Edi(c)torial

Drumul cititorului spre carte trece prin…

Drumul cititorului spre carte trece prin „Înzăpezirea Cuvântului”

Într-o vreme evident improprie visului și poeziei, în care centrul de greutate al existenței s-a...

Continuare

Opiniuni

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

Istoria jazzului, live, la Ploiești

 În sala ”Ion Baciu”. A Filarmonicii ”Paul Constantinescu”. Ce...

Continuare

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

L-am revăzut pe Walter

 Cu mare plăcere, enormă satisfacție. Convingându-mă încă o dată, recent...

Continuare

Teatrul zilelor noastre

Teatrul zilelor noastre

Bătrână, da’ bună!

      O mai văzui şi p-asta, după atâţia ani. Opt sute...

Continuare

Traditii

8 Martie, ziua în ca…

DN

8 Martie, ziua în care femeile nu primeau flori şi se luptau pentru nişte drepturi elementare

Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a...

Continuare

Tu ştii de la ce pro…

Oana Bujor

Tu ştii de la ce provine numele lunii în care te-ai născut? Originile denumirilor sunt vechi de mii de ani

Te-ai gândit vreodată de unde provin denumirile fiecărei luni din an? Calendarele noastre din prezent...

Continuare

Legende şi datini de…

Corina Vârlan

Legende şi datini de Dragobete - Valentine's Day-ul uitat al românilor

Dacă îi întrebi pe tinerii români care este ziua în care sărbătoresc dragostea şi fac...

Continuare

Interviu

Interviu cu sigheteanca T…

Interviu cu sigheteanca Talida Goean. Consulul General al României în Hong Kong şi Macao

- Sunteţi Consulul General al României în Hong Kong

Continuare

Creştinismul a dispărut o…

Creştinismul a dispărut odată cu retragerea romană

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu explică pentru „Adevărul“ de ce nu putem vorbi despre creştinism pe teritoriul actual al României în primele secole după Hristos.

Tradiţia Bisericii Ortodoxe Române susţine că...

Continuare

CONTIMPORAN CU FLUTURII

CONTIMPORAN CU FLUTURII

Cărţile, pentru mine, înseamna viaţa mea

    Reporter: De fapt, Ştefan Jurcă, cine e mai important pentru tine: poetul, prozatorul, jurnalistul sau economistul de la URBIS? Pentru ca toti tindem sa...

Continuare

Posta redactiei

„Blocați în labirint” se …

„Blocați în labirint” se lansează la Baia Mare

Baia Mare este următorul oraș în care se va lansa cartea „Blocați în labirint” (Editura Timpul, 2017), semnată de liderul unionist George Simion. Evenimentul va...

Continuare

Regulamentul Festivalului…

Regulamentul Festivalului – Concurs Național de Literatură „Ion Budai Deleanu”, Ediția a-IX-a, 05 – 07.07.2019, Geoagiu, jud. Hunedoara

Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură ,,Ion Budai Deleanu” a Orașului Geoagiu, organizează în perioada 05 – 07.07.2019 cea de-a noua ediție a Festivalului...

Continuare

Scriitorul și ziaristul I…

Scriitorul și ziaristul Ioan Romeo Roșiianu a obținut un nou premiu internațional

La ce de-a doua ediție a premiilor Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, care s-a desfășurat în perioada 3 – 5 martie la Chișinău, ziaristul...

Continuare

Critică literară

Prev Next

O călătorie prin „Satul cu povești”

Nicolae Toma

O călătorie prin „Satul cu povești”

Prin conceptul, e drept inventat de mine, „Desantul de femei” promovat de Editura eCreator din Baia Mare și de scriitorul Ioan Romeo Roșiianu, aduce în fața cititorilor literatura feminină.
Alături de poezie  și proza este foarte bine reprezentată și de astă dată ochiul meu s-a oprit asupra apariției editoriale „Satul cu povești” de Nadia Urian Linu.
Mă așteptam, pornind de la titlu să hălăduiesc într-un univers fantastic specific poveștilor, dar realitatea m-a izbit în față. Personajele sunt vii și transmit dorința de a comunica. O parte sunt evocări a unor dascăli care au marcat viața autoarei, iar o altă parte povestiri dintr-o realitate crudă și de multe ori nedreaptă. 
Prima povestire „Globulețe” scrisă într-un stil narativ interesant, dar nu unul atractiv pentru lector. Când spun acest lucru mă refer la dialogurile în grai popular, specific în Ardeal. Drama unei fetițe crescută de bunică și toată tragedia este prezentată cu acuratețe și finalul surprinzător arată latura umană a celor din jur.
Povestirea „Azilul” continuă să prezinte în același registru o fereastră a relității.

