apărut la Editura Detectiv literar (Colecția „Clynamen”), din București, în timpul pandemiei ce a destabilizat sufletește oamenii, vine să confirme încă o dată capacitatea de concentrare și creație a autorului „Scrisorilor”, adevărate bijuterii lirice.
Într-o vreme în care oamenii au fost obligați să își refuze orice zâmbet, cineva, un pionier al cuvântului vine cu forța unui uragan să confirme faptul că oamenii sunt vii, există, ființează, trăiesc. Inebranlabil în scriitura sa, Ioan Romeo Roșiianu confirmă aceste lucruri printr-o altă serie de scrisori, adresate... „Izoletei”, termen foarte des uzitat în această perioadă, în egală măsură un obiect de temut și detestat de întreaga omenire...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Gelu Dragos Junior

Gelu Dragos Junior

Poezii de Gelu Dragos Junior

Psalm

Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.

Şi port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,
Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.

Continuare

Poezii de Costel Avramescu

Costel Avramescu

Poezii de Costel Avramescu

Rondelul  lui  Gerar

Gerar, o lună-nșelătoare,
Cândva, înzăpezea ținuturi;
Orice copac părea o floare,
Mirific, pudrată cu fluturi.

De Bobotează, a fost soare,
Ieșit din dalbe-așternuturi;
Gerar, o lună-nșelătoare,
Cândva, înzăpezea ținuturi.

Continuare

Poezii de Gelu Dragos Junior

Gelu Dragos Junior

Poezii de Gelu Dragos Junior

Cum au ajuns aripile sa fie atasate pe spatele ingerilor

privind pasarile, dedal si icar au invatat zborul,
oamenii l-au uitat...
tarziu au inceput sa viseze ca zboara din nou
si nicio pasare nu s-a mai simtit libera in zbor;
masinarii de zbor mai grele ca aerul
aruncau bombe grele,
pamantul devenea plin de sange
iar pasarile flamande rupeau cu ciocul
bucati de carne

Continuare

Poezii de Lăcrămioara Elefteriu

Lăcrămioara Elefteriu

Poezii de Lăcrămioara Elefteriu

VISE

Dimineața când mă va alinta,
Vreau să fiu lângă inima ta.
Pe brațul tău aș vrea să mă trezesc,
Când visele încă îmi zâmbesc!

Iar când mi-e dor de-mbrățișarea ta
Și vreau să m-alinți iubirea mea,
Să îmi trimiți razele de soare
Cu un buchet de lăcrămioare.

Continuare

Poezii de Lăcrămioara Elefteriu

Lăcrămioara Elefteriu

Poezii de Lăcrămioara Elefteriu

ÎMBĂTRÂNIM...

Zile multe trec grăbite,
Ajungem în toamnă iute.
Ne-ntâlnim în roata vieții
Cu toți anii tinereții.

Cutele pe frunte-arată,
Ani ce i-am avut odată!
Iar sclipirea din privire
Tace mâlc, nu dă de știre...

Continuare

 

Proză

Prev Next

Plânsul puiului de lebădă

Virgil Stan

Plânsul puiului de lebădă

Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada aşezată peste întregul oraş, în cele trei zile de ninsoare continuă.
Un ger năprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să îngheţe marea la mal.
Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului „Mangalia”, plutind pe apa puţin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în familii, care întregul an au încântat privirile turiştilor şi ale localnicilor.
Nu existau rivalităţi între grupurile de păsări, însă fiecare familie avea un mascul dominant, care o conducea, iar în caz de agresiune externă, se lupta cu agresorul ce dădea târcoale vreunei femele din grupul său.
Acest fenomen este mai rar întâlnit la lebede, dar nu exclus. Mai sunt situaţii când se ciondănesc între ei capii de familii.

Continuare

Primul sărut şi ultimul, sau invers

Regis Roman

Primul sărut şi ultimul, sau invers

Îşi mai aminteşte cineva primul sărut? Languros. Trepidant. Tonifiant. Care-ţi deschide lumea sexuală. Opusă. Dorită. Inedită. Cel care te urcă în nori sau deasupra, te luminează cu electricitate statică sau fluctuantă, te străfulgeră fiindcă-i dorit cu intensitate şi electronii ajung să se descarce, joace hora unirii eliberaţi de unele condiţionări nedorite sau impuse, tardive ori timide, dar suave, luminează fără a face vreun rău. Mi-e frică să-i cer deoarece teama cea mai mare este să nu fiu refuzat, condiţii în care nu-mi mai vine să i-o cer altădată să mă lase s-o pup. Undeva pe gură, nu prin gură, pe buze, nu dincolo de liniile senzuale frânte, neîncrezătoare, uşor cărnoase, buze contopite cu alte buze, nu limbi înodate, lacome, pleznite, bătăuşe, agresive, începând cu grădiniţa, şcoala, liceul, universitatea, ceva de genul acesta.

Continuare

Ana

Alina Florica

Ana

Ana era o fetiță slăbuță, mică de statură, cu ochii mari, negri și triști, care la 14 ani știa rostul vieții, pentru că greutățile o acaparaseră, cu totul și-i furaseră zâmbetul inofensiv.
Locuia cu cei cinci frați ai săi într-o căsuță sărăcăcioasă, în care trebăluia toată ziulica, precum Cenușăreasa din poveste. Cu rochița descusută, în picioarele goale, copila mătura toate odăile, făcea mâncare pentru toată familia, avea grijă de surioara de trei ani, care ajunsese să-i spună" mama" , spăla rufele afară în balie, căra două găleți de apă de la fântână și ofta că este atât de neputincioasă în fața vicisitudinilor, care păreau s-o copleșească.
Sătucul în care locuia era situat la poalele muntelui pleșuv, oamenii erau harnici și înțelepți, iar ea își căuta prieteni în cei mai bătrâni, pentru că îi plăceau istorisirile lor anecdotice și învăța de la fiecare câte ceva.
Înțelesese că trebuie să fii bun, drept și sincer, că toate lucrurile pe lumea aceasta se întâmplă cu un scop, că trebuie să înveți, să înveți și iar să înveți, pentru a-ți depăși condiția.

Continuare

Cumpăna

Tudor Cicu

Cumpăna

      Lui Demirgean (în traducere liberă: fier înroşit), locatar al blocului nostru, de la o vreme încoace îi intrase în cap, ideea, că, i s-a strecurat în cap o gânganie. „Ei drăcia dracului!”, părea a fi spus doctorul la care s-a mărturisit într-o bună zi. Oricât l-a studiat şi pe o parte şi alta, nici urmă de virus ori „gânganie” cum îi spunea Demirgean, intrusului care i se strecurase în cap, tam-nisam. „Ei drăcia dracului!”, spunea şi Dolunay (în traducere: clar de lună) soţia, punându-i comprese, afumându-l cu păr de câine, cum o învăţase soacra. „Sperietura de la câine cu păr de câine are să iasă până la urmă”, bolborosea soacra pe limba ei tătărească. Ce-i drept, gândeau cu toţii, câinele acela al vecinilor de palier, pesemne, îl speriase într-atâta pe bietul om, de-i intrase „gângania” în cap. Întâmplarea cu câinele care risca acum să-i îmbolnăvească pe toţi locatarii blocului nostru, era cunoscută şi de Jandarmeria oraşului. Dar, ce puteau însă mai marii oraşului, să-i facă unui câine, de altfel binecrescut, vaccinat, pus în botniţă? Curgeau amenzile gârlă. Şi tot aşa de repede erau şi anulate. Oficialităţile oraşului, puneau totul pe seama segregaţionismului nefiresc. Şi toate astea, pentru că vecinii erau evrei. Alţii o dădeau pe erupţiile solare.

Continuare

Morți neadevărate

Anca Ogescu Moscu

Morți neadevărate

Pe  bancă în parc, două copile stau de vorbă lângă mine. Îmi pare că e diferență mare de vârsta  între ele – una are cam 8 ani iar cealaltă 15- dar discuția se poartă  firesc. 
O aud pe cea mică spunând:
--Iar elful a murit . Moarte adevărată.
Cea mare schițează un zâmbet și dă să zică ceva dar eu intervin contrariată:
--Cum adică „moarte adevărată” ? Există și altfel de moarte?
Se întorc amândouă către mine puțin surprinse că un adult se bagă in vorba lor și  dorește o lămurire.  Mă privesc câteva secunde în tăcere de parcă ar vrea să se convingă că intr-adevăr  aștept un răspuns la întrebarea mea , apoi își reîntorc  scurt ochii una spre cealaltă   iar cea mică  începe să vorbească:
--Bineînțeles că există mai multe feluri de morți.  Morțile neadevărate sunt pomenite toată ziuă de către oameni.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

În căutarea luminii

Ana-Cristina Popescu

În căutarea luminii

(Teatru pentru copii)

 

Decorul: O stradă prăfuită

Personajele: Orbul, Tânărul, Bătrâna, Copilul 1, Copilul 2, Femeia tânără care curăţă mere, Omul ameţit de băutură.)

(Un bătrân merge pe drum ajutat de o bătrână. Într-un colţ al străzii o femeia tânără curăţă mere. Doi copii se joacă.)

Continuare

JURNALU’ UNUI ŞOBOLAN FERICIT

Radu Macrinici

JURNALU’   UNUI   ŞOBOLAN   FERICIT

Motto: “Cine are o casă unde să se-ntoarcă, nu va câştiga nici un război.”

Personajele : ŢESĂTORUL, SOLDATUL, SAMI AZA, ANCHETATORUL, FEMEIA, IMACULAŢII                             

La un război de ţesut, făcut din roţi dinţate, arcuri şi resturi metalice, un personaj cu cagulă manevrează

mecanismul, de parcă ar bate la o maşină de scris. Apoi îşi scoate cagula, ca pe o pălărie, şi salută voios.

Continuare

ARCA LUI GIORGIO

Marian Ilea

ARCA LUI GIORGIO

piesă de teatru în două acte cu un epilog

 

Motto: "Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem... "

                       (Hortensia Papadat Bengescu)


Personajele:

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Eminescu și catolicii

Ecaterina Hanganu

Eminescu și catolicii

Fiindcă nimic nu e întâmplător în univers, nu e întâmplătoare nici îngemănarea a două date importante în istoria spiritualității noastre și nu numai: data nașterii lui Mihai Eminescu (15 ianuarie) și Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor (18-25 ianuarie). Se știe că un neam trăiește nu prin personalitățile politice (adeseori contestate și contestabile), nu prin cuceririle teritoriale și puterea economică la un moment dat (care depind de circumstanțe și nu de structura intrinsecă a sufletului acelui neam) și nici prin lauda de sine, sterilă, gălăgioasă și obraznică, precum a vasului gol și ciobit din parabolă. Un neam dăinuie în fața istoriei prin adevăratele sale personalități culturale – cei care, simțind și trăind în frumusețea lui Dumnezeu, au harul să o dăruiască tuturor, cu generozitatea și bucuria nepătată a păsării care cântă în zorii zilei.

Continuare

Marele Belzoni, călugăr, circar, aventurier. Mormântul lui Seti I, una dintre marile lui descoperiri

Cezar Iordache

Marele Belzoni, călugăr, circar, aventurier. Mormântul lui Seti I, una dintre marile lui descoperiri

Giovanni Battista Belzoni (1778-1823) este una dintre cele mai controversate figuri ale arheologiei secolului XIX, viața sa fiind învăluită în mister. Cunoscut pentru descoperirea mormântului lui Seti I (un faraon din dinastia a XIX-a a Noului Regat, ce a domnit cu aproximație între anii 1290-1279 î.e.r.) și pentru statuia de dimensiuni gigantice a lui Ramses al II-lea oferită Muzeului Britanic, Giovanni Belzoni a avut începuturi mult mai modeste, ce nu preconizau în niciun fel faima sa ulterioară.

Originile. Perioada de călugărie, studiul hidraulicii și pătrunderea în divertisment.

Născut într-o familie din Padova, Italia, alături de ceilalți trei frați ai săi, al căror tată era de meserie frizer, Giovanni nu se bucura în mod special de un tratament preferențial. Fiind însă o fire dinamică, Giovanni Battista Belzoni s-a călugărit într-o mănăstire capucină cu scopul de a evita înrolarea în armată. Odată ce pericolul războiului a fost depășit și viața monastică și-a epuizat toate oportunitățile, Belzoni a părăsit lăcașul pentru a deveni un negustor de obiecte religioase, însă nici această meserie nu i-a satisfăcut așteptările, ajungând în cele din urmă în Marea Britanie, în calitate de inginer hidraulic.

Continuare

Alexandru cel Bun, domnitorul român care a avut patru soţii, dintre care una îi era mătuşă

DN

Alexandru cel Bun, domnitorul român care a avut patru soţii, dintre care una îi era mătuşă

 La 29 iunie 1400 a început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (până la 1 ianuarie 1432).
Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I (decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432, succedându-i la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea cel Bătrân.
Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat şi oraşul Iaşi. A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alţi istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Iniţial, moaştele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuţi din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Continuare