Edi(c)torial

Despre tineri, (ne)implicare și falsă de…

Despre tineri, (ne)implicare și falsă dezamăgire

În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius...

Continuare

alis

Opiniuni

Un om

Un om

Îl vedeam la poarta bisericii în fiecare duminică. Avea mereu mâinile pline de răni şi...

Continuare

MERITOCRAŢIE MEREU ACTUA…

MERITOCRAŢIE  MEREU ACTUALĂ

În anii de după război au poposit la noi în localitatenişte şefi din centrul raional.Continuare

Acasă...

Acasă...

...Aici timpul e tânăr şi bătrân. Nu are început şi nici sfârşit. Aici zidurile au...

Continuare

Traditii

Proprietăţile fizice…

Pr. Lucian Filip

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează

Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit...

Continuare

Ce se întâmpla, în t…

DN

Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează. Tradiţii şi superstiţii de BOBOTEAZĂ

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...

Continuare

Horoscop chinezesc p…

DN

Horoscop chinezesc pentru 2020. Anul Şobolanului de Metal este al noilor începuturi

Anul 2020 în horoscopul chinezesc este al Şobolanului de Metal, o perioadă a noilor începuturi...

Continuare

Interviu

„Noi suntem deschiși la t…

„Noi suntem deschiși la toate influențele artistice” | Interviu cu scriitorul Jordi Virallonga Eguren (Spania)

Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...

Continuare

Dan Doboş, autorul celui …

Dan Doboş, autorul celui mai cunoscut roman SF românesc. ''Cred sincer că în următoarea sută de ani omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei''

În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...

Continuare

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Posta redactiei

Românul care şi-a scos că…

Românul care şi-a scos cărţile pe uliţă să le dea copiilor şansa de a citi

Teleormăneanul Relu Voicu citea, acum câţiva ani, despre proiectul unor englezi care reuşiseră să transforme cabine telefonice în mini-biblioteci. Acum un an, el a luat...

Continuare

''Suntem dezrădăcinate…

''Suntem dezrădăcinate'', noua carte a Malalei Yousafzai, cu mărturii despre fetele refugiate

Noul volum semnat de Malala Yousafzai, laureata Premiului Nobel pentru Pace 2014, „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, ajunge...

Continuare

Manuscrisul care s-a vând…

Manuscrisul care s-a vândut cu un preţ de 8,8 milioane de dolari

Manuscrisul manifestului Jocurilor Olimpice, redactat de Pierre de Coubertin în 1892, a fost vândut pentru preţul record de 8,8 milioane de dolari la o licitaţie...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Daniel Marian – de la diavol la dumnezeu

Lucian Gruia

Daniel Marian – de la diavol la dumnezeu

   Hotărât lucru, poetul Daniel Marian nu merge pe drumuri bătătorite. I se potriveşte mesajul lui Rimbaud din poemul Corabia beată. Daniel Marian lasă impresia că poate să scrie despre orice. În recentul său volum de versuri, observaţii dintr-un sâmbure încă neexplodat, paleta pe care se întinde tematica poeziei sale este de la drac la dumnezeu.
   Iată ce ne spune poetul despre drac, într-o poezie fără titlu: “să-nţeleg ceva despre dracu/ aşa în măreţia lui sucombând lumea/ lumea bă da lumea futu-i mama ei/ de lume zise dracu…”
   Dumnezeu este văzut ca un personaj însingurat care are nevoie de om să-lajute să-şi alunge tristeţea: “un dumnezeu pentru cei trişti/ şi pentru cei singuri/ mi s-a căţărat în pod/ (…)/ a zis că vrea vin – i-am adus vin/ vrea pâine cu şuncă şi caşcaval/ vrea o cafea şi o ţigară/ vrea un televizor şi un pisic/ nişte reviste şi un rebus/ - dar o carte nu vrei,/ ilustru musafir dumnezeu?/ - n-am destul timp să citesc” (cum n-a plecat de la mine Dumnezeu). Cărţile aşadar nu ajung la urechile domnului, afirmă cu umor autorul.
    Legătura dintre habotnic şi Dumnezeu în speranţa mântuirii este văzută cu...

Continuare

Poetul de rangul I

Dumitru Tâlvescu

Poetul de rangul I

   Daniel Marian  ne apare în acest nou volum cu poeme aidoma unui ins generos fără pereche, sincer,întreg, dispus să împartă și lucrare și zbor. Înzestrat, capabil, dotat, priceput, îndemânatec și dibaci în ale versului este în același timp aed, trubadur, rapsod și gânditor.
              Un adept al poemelor sale și al poeziei în general, nu poate rămâne indiferent la desfășurarea de trăiri, stări și sentimente, contopite armonic în imagini care uneori șochează, alteori încântă și de cele  mai multe ori, bucură.
              Fiorul liric transpare dintr-un filon inepuizabil,cu existența căruia ne-a obișnuit, însă vibrația și strălucirea lui nu se repetă de la poem la poem, ci doar se mărește.
              Nu e greoi în  lecturare, nici conformist în exprimare. Rigorile poemului clasic sunt încălcate pentru a face loc unor versuri care altfel nu ar fi existat. Astfel trăirile lui Daniel Marian, adăpate de harul poeziei surprind prin revelația comuniunii, de senzația apartenenței la aceeași realitate care nemulțumește, ne intrigă. Ne surprinde mereu prin noutate, prin notele de realism, suprarealism ori metafizic pe care le decelezi în desfășurarea uneori aparent  haotică, a poemului. Revolta mărturisită cinic față de nedreptățile lumii în care trăim, mult peste înțelegerea unor acceptări de facto,răzbate...

Continuare

REFLECȚIE ȘI RAFINAMENT ÎN ACTUL CRITIC

NICOLAE DINA

REFLECȚIE ȘI RAFINAMENT ÎN ACTUL CRITIC

Reputat profesor, Doctor în Filologie, semnatar al unor manuale și auxiliare școlare pentru gimnaziu și liceu, MARIN IANCU este și un cunoscut prozator, eseist, critic și istoric literar, membru al USR, atent și sensibil la operele scriitorilor români de ieri și de astăzi. I-am citit (și folosit la clasă) lucrările didactice și  articolele publicate în revistele cu profil didactic, dicționarul personajelor lui Marin Preda (1995), realizând pasiunea acestui ardelean pentru prozatorul teleormănean, concretizată prin alte trei volume, prin rubrica „Moromețiana” din revista „Caligraf” unde, de aproape doi ani, își publică cercetările despre „Marin Preda. Personaje ignorate”.
    Atent la detaliu, lector profund și posesor al unui simț critic rafinat și responsabil, cercetător acribic, Marin Iancu publică, în anul 2019, trei volume cuprinzând eseuri critice, cronici, note de lectură, evocări ale scrierilor a peste o sută de autori români, contribuind, astfel, la promovarea literaturii naționale de ieri și de azi.
    Primul dintre acestea este „Marin Preda, el însuși. Reflecții, opinii literare, confesiuni și pilde morale” (Editura Editgraph, Buzău), în care, minuțios și sapiențial, Marin Iancu este un critic documentat, din moment ce „observațiile morale și reflecțiile” marelui prozator sunt extrase din toate scrierile acestui „creator de o frapantă actualitate”, observând...

Continuare

Elena Borcuti - Simfonii prin anotimpurile vieţii

Ioan Andreica

Elena Borcuti -  Simfonii prin anotimpurile vieţii

  Prin cartea ,,Simfonii prin anotimpurile vieţii” autoarea, poeta Elena Borcuti a crezut că e timpul să treacă prin amintiri de la începutul vieţii şi până în prezent şi chiar începe cartea cu poemul ,,La început de viaţă” – În vals de valuri pe a timpului undă/Viaţa începe o melodie neîntrecută- apoi tenebrele iubirii Îi adulmecă viaţa şi în vers eminescian ,,În vraja unui vânt uşor/Luna deschide poarta unui nor/ ...În feericul distins al nopţii/ Două inimi rar suspină/De mult n-au mai văzut pădurea/Şi-o noapte cu lună plină!” ,,Distins”. Apoi tinereţea este o primăvară cu magnolii, trandafiri, maci roşii, păsări paradis cu păduri pline de zumzet şi floare dar şi cu primele semne ale neîmplinirii semnalate printr-un motto: ,, Nu crede într-o infinită iubire! Ea există doar în poezie.” Cu toate acestea fiinţa poetei a rămas pentru toate anotimpurile vieţii înţesată cu dragoste şi iubire de tot, de toate dar mai ales de valorile apropiate încrederii sale ca estetic,  frumosul este secretul fericirii. Poeta nu vrea să renunţe la încărcătura sentimentală: ,,E mult de când/Numai în vise te mai văd!/ Adorată de oricine/Cu zâmbetul deschis, curat,/Cu ochi ce strălucind aveai/Doar pentru mine.,,O dulce amintire”. Şi din ,,Album” ,,Cumulate sentimente de...

Continuare

CRISTIAN GABRIEL MORARU ŞI SCRIITORII TIMPULUI SĂU

Domnița Neaga

CRISTIAN GABRIEL MORARU ŞI SCRIITORII TIMPULUI SĂU

    Apărută în noiembrie 2019, în colecţia „Critica” a Editurii Ecreator din Baia Mare, cartea criticului literar Cristian Gabriel Moraru, Scriitorii timpului meu, adună în paginile sale cronicile de întâmpinare la cărţile a peste treizeci de autori, majoritatea acestora publicându-şi operele la editura menţionată mai sus, patronată de poetul Ioan Romeo Roşiianu, originar din Roşiorii de Vede, dar trăitor de ani buni în Maramureşul istoric.
    Spre deosebire de unii redactori-şefi de reviste literare, care îngrădesc accesul tinerilor în lumea literară, fie nepublicându-i, fie făcând comentarii răutăcioase, I. R. Roşiianu deschide porţile tuturor creatorilor de literatură, în ideea că dreptul la exprimare este sfânt şi că timpul este acela care va hotărî cine intră sau nu intră în istoria literaturii române, dacă asta ar fi acum principală noastră preocupare…
Cartea Scriitorii timpului meu cuprinde cronicile publicate de C. G. Moraru în ziarul roşiorean „Drum” (unde, de ani buni, susţine o rubrică permanentă), în revista „Pro Saeculum” din Focşani, iar cele mai multe, în revista „eCreator” din Baia Mare, fiind, după mărturisirea criticului, „rodul stării mele de veghe în lanul de cărţi al literaturii române contemporane”, aluzie voalată la romanul Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) al...

Continuare

Crez poetic

Daniel Luca

Crez poetic

Loreta Toader, în volumul Definiție în albastru (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019), dă glas crezului său poetic în poemul Ce este poezia?: „Poezia mea este un strigăt / Pentru toți cei ce citesc, / Mâine va fi doar amintire / Și o lacrimă în univers.”
    Dar nu este suficient; chiar dacă există mesaj în scrierea sa, acesta se pierde în poeme lungi din care puține versuri pot fi reținute, autoarea nestăpânind încă arta domesticirii cuvântului întru ascultare, acesta, fâșneț, trăgând-o după el în toate direcțiile.
    Bunăoară, versuri ce doar sună, precum „Iubirea e o șoaptă din care eu renasc, / Printre mângâieri suave și divine / Dând sufletului alint și dulce glas” (Iubirea...) se amestecă nefericit cu altele de o prospețime aparte: „Sunt dorul ce aduce primăvara / În timpuri rătăcite printre ierni” (Mă regăsesc) sau „Știi, azi mi-e dor de tăcerea din tine” (Azi mi-e dor).
Dintre temele abordate enunțăm: credința (în  poemul Dor de umbre, lipsit de rafinament: „Un simplu stăpân - / Dumnezeu, / Atât!”), copilăria (pierderea copilăriei este egală cu pierderea incocenței, a bucuriei de a trăi, însă niciodată nu e o pierdere totală:

Continuare

O apocalipsă cu veverițe nebune

Constantin Stancu

O apocalipsă cu veverițe nebune

Daniel Marian este un activ poet, se implică în viața literară, scrie despre cărțile poeților de azi și de mâine, are plăcerea de a defini viața prin fraze scurte energice. Cărțile vin spre el și el se aruncă în valuri, fără să-i pese de consecințe. Cu volum de versuri Catalogul cu apocalipse* (apărut la Stainz, Osterreich – 2019), în regie proprie, poetul ne propune o viziune proprie asupra faptelor imediate. Nu o face prin conceptul teologic general acceptat, apocalipsa ca descoperire/ dezvăluirea lui Iisus. El pedalează pe conceptul mundan al termenului, acela de catastrofe care vin peste omul obosit de stilul de viața impus sub liberul arbitru al altor oameni. Evenimentele vin peste poet, el le înregistrează atent, faptele capătă nuanță lirică și se impun prin definițiile poetice originale sau prin formule acceptate de actualul curent prezenteist.
Principalul fenomen apocaliptic, brutal și greu de pipăit de individul normal, este schimbarea rapidă a minții omului în fața realității imediate care se evaporă cu voioșie. Veverița este personificare creată de poet, una originală și valabilă în orizontul actual de societății, pentru această schimbare a schimbării. Schimbările zilnice, periodice, duc omul la limită, îl provoacă și-l seacă. Daniel Marian simte fenomenul și-l...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Baki Ymeri

Baki Ymeri

Poezii de Baki Ymeri

SUFLETUL VERII

Hai să privim în amurg
Disperarea
Şi marea-n ruină,
Pădurea care şi-a apus
Cununea de crengi.
De câte ori ne-npăcăm,
Suntem mai aproape de Dumnezeu.
Hai, vino în sufletul verii –
Vom fi
Precum doi inşi
Aplecaţi tare departe
Şi adormiţi...

Continuare

Poezii de Cristian Gabriel Moraru

Cristian Gabriel Moraru

Poezii de Cristian Gabriel Moraru

Biblioteca (acrostih acroamatic)

Biblioteca este un templu în care
Inițiații rost(ui)esc literele sacre.
Bunăoară, cele scrise pe pergamente,
Libere și irefutabile argumente
Ideii că universul e o idee
Omnipotentă a sinelui, ca o cheie
Tubulară; cât despre cele scrijelite
Eminent în codexuri, erau pentru elite.
Cartea tipărită provoacă voluptatea?!
A celui ce-o citește găsind eternitatea...

Continuare

Poezii de Camelia Carmen Stanescu

Camelia Carmen Stanescu

Poezii de Camelia Carmen Stanescu

ZĂPEZI ÎN VISE

Curg pe mine nori zăpadă
vise
gânduri, rătăciri,
fulgi de nea rămân să vadă
cum din iarnă rece
iese
un fior, viscol, trăiri.

Mă rostești ca o chemare
tu,
iubirea mea blestem,
val albastru smuls din mare,

Continuare

Poezii de Natalia Mazilu

Natalia Mazilu

Poezii de Natalia Mazilu

EMINESCU
 
A fost odată ca-n povești,
Un Rege al poeziei.
Ce s-a născut la Ipotești,
În nordul României.
 
Fiind băiat cutreiera
Pădurile cu drag.
Versuri frumoase aduna
Șirag,șirag,șirag.

Continuare

Poezii de Vasile Dan Marchiș

Vasile Dan Marchiș

Poezii de Vasile Dan Marchiș

PLOAIE DE PROBĂ

Cade o ploaie
ca un lucru făcut de probă
precum experimentele în laborator
de parcă astfel Dumnezeu
își testează puterea
precum și-a testat-o
producând potopul lui Noe...
Și mai plouă în ritmul cel mai grăbit posibil
poate tot de probă
.în regim de experiment astronomic...
Astfel Pământul a devenit
un laborator de proporții nemăsurate

Continuare

 

Proză

Prev Next

Eu sunt copilul nascut cu buza de iepure

Olga Menai

Eu sunt copilul nascut cu buza de iepure

M-am născut cu malformația buză de iepure în anul 1990, când medicina nu oferea atât de multe răspunsuri ca astăzi, motiv pentru care, a fost un șoc pentru părinții mei. Ca să spun drept, nu știu exact cât de mare a fost șocul, pentru că nu știu cum arătam. Nu am fotografii cu mine de când eram mică, dar astăzi există internetul pentru toți și toată lumea poate vedea cum arată un copil născut cu această malformație. Eu am doar o filmare  de la o nuntă. Spuneam o poezie. Da, spuneam o poezie la o nuntă, așa, să fiu filmată, dar asta bineînțeles, când aveam deja câțiva ani. Aceea este cea mai veche amintire cu mine. Pozele sunt de mai târziu.
Sunt puține lucruri pe care le știu cu exactitate despre mine din acea perioadă, pentru că părinții mei nu prea au discutat cu mine despre asta. Îi înțeleg și înțeleg de ce au schimbat mereu subiectul atunci când le puneam întrebări. Îmi imaginez cât de dureros a fost pentru ei. Ce știu, știu mai mult de la neamuri, care nu s-au ferit să îmi povestească despre cât de uimiți au fost să mă vadă, sau cât de milă le-a fost de mine.
̶  Țin minte că părinții mi-au spus dinainte să merg să te văd. Mi-au spus că ai ceva la buziță și să nu mă uit ca țăranca, ca să nu se simtă prost părinții tăi, dar oricum, țin minte că mama ta plângea, mi-a spus Alina, atunci când am întrebat-o cum arătam când eram un bebeluș.
̶  Ei și? Cum arătam? am întrebat eu iar, privind-o în ochi.

Continuare

Când pe uliți crește iarba

Flora Mărgărit Stănescu

Când pe uliți crește iarba

La intrarea unui cătun... măcar de ar fi fost numai unul, m-a uimit iarba verde și deasă precum o perie de pe ulița principală. Dintr-un gard în celălalt un covor de iarbă verde și crudă. Inițial nu am înțeles cum era posibil, să nu fie nici o urmă de pași. Case erau pe ambele părți ale uliței dar, nici țipenie de om, de animal, nimeni.
Privind mai atentă casele am realizat că erau nelocuite de mult timp. Unele ajunseseră într-o așa stare de degradare că abia se mai țineau să nu cadă.
O jalnică imagine a ceea ce fusese sătucul cândva. Fațada unei case care fusese văruită în alb și ferestrele cu albastru, semăna teribil cu ploapa unui ochi gata să se închidă pentru veșnicie și cu fațada brăzdată de riduri adânci ca ale fostei stăpâne care se mutase de mult la ceruri. Nu mai erau stoguri de nutreț pentru animale nici lemne pentru iarnă. N-am vrut să stric armonia statornicită de natură, nu am vrut să calc iarba verde și deasă, de aceea când am auzit un clopot care bătea în dungă, m-am îndreptat către bisericuța de la marginea satului care se afla pe o mică ridicătură de pământ.

Continuare

NU REGRET NIMIC–Partea a şasea

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC–Partea a şasea

...În anul 1970 când am terminat liceul, fraţii noştri sovietici plictisiţi, sătui de votcă şi kazacioc, s-au hotărât să dea o fugă până la Praga să-i întrebe de sănătate pe cehoslovaci, care călcaseră puţin strâmb şi ca atare, rusnacii au intrat noaptea cu tancurile, fără să dea vreo veste. Au luat cu ei nişte polonezi, unguri, albanezi, bulgari şi vreo doi „redegişti” Singurul care s-a pus cu curul în uşă a fost Ceauşescu şi atunci, în momentele fierbinţi, nici nu a realizat ce pas mare a făcut în drumul lui spre graţia americană şi mai ales spre clauza naţiunii celei mai favorizate. Ruşii, cu un sistem de contrainformaţii şi spionaj bine pus la punct, ştiau ce-i poate pielea lui Nea Nicu şi au intuit că dacă îl calcă, nebunu’ începe războiul. Aşa că l-au lăsat în demenţa lui, urmând ca în anul 1989 să-i pregătească „culcuşul”. Totuşi, nea Nicu şi-a concentrat toate forţele pe malul Prutului iar gurile slobode şi colportorii au dus zvonul că mai multe tancuri sovietice, trecând graniţa spre România, ar fi fost topite de nişte arme fantasmagorice cu laser, ceea ce mi se pare exagerat. Oricum, după acele evenimente, efectivele militare s-au dublat iar recruţii nu scăpau de încorporare nici dacă aveau doar o mână sau un picior. Eu păream relativ întreg, doar la greutate eram mult sub şi ca atare m-au săltat, dar am apucat să dau un examen la facultate. Despre armată vă voi povesti mai încolo. Bacalaureatul l-am luat fără probleme, am fost o generaţie de excepţie, toţi au reuşit la bacalaureat din prima şi marea majoritate a intrat la facultate atunci sau în anii următori.

Continuare

NU REGRET NIMIC–Partea a cincea

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC–Partea a cincea

...Liceul l-am făcut la Rupea, cel mai apropiat orăşel de comuna mea, dar era unul dintre cele mai bune din judeţ. Printre colegi era şi un anume G.B. Cu 3 ani mai mare ca mine, fiul brigadierului silvic, şefului tatălui meu. Se ştia că acest G,B. nu se prea omoară cu învăţătura, dar era din „familie bună”. Rudele din partea mamei lui au fost cândva proprietarii celui mai mare restaurant din Braşov iar în anul 1948 la naţionalizare au cedat totul de bună voie, au trecut de partea comuniştilor şi astfel, unii descendenţi au ocupat funcţii importante. Adevărul e că erau harnici şi foarte buni gospodari. Acest G.B., un băiat chipeş după care întorceau capul toate fetele, era de o răutate ieşită din comun. Când eram mai mici, eu de 12 ani şi el de 15, părinţii noştri ne duceau cu ei în pădure când mergeau la marcat de lemne. Ei marcau şi noi alergam şi ne urcam în copaci. Uneori, G.B. mă supunea unor teste usturătoare. Îşi făcea o nuia lungă de trei metri şi îmi dadea la picioare. Condiţia ca să n-o încasez era să sar în sus când nuiaua vâjâia pe la ţurloaiele mele, dar avea el grijă să mărească ritmul, să nu-mi iasă pasul şi să-mi lase nişte urme sub genunchi. Cu toate astea, îmi plăcea să fiu în preajma lui deoarece îmi inspira siguranţă în orice situaţie şi mai ales în conflictele cu alţi copii. După terminarea liceului, tot datorită unor cunoştinţe, a intrat la o şcoală postliceală cu specific sanitar, dar la puţină vreme după ce s-a angajat la un spital, l-a bătut chiar acolo în spital pe un alt asistent medical şi a fost dat afară.

Continuare

Zăpezi trecătoare (fragment)

Dan Marius Cosma

Zăpezi trecătoare (fragment)

     Mai întâi a nins în ajunul Crăciunului; însă a doua zi nu mai vedeai urmă de nea. Apoi a fulguit în noaptea de Revelion, ca o părere. Peste două zile, ninsoarea a acoperit iar satul. La întroienit. De această dată, zăpada a ținut ceva mai mult, până după Bobotează. Pe urmă n-a mai nins deloc, toată iarna, prin acele ținuturi nordice.
     De la Crăciun la Bobotează. Cam în acest răstimp s-a străduit, în felul său, să înveselească locuința familiei Damian un pom de iarnă, împodobit de către Filip și Ana chiar în dimineața de Ajun, înainte ca primii colindători să le treacă pragul casei. În 2018, prima și a doua zi de Crăciun căzură în zilele de marți și miercuri, motiv pentru care Guvernul României decretase ca fiind liberă și lunea, ziua de Ajun; astfel că poporul nostru bugetar se pricopsi iar cu o minivacanță pe cinste. Era pentru prima dată când cei doi iubiți petreceau sărbătorile de iarnă împreună, și tot pentru prima dată când pomul de Crăciun nu era obținut de Filip, contra unei sume modice, de la fostul său coleg din școala primară, brigadierul Iureș. Era un brad artificial, încărcat și el, alături de celelalte lucruri ale Anei, într-o camionetă închiriată, în ziua în care femeia alesese să se mute de la oraș la țară, acolo în Nirocrata, ca să fie lângă viitorul ei soț.
     Globuri multicolore, tobe în miniatură, clopoței și bomboane în stanioluri galbene și roșii atârnau de cetinile sintetice ale bradului, de vreun metru și jumătate înălțime, montat pe un scaun în sufragerie, în dreptul ferestrei.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

George PETROVAI

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

    Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.
    Deşi e dimineaţă devreme şi soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna.
    Deocamdată, înveşmântat în togă albă, cu căptuşeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproşabil întreţinute din preajma havuzului, savurând prin toţi porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare şi jucăuşă. Trupul ciolănos, înalt şi drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste...

Continuare

Meditaţiile lui Moise

George PETROVAI

Meditaţiile lui Moise

Rugăciunea de pe muntele Nebo

Iţi mulţumesc, iubit Părinte,
pentru a Tale multe daruri
în lunga mea viaţă,
ce ani numără douăzeci
peste a sutei împlinire,
scurşi ca-ntr-o-nchipuire
prin legea timpului din viu.
Poruncile în zeci de ani
Ţi le-am urmat după puteri
şi-un bun păstor am vrut să fiu
pentru sărmanii mei evrei,

Continuare

Lucifer (Panorama deziluziilor)

George PETROVAI

Lucifer (Panorama deziluziilor)

Partea I

(Facerea)
Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
și spațiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
și medita la planul prefacerii-n esență,
așa ca neființa să-și piardă-a sa prezență
în confruntarea cu ființa de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Povestea cu „leneşul care dorea ca și posmagii să-i fie muiaţi”

N. Grigorie Lăcriţa

Povestea cu „leneşul care dorea ca și posmagii să-i fie muiaţi”

„Într-o societate bazată pe lenevie, pe hoţie și pe lăcomie
se acordă cele mai multe diplome de merit celor fără niciun merit.”. (N. Grigorie Lăcriţa).

Lenea este un păcat care constă în neîndeplinirea (sau îndeplinirea cu greutate) unor activităţi general-umane (muncă, învăţare, îngrijirea trupului, a familiei, a casei, etc.), necesare asigurării unei vieţi demne în condiţiile în care persoana respectivă are capacitatea de a le îndeplini.
Leneşul este iubitor de somn, îşi neglijează gospodăria şi fie refuză să muncească, ceea ce îl duce la lipsuri şi sărăcie, fie este un angajat dificil la locul de muncă.
Drumul leneşului în viaţă este un hăţiş de spini.
Omul se poate elibera de lene prin muncă, prin însuşirea modelului de hărnicie reprezentat de albină și de furnică, şi prin sporirea în virtuţi.
Furnica, alături de albină, este un model de hărnicie și de înţelepciune
Solomon ne învaţă, în cartea biblică „Proverbele lui Solomon”, capitolul 6 versetele 6-11, că leneşul poate deveni mai harnic şi mai înţelept dacă îşi ia ca model de hărnicie, înţelepciune prevăzătoare şi responsabilitate furnica, cea care îşi strânge mâncarea de vara:

Continuare

Leneşul avar

N. Grigorie Lăcriţa

Leneşul avar

„Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu vorbe linguşitoare şi-i păgubesc de bunurile trebuincioase.”. (Esop).
„Sărăciei îi lipsesc multe, lăcomiei toate.”. (Syrus).

Leneșul este persoana căreia îi lipsește dorința (și cu atât mai mult plăcerea) de a munci, de a fi activ, este omul care se complace în inactivitate, este omul trândav.
Leneşii sunt de mai multe categorii, de la cel care „De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca.” (Creangă), până la „leneşul avar”.
Lenevia dusă la extrem este exprimată prin „leneşul care dorea ca posmagii să-i fie muiaţi”, redată de Ion Creangă ca o reuşită și frumoasă lecţie de înţelepciune în „Povestea unui om leneș”, care se poate citi și pe Site-ul https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99 (a se vedea şi http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410).
Diferenţa este foarte mare între (1) „leneşul trândav, puturos, care nu vrea să muncească, inactiv”, care se mulţumeşte cu minimum necesar pentru a supravieţui fără să muncească, și (2) „leneşul avar”.

Continuare

Lăcomia îmbogăţirii

N. Grigorie Lăcriţa

Lăcomia îmbogăţirii

„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.”. (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nepăsător faţă de suferinţele săracilor pe care-i apasă şi a căror viaţă poate că o scurtează fie prin lipsuri, fie prin violenţă, fie prin diferite practici economice și/sau comerciale. Aceste avertizări arată că lăcomia îmbogăţirii generează numeroase şi grave consecinţe negative rele în întreaga societate.
 „Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom.”. (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, „în gât”, nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.

Cel cuprins de lăcomia îmbogăţirii face din acumularea de bunuri materiale și / sau de bani un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi creşte averea ,pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate sufletească și trupească cu care se confruntă o foarte mare parte dintre „bogaţii lumii” din cauza lăcomiei îmbogăţirii, adică din cauză că în prima parte a vieţii îşi cheltuiesc sănătatea pentru avere, iar în cealaltă jumătate, îşi cheltuiesc averea pentru sănătate.
Lăcomia îmbogăţirii nu include, în niciun caz și sub nicio formă, acele persoane care au ajuns să deţină bogăţii, putere în societate, glorie, funcţii, titluri (1) prin puterea minţii lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplină corectitudine și legalitate. „Dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”. (Biblia, Ecclesiast 13:13).

Continuare