Continuare

Oul sau găina, oul și găina

Firiță Carp

Oul sau găina, oul și găina

Absolut surprinzător și binecuvântat, ca o încununare a îndrăznelilor editoriale cu care „eCreator” ne-a obișnuit deja, se încinge acum în hora cărților de mare sensibilitate volumul acesta, pentru care mi se oferă onoarea de a-l îmbrățișa cu un mănunchi de cuvinte de întâmpinare.
Și spun, dintru început, că o îngemănare de frumos mai fermecătoare ca aceasta, chiar în evantaiul de prospețime al primăverii, nu știu dacă se putea întâmpla sub cupola unei cărți.
Iată că ea se produce și ne întâmpină cu gingășia specifică oricărei creații veritabile, aura originalității sporindu-i atractivitatea.
Răsfirarea paginilor acestui mărțișor (eu așa văd volumul de poeme pictate care, de fapt, sunt picturi îmbogățite cu aurul metaforei, ca pe un giuvaier împletit din firul cuvintelor cu firul culorilor, ca pe un delicat mărțișor oferit cititorilor de Aurelia Oancă, sprijinită prin forța expresivă a culorii de Carmen Coca), este reconfortantă și generatoare de mirare.
În ce mă privește, sunt uimit de reușită și mă întreb dacă întâi a fost tabloul sau poemul, adică oul sau găina, cum ne spune dilema oricărei zămisliri miraculoase.

Continuare

UT PICTURA POESIS

Cristian Gabriel Moraru

UT PICTURA POESIS

Pastelul este o creație lirică descriptivă, în care poetul își exprimă sentimentele față de un anotimp, colț din natură, un moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare etc. Modul de expunere predominant este descrierea, iar imaginile artistice, realizate cu ajutorul figurilor de stil, sunt organizate într-o descriere de tip tablou. 
Termenul „pastel” își are originea în artele plastice, în limba italiană „pastello” desemnând un creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și gumă arabică. De-a lungul timpului, semantica termenului s-a extins, semnificând atât o tehnică de artă picturală, cât și orice tablou sau desen realizat cu aceste creioane.
    Ctitorul acestei specii lirice în literatura română este poetul romantic Vasile Alecsandri, care, între anii 1868-1869, și-a publicat toate pastelurile în vestita revistă „Convorbiri literare”. 
Tradiția pastelului în literatura română este una bogată, pasteluri scriind mai toți marii clasici (ca valoare): Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, George Coșbuc, George Bacovia, George Topârceanu, Ion Pillat sau Lucian Blaga.  
În această ilustră tradiție, își înscrie cu cinste numele și dna Aurelia Oancă, poetă care a schimbat des poezia cu proza, realizând aceste miniaturi lirice pe care le admirăm astăzi în volumul de față.

Continuare

Despre metafora strecurată-n culoare

Ioan Romeo Roșiianu

Despre metafora strecurată-n culoare

Ca o poveste frumos (s)curgătoare este această carte, o ofertă menită să provoace și să descătușeze imaginația oricui, un concept novator capabil să genereze prozeliți într-o lume în care artiștii și creatorii de frumos aproape că au ajuns la întâlniri conspirative, ca și creștinii prin catacombele Romei, cândva.
Ei bine, primii au izbândit tocmai datorită faptului că aveau idealuri comune și o credință comună, lucru care nu prea mai există astăzi în acestă lume a dezbinării și pizmei.
Tocmai de aceea poeta Aurelia Oancă și pictorița Carmen Mihaela Coca sunt și mai demne de salut, pentru că au trecut peste acele vanități personale și creatoare care îndeamnă la însingurare și singurătate creatoare, demersul lor (ne)fiind însă unul de singularitate absolută.
Înțelegând bine mersul lumii, cele două creatoare de frumos au priceput că-n lumea modernă este neapărată nevoie de o firească îmbinare a artelor, în fapt o posibilitate în plus de a intersecta planuri, dimensiuni și chiar segmente de lume și viață.
Așa s-a născut această carte pe care care ne-o propun cele două, Aurelia oancă având cumva de recuperat teren, timp și spațiu, ea fiind cea care a scris poeziile inspirându-se după tablourile deja create.

Continuare

Culoarea timpului

Daniel Luca

Culoarea  timpului

Demersul întreprins de Aurelia Oancă și Carmen Coca  în volumul Poezia picturii. Pictura poeziei (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019) este temerar și provocator.
    Evident, sursa de inspirație a poemelor scrise de Aurelia Oancă sunt tablourile semnate de Carmen Coca, denumirea poemelor și a tablourilor în cauză fiind identică, de altfel, iar așezarea acestora pe aceeași pagină și nu în oglindă este binevenită.
    Predomină, nici nu se putea altfel, pastelurile de o sensibilitate aparte, de o evidentă forță imagistică („Tremură glasul frunzei – rugină/Cântec de toamnă adună în ea”; „Și mângâierea serii vine/Cu valul ei prin rămurele;/Ca florile gătite/Să poarte dansul pân' la stele!”).
    Omul nu este prezent în poeme ca un factor perturbator, ci, dimpotrivă, ca unul în armonie cu  natura, născându-se între aceștia o adevărată relație de prietenie („Și pom cu om devin prieteni, / Salvând apoi orice jivină”).
    Totodată, omul este un „animal social” (Aristotel), prin urmare nu suportă singurătatea, ci își caută împlinirea pe plan social (includem aici și sentimentalul – „Cu soarele-n creștet, cu luna-n călcâi,/În brațe ținând nemurirea,/Te strigă iubirea: Mai stai! Mai rămâi!/ în mine îți stă fericirea” - ori spiritualul – „Din două gheme construit/Un drum își deapănă povestea”)...

Continuare

PENDULUL PICTURII DEASUPRA POEZIEI

Daniel Mariş

PENDULUL PICTURII DEASUPRA POEZIEI

Combinatoria  imagistică dintre poem şi  pictură din  volumul „Poezia Picturii,  Pictura Poeziei” de Aurelia Oancă nu  constituie un  amestec insolit în  literatura contemporană.
Ceea ce dă însă o nuanţă originală volumului  este un  grafism suprarealist al  lucrărilor plastice realizate de pictoriţa Carmen Coca şi o formă de confesiune bine strunită a poemelor, strâns arcuită peste confortul  ornamental al  artificiului  estetic.
Spectacularul  desenului  emoţional ce rezultă din această fuziune filigranată în  conştiinţa poetică este unul de bună calitate.
Contrabalansând parcă efectul unei  atmosfere calcinate, diluată nominalist, Aurelia  Oancă recurge la incizii poetice în  torentul  existenţial,  refuzând, conştientă sau nu, să se refugieze într-un  derizoriu care reconverteşte  totul.
Amplitudinea  rezonanţei sale artistice, în  variile sale ipostaze, cromatice şi  poetice, îşi  împlineşte în  mod fericit menirea, aceea de a deschide căi noi şi  spectaculoase prin  care transferul  energiilor imaginii către fiinţa interioară este pavat cu  suficientă luciditate.

Continuare

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător

Magda Lungu

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător

”Pâlpâiri” - un roman surprinzător, un amestec de râs cu plâns, de mister cu rutină, de anarhie cu reguli, condimentat cu miros de borș de țară care-ți lasă gura apă și dus până la capătul lumii. ”Capătul lumii e acolo unde eşti offline”.
Acțiunea romanului se desfășoară într-un sat al unei comune din apropierea Prutului, spre graniță, și într-o altă locație, un fel de oraș nedefinit exact cu titulatura de ”oraș” și fără nume. Nici satul nu are nume. ”Aș fi vrut să evit să-i spun "sat", pentru că asta declanșează reacții dintre cele mai diferite, dar nu am încotro, luați-o ca pe o convenție. Ca și "pâine" sau "apă", "sat" nu e un cuvânt inofensiv. În cele trei litere se ascund istorii încâlcite, cu potențial inflamabil, riscuri pe care le miros imediat. În fine, ține de meseria mea.”
Romanul debutează cu o teorie: naratorul, plecat într-un ”concediu de recuperare identitară” explică motivul acestei evadări într-un limbaj mult prea elevat pentru a fi un gamer pasionat de jocuri video. Limbajul prescurtat sau necivilizat lipsește cu desăvârșire. Studiind fiecare detaliu pas cu pas, matematic, personajul, o alege gazdă pe mama Ortansa. De-acolo, din casa bătrânească devenită punct de pornire/oprire, observă...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Mihai Vîlcu

Mihai Vîlcu

Poezii de Mihai Vîlcu

Mulţimi de game…

Mulţimi de game cântă-n mine,
Pe strune de nervuri vibrând –
Cobor din înălţimi divine –
Eu le aştern rând după rând.

Arcuşurile-n minte saltă,
La maximum se înfierbânt –
Plesneşte-o fibră după alta –
Poemele se schimbă-n cânt.

Continuare

Poezii de Aurel Stanescu

Aurel Stanescu

Poezii de Aurel Stanescu

Prieteni duşmani

Walkira, zeiţa războiului, îi este muză
rea, răzbunătoare, apărătoarea celor slabi
care nu ştiu să lupte.
Eram copii pe străzi: multe fete şi un băieţel, adică eu
slab, pipernicit, dacă nu aveam pantaloni scurţi
ai fi zis că sunt o fetiţă mai micuţă;                  
mă veghea sora mea dar şi toate fetele,
eram păpuşa lor.
 Aveam numeroşi duşmani printre prieteni,
prea aveam acces la toate jocurile şi normal
stârneam invidii groaznice.

Continuare

Poezii de Daniela Marginean

Daniela Marginean

Poezii de Daniela Marginean

1.    curgere

tu ai zis să te uit
și te-ai risipit
ca o eclipsă în ochii mei
nu mai știu îndoi geamătul mării
să îl pun visului reazăm

învăț să mă nasc
cu fiece zi mai aproape de soare
și să mă sting de stern în fiece noapte

Continuare

Poezii de Adriana Szilagyi

Adriana Szilagyi

Poezii de Adriana Szilagyi

Plenitudine

Într-o zi te voi ierta
Când stropi de rouă
Îți vor mângâia
Tălpile
Când nu te vei mai teme
De ploaia ce
se rupe din cer
De îngerii ce pictează
curcubeie
De trupuri dezgolite
de mândrie
De suflete

Continuare

Poezii de Mihai Vîlcu

Mihai Vîlcu

Poezii de Mihai Vîlcu

   Şi doar un vis...

În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.

Un vraf de vise răsfoiesc
Şi-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.

Continuare

 

Proză

Prev Next

Cultura

Silviu Buzan

 Cultura

1.1. Introducere: Putem fi noi absolut siguri de ceva, de vreo cunoștință de-a noastră?

Noi ca oameni, ca ființe sociale, am încercat încă din cele mai vechi timpuri să ne explicăm lumea în care trăim, am încercat să învățăm unii de la alții. Am reușit în bună măsură să folosim experiența și cunoștințele înaintașilor la care am mai adăugat propriile noastre experiențe și propriile cunoștiințe contribuind astfel, generație după generație, la crearea și finisarea culturii în care trăim. Încercarea noastră de a explica lumea am fixat-o în cunoștințe pe care la rândul lor le-am integrat în teorii, credințe, dogme, păreri și opinii. Toate acestea au rolul implicit sau explicit de a ne crea o Weltanschauung, o imagine asupra lumii.
Ca indivizi, ne trezim ca fiind puși într-o lume dinamică, o lume în care diverse teorii și credințe coexistă pentru o perioadă de timp, doar pentru ca după...

Continuare

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 17. Informaticianul.

Cornelia Georgescu

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 17. Informaticianul.

A cincea zi a lunii iunie 2085, marţi, începu odată cu zorii dimineţii. Mihai, nerăbdător ca participarea lui la misiune să devină o certitudine, îşi trezi părinţii foarte devreme. Astfel se făcea că, la ora 06.30, maşina familiei Ristea, condusă de domnul Emilian, gonea spre Institut, iar la 06.45 intra deja pe poarta Institutului. Domnul Emilian Ristea alese locul de parcare, iar după ce opri, cei trei pasageri coborâră. Afară deja se luminase de-a binelea, dar încă nu era foarte cald, temperatura era suportabilă.
Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare şi însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu şi-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră şi pricepu că era unul dintