În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareTare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce...
ContinuareVasilie Aurelian Alin
Biserica învață un lucru cât se poate de adevărat atunci când spune că, în cazul...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
Continuare
- Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
Continuare
Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...
Dana Zen
„Nu uitați, copii, când tăiați pâinea, o firimitură poate fi o coajă de iubire pentru masa vrabiei.” Emily Dickinson
,,Stelele au venit să plângă pe umărul meu/ ele care nu iubesc printre oameni decât artiștii și sfinții/au auzit melancolia din poezia mea/ și au venit să îmi aducă în dar lacrimile lor…” se confesează poetul debutant Alin Aurel Vasilie, în volumul său de poezie ,,Panahidă Poeziei” apărut în anul 2024, la Editura ,,Ecreator” - Baia Mare.
,,Adevărul este că cei îmbâcsiți de numere formule și algoritmi/ nu au cum să înțeleagă/ că sunt lucruri în lumea aceasta/ ce atunci când sunt atinse de mâini impure de om/ mor”, grea dilemă… Mai spune el : ,,Stelele ar prefera toate să cadă de pe firmament/ decât să fie atinse de cangrena omenească/ Am încercat să le liniștesc și să le spun/ că oamenii au fost izgoniți aici jos/ că suntem țintuiți de sfere/ și că prin numere nu se poate ridica nimeni de aici/ ci numai prin muzică/ sau prin har… (Plâns de stele).
Adevărata artă este locul în care cultura se întâlnește cu înțelepciunea.
Iulia-Maria Ciherean
Scriitorul George Bănățeanu ne propune un interesant volum de poeme, ce face parte din colecția ,,POESIS” a Editurii eCreator din Baia Mare, apărut în anul 2022.
Volumul debutează cu o dedicație pentru mult iubiții părinți ai scriitorului, ce, din păcate, au părăsit lumea aceasta, dar și cu un ,,Cuvânt-înainte”, unde acesta își deschide sufletul în fața tuturor cititorilor săi și-și manifestă cel mai nobil, puternic și de neînlocuit sentiment, Iubirea.
Întreaga scriere este sinceră, autentică și presărată de sentimente dintre cele mai diverse: de la iubire, admirație, bucurie și ajungând până la tristețe, melancolie sau chiar neputință. Volumul ne poartă și ne încântă cu sensibilitate, dar și cu o profunzime desăvârșită.
Titlul este unul simbolic, interesant și e construit ca un îndemn pentru fiecare dintre noi - ,,Rămâi în suflet” – o invitație vie să nu ne uităm niciodată iubirile, părinții, viața și amintirile să nu le abandonăm, chiar dacă unele dintre acestea ar merita șterse din sufletul și mintea noastră. Acest verb la modul imperativ, ,,rămâi” e unul dintre cele mai intense și înflăcărate din câte există.
Dana Zen
Ce inteligent este timpul ! Știe să tacă, știe să treacă, știe să muște lacom din zădărnicia noastră . Durere, furie, teamă, inima intră în galop. Liniștește-o. Este timpul să te oprești din suferință și să faci ceva pentru sufletul tău. Scrie !
Să scrii poate fi banal pentru unii oameni, sau imposibil pentru alții, dar toți punem beneficia de vindecarea prin scris. Așadar... descarcă-ți inima prin scris în mod constant. Scrie des și astfel vei scăpa de griji, temeri, gânduri negative...depresiile vor sta departe de tine. Găsește alinare pentru suflet. Asta face și autorul nostru George Bănățeanu în volumul de debut intitulat ,,Rămâi în suflet”, apărut la Editura ,,e Creator” Baia Mare, în anul 2022.
Scrisul sincer poate fi o adevărată terapie pentru oricare dintre noi. Dar trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Să nu ne mințim. Acest lucru îl mărturisește și George Bănăteanu în versurile sale : / ,, Scriind aceste versuri/ un vânt de alinare/ ajunge-n al meu suflet/ ce odihnă nu are.”/ Cât de adevărat !
Fiind extrem de sincer cu el însuși, nu-și alege cuvintele, scrie exact așa cum îi vin gândurile în minte chiar dacă pare , uneori, că nu au sens. Le...
Valentin Lupea
"Eu cred că bogăția unui om nu se găseşte în achiziții ci în frumusețea sufletului său. În lume există multă lăcomie, nedreptate şi despotism, lucru ce trebuie învins dacă vrem să fie pace, linişte şi cer senin în univers",(MĂRTURISIRE), spune Iris HALL (pseudonimul literar al Sofiei Codin) în INTRODUCEREA minunatei sale cărți de versuri, SITA TIMPULUI, apărută la Editura EUROSTAMPA din Timişoara, 2021, ultima, se pare, din seria celor şase cărți ale sale: CURCUBEUL IUBIRII, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2018; LUMINA DIN NOI, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2018; PICĂTURA DE PARFUM A MINȚII, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2019; PUTEREA INTERIOARĂ, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2020; GRĂDINA CU GÂNDURI, Editura EUROSTAMPA, Timişoara 2020 şi SITA TIMPULUI, aceeaşi editură, EUROSTAMPA din Timişoara 2021.
Răsfoind şi câteva dintre cărțile anterioare ale domniei sale, mi-am putut da seama cu uşurință de frumusețea care sălăşluieşte-n sufletul poetei Iris Hall, pentru care misterul poeziei nu este altceva decât dorința fiecăruia dintre noi de a înțelege fascinația acestui mister şi de a încerca să creăm la rându-ne fascinație, dar şi de a încerca să trăim acest mister, oriunde am fi, importantă fiind intensitatea cu care-l trăim, deoarece el, misterul poeziei poate fi "... o aventură îndrăzneață, un miracol...
Olimpia Mureșan
Poeziile cuprinse-n acest volum sunt exprimarea unor vise de iubire cu așteptarea iubitei reale sau imaginare, cu speranțe și iluzii, cu neliniști și așteptări, întâmpinări ale fericirii mult visate.
Timpul este dușmanul nevăzut care ne urmărește, ne doboară, ne urăște...
„Timpul nemilos ce curmă
Iubiri, speranțe, vise-n zbor,
Se scurge cert a noastră viață,
Al nostru timp cu-al nostru dor.” (Timpul )
Căutările iubirii înspre persoana potrivită îl fac să exprime acest sentiment: „ Eu nu aș vrea să fie un vis,/ Dar nici o evadare,/ Nu te feri s-aprinzi un foc/ Din simpla întâmplare.” (Focul)
Dorul de mamă e mereu prezent în atmosfera amintirilor frumoase: „Iubită Mamă cât aș vrea/ Să fii și azi în viața mea,/ C-un zâmbet cald și o privire/ S-alungi durerea ce mă ține!” (Dor de mamă)
Iubita/iubirea e mereu invocată/strigată-dar de cele mai multe ori ea lipsește:
„Iubirea mea, ce frumoasă ești,/ Iar sufletul meu plânge,/ Inima mea se frânge.../ Atât de mult îmi lipsești! (Îmi lipsești)
Olimpia Mureșan
Volumul „PAȘII PEREGRINULUI” poartă semnătura lui Ioan Astalus și a apărut la Editura Cronica Mureșeană din Sângiorgiu de Mureș, în anul 2022, sub atenta conducere a distinsului om de cultură Ilarie Ghe. Opriș.
Prin dedicația acestui volum: „Dedic această carte celor ce gândesc limpede!” autorul ne duce în sfera cititorilor lipsiți de prejudecăți, a celor care au simțul umorului și a celor ce sunt preocupați de a interpreta realitatea mai „altfel”, de fapt celor care sunt, încă, preocupați de fenomenul artistic sub diverse forme de manifestare: vers, desen, caricatură, poem, „ziceri” etc.
Prima copertă a cărții ne sugerează, printr-o formă sculpturală pe gânditorul poet, în lumina unui adevăr nebănuit (este în fapt, statuia Sfântului Apostol Andrei, aflată la Mănăstirea Sf. Mina de la Sărmașu). Soarele interpus feței îi conduce, cu hotârâre și siguranță, prin diferite spații imaginare, întitulate sugestiv „carte de anti-verbe” ce cuprinde „ziceri” universal valabile, trecute prin filtrul sensibilității, propriei personalități, urmate de o suită de poeme cu încifrare evidentă, la fel ca și desenele care completează, în mod elegant, paginile prezentului volum.
Adriana Crăciun
Se spune că fiecare suflet face parte din oceanul de Lumină al lui Dumnezeu, ca o picătură.
Cunoaştem ideea că în fiecare dintre noi există un strop e dumnezeire, că în beciul sufletului oricărui ticălos există o candelă aprinsă.
Ştim că suntem construiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, în virtutea acestor afirmaţii, tot ceea ce există – atât văzut cât și nevăzut – este în interconexiune.
Când devenim conștienți de această lege și credem că întregul şi partea sunt identice, modul în care gândim și acționăm în relație cu ceilalţi și cu tot ce ne înconjoară se va schimba.
Ne vom vedea propria imagine oglindită în oamenii și lucrurile din jurul nostru.
Aceasta înseamnă că, cu cât transmitem mai multe gânduri bune celorlalţi, cu atât mai mult bine se întoarce la noi, iar noi devenim expresia acelui bine.
Totul în acest Univers este făcut din energie - tu, prietenii tăi, adversarii tăi, scaunul pe care stai, laptopul la care lucrezi și telefonul pe care îl foloseşti zilnic, tu, cititorule!
Această energie este cea care controlează mișcarea a tot ce se află în acest Univers.
Georgiana-Laura Gheorghe
Sfinte Gheorghe (2)
Cavaler cu inimă de leu,
Soldatul lui Dumnezeu,
Nu ne părăsi în situații grele,
Întărește-ne să înfruntăm relele.
Credința ai păstrat-o neclintit,
Deși umbrele te-au chinuit.
Multă suferință ai îndurat,
Pe Domnul în suflet l-ai păstrat.
Ghidează-ne pe calea cea dreaptă,
Să ne devină mintea mai înțeleaptă,
Vederea cândva încețoșată mai clară,
Relația rațiune – emoție armonioasă.
Daria Hristina
Timp
Tic...tac...
Ăsta-i graiul unui timp grăbit
Să înconjoare circumferința ceasului de mână.
Citeam cuvinte răstălmăcite într-un volum
Uitat în umila mea bibliotecă.
Câte cuvinte să mai tot scriem?
Noi ăștia care pretindem că suntem poeți
Nu ne înțelege nimeni suferința
Înțelesul
Subînțelesul.
Claudia Mariana
Înger
Îngenunchez spiritul înfrânt de jonglerii și aripi angelice împreunez
Am retrăit compătimirile singurătății la sânul numeroaselor simțiri
Astfel am ajuns să trec ușor de la veghe la profundul somn
Paralelă observabilă unde refugiez gândirea nepărtinită.
Pământul în flăcări curbe, sângerii
Guri implacabile, uragane de agresivitate erupând sălbăticia cuvintelor
Înghițite și îngropate în matca sufletelor înroșite de suferință
O nebunie nevegheată între cer și pământ, ira din vechiul testament.
Liliana Olariu
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un pumn de lut,
O mână de țărână,
Venit pe lumea asta ,
Să văd și eu Lumină!!!
Cine sunt eu?
Un Suflet,
O ființă,
Venită în lumea asta,
Să simt, să merg,
Să cred, să am credință!
Marius Ionescu
TRIOLET DE NOAPTE
Greieri cântau prin părul tău
în noaptea cea de blues astral
făcând un mare tămbălău...
Greieri cântau prin părul tău
un cântec cu păreri de rău
sunând firesc şi-aşa normal:
"În noaptea cea de blues astral
greieri cântau prin părul tău..."
Marius DOBRESCU
În clipa în care a văzut pachetul, mama a scos un ţipăt, a şovăit o clipă, gata să se prăbuşească, apoi s-a lăsat încet pe banca de lemn din sala poştei. Alarmate, fetele de la ghişeu au venit lângă noi cu o cană cu apă, au stropit-o pe faţă şi i-au dat să bea. Ea şi-a revenit cu greu (am stat de m-am plictisit pe bancă lângă ea), s-a ridicat de pe scândura şlefuită de mii de pantaloni şi fuste, m-a luat de mână şi m-a tras afară din clădire. Era palidă şi atât de nervoasă, încât m-am temut tot drumul că o să mă plesnească din senin.
Abia atunci când mi s-a părut că s-a mai calmat puţin, aproape de casă, am îndrăznit şi eu s-o întreb:
- Ce ai, mamă?
Ea a icnit scurt, ca şi când s-ar fi pregătit să vomite, şi mi-a spus:
- Taică-tu.
Doar atât.
Constatin Tiron
În biroul secretarului de partid cu propaganda dă buzna Bazil Cufureac, directorul Căminului Cultural, frământând pălăria în mîini și zâmbind nenorocit:
- Săru'mâna, stimată tovarășă secretară!
Tovarășa Lenuș, nou unsă pe funcția de secretar cu propaganda din comună, o tovarășă cu har, blândă ca un amurg de lună mai, dar și dură ca un retefei de ulm, suferind uneori de gingașe complexe, roșind ușor și neprevăzut, își ridică ochii din documente, întrebând:
- Ce s-a întâmplat, Bazil, dau turcii?
- Nu dau turcii. Dau cei de la Comitetul Județean de Cultură peste noi!
- În ce problemă?
- În legătură cu formațiile artistice care vor participa în actuala ediție a Festivalului Național Cântarea României.
- Foarte bine.
- Cum foarte bine, că nu avem nimic?!
- Cum nu avem nimic? Păi, ce faci acolo la Căminul Cultural, dormi pe tine? Cheia succesului stă într-o bună organizare
Constatin Tiron
Pe vremuri, ori de câte ori treceam prin Vama, o pitorească localitate așezată de Dumnezeu în vecinătatea Câmpulungului Moldovenesc, cu oameni frumoși la chip și la suflet, gospodari și ospitalieri, însușiri caracteristice bucovineanului, dacă dispuneam de ceva timp, nu ezitam să urmez drumul care șerpuia cățărându-se pe muntele Bărbușca, munte în vârful căruia străjuia cabana Vama. Era o adevărată plăcere să mă întâlnesc cu cabanierul Liviu și mai ales cu cele două Stele, Stela Pripon și Stela Prepeleac, două frumuseți locale, ospitaliere, îmbrăcate în fustițe scurte și în ii cu decolteuri generoase care mai mult descopereau decât acopereau, menite să-ți clătească privirea și să-ți fugărească gândul înspre ispite care nu prea erau în conformitate cu așa-zisa moralitate a acelor vremuri.
Liviu, un om trecut prin greutățile vieții, fost copil de trupă, îmbrățișând pentru o bucată de vreme cariera militară, dar renunțând la aceasta datorită spiritului său libertin – aventuros, spirit care avea să-i determine și plecarea prematură din această lume, și-a însușit meseria de cabanier din mers și cum necum a reușit să fie căutat de iubitorii de frumos și de un strop de liniște.
Constatin Tiron
Nu cred ca în zona Bucovinei să existe cineva care să nu-l fi cunoscut sau cel puțin să nu fi auzit de nea Andrei, cabanierul de la Deia, arhicunoscuta cabană așezată pe malul stâng al pârâului cu același nume, foarte aproape de municipiul Câmpulung Moldovenesc, cabanier renumit mai ales prin modul cum știa să îmbrace o deservire exemplară în haina povestirilor amuzante, povestiri cu tâlc și din care se puteau trage multe învățăminte. Orice supărare sau necaz ai fi avut, îți trecea ca prin farmec dacă aveai inspirația să te afli în preajma lui nea Andrei, măcar jumătate de oră. Îl blagoslovise Dumnezeu cu harul mângâierii sufletului prin cuvântul rostit și dacă ar fi avut și harul cuvântului scris, mai mult ca sigur și-ar fi aflat locul în elita scriitorilor de umor de bună calitate. Unii spun că ar fi fost cunoscut și recunoscut în întreaga țară și eu tind să-i cred, pentru că nea Andrei, era subiectul multor articole care apăreau destul de des în revistele și ziarele vremii, mai ales în revista de turism România Pitorească. Era omul care știa să se descurce, cabana lui fiind aprovizionată cu tot ce îți dorea sufletul în pofida vicisitudinelor din acele vremuri. Nu de puține ori, atunci când primeam câte o vizită mai simandicoasă de pe la București, apelam cu încredere la nea Andrei și cei pe care i-am dus la el, niciodată nu au plecat decepționați.
ContinuareConstatin Tiron
De câte ori ajung prin dulcele târg al Ieșilor, musai trebuie să-i fac o vizită bunului meu amic, bădia Mitru Butuc, unul dintre cei mai vestiți podgoreni din zona Buciumului. Într-o vară, pe la mijlocul lui iulie, invitat fiind la o manifestare care trebuia să aibă loc la Cercul Militar Iași și care între timp se amânase fără ca eu să fiu înștiințat, ce mi-am zis? Dacă tot mă aflu în Iași, hai să trec și pe la bădia Mitru. Mă înarmez cu o sticlă de whiskey JACK DANIELS pentru bădia Mitru, cu o cutie de praline cu lichior pentru țața Tinca și pornesc din Copou circulând bară la bară până dincolo de pasajul de peste calea ferată, pasaj care leagă Buciumul de cartierul Socola și după care circulația devine mai lesnicioasă. Opresc lângă hanul „Trei sarmale” (acum trecut în „a fost odată”) la măcelăria lui Barbălată de unde îmi completez arsenalul cu un ciolan de cinci stele pentru Bimbo, lătrătorul din ogradă, după care intru pe strada Vămășoaia și când ajung la Țapu cotesc la dreapta urcând pe dealul Vișanului printre livezi și vii până ajung la poartă lui bădia Mitru. Parchez mașina la umbra celor doi tei care străjuiesc intrarea în ogradă, iau sacoșa cu daruri și acompaniat de lătrăturile lui Bimbo, intru.
Continuare
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Olimpia Mureșan
MOTTO: „Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist, exist, deci, Dumnezeu este! ”-Rene Descartes
*Cărțile au o energie a lor aparte, citind o carte te energizezi de energia dintre rânduri; cartea vine la cititor când acesta e pregătit, ele vin spre noi-nu noi le alegem!
*O stea când se stinge, lasă un praf în urma ei, noi suntem formați în Univers din praful ultim în urma stelelor care au dispărut, un om e o stea la scară mică, de la plus infinit la minus infinit, suntem o scânteie de dumnezeire, de lumină din lumina necreată.
*De ce la mormântul părintelui Arsenie Boca se vede deasupra o sferă mare luminoasă? Părintele Arsenie Boca zicea:
„-Eu am fost pictat din pântecele mamei mele.”
A tradus împreună cu părintele Stăniloaie din manuscrisele Filocalia aduse de la Muntele Athos.
Zicea:„-România e singura țară în care succesul nu are succes!!?”
Valentin Lupea
În scrierile sale, Platon insinuează constant ideea că poetul nu este ceea ce s-a crezut de fiecare dată că ar fi.
Astfel, încă de la APOLOGIA LUI ION (în greaca veche, ION este IWV), scriere din tinerețe, şi până la LEGILE bătrâneții sale, Platon bate monedă pe ideea că poetul compune poemele sale pe nişte subiecte pe care nu le înțelege.
El povesteşte, în APOLOGIE despre faptul cum Socrate, pe jumătate în glumă, dar cu un pronunțat subtext semnificativ foarte serios, supune un grup de poeți unui interogatoriu, cu scopul de a constata cât sunt de înțelepți şi cât de bine îşi înțeleg propriile cuvinte. "Luând poemele lor cele mai bine făcute, îi tot întrebam ce înțeles au, pentru ca în acelaşi timp să învăț ceva de la ei. Mi-e ruşine, cetățenilor, să vă spun adevărul; şi totuşi, trebuie să vi-l spun; într-un cuvânt, oricare dintre cei de față ar fi putut să-mi tălmăcească înțelesul lucrărilor mai bine decât înşişi autorii".
George PETROVAI
Nu voi insista cu biografia generalului în rezervă Gheorghe Văduva (cercetător științific gr. I, redactorul șef al revistei Univers Strategic, autorul a 22 de romane și cărți de poezie), ci cu poezia domniei-sale din cele două volume (Cuvinte pe cuvânt – 2021 și Dincolo de zid – 2022), pe care le-am primit în format pdf de la domnul profesor Nicolae Grigorie-Lăcrița.
Îndeosebi cartea Dincolo de zid mi-a stârnit din capul locului interesul, întrucât referirea la zid m-a dus de îndată cu gândul la schița Zidul a lui Leonid Andreev, acel zid „drept și neted, tăind cerul în două”, care izolează/înlăgărează leproșii (oamenii primejdioși) de restul pământenilor. Atâta doar că Gh. Văduva ne prezintă în poezia Dincolo de zid, procesul de zidire/edificare lăuntrică („Din infinitul colmatat în vid/ mi-am definit ideea mea de zid/ și-n zidul dintr-un zid neterminat,/ o lume de zidiri am ridicat”), în fața căruia a ridicat pe urmă „un zid de piatră și oțel” (solida pregătire moral-spirituală pentru o viață vrednică), deși – ne face cunoscut în aceeași strofă – „(...) până astăzi încă n-am aflat/ de ce-am zidit un zid din ce-am uitat”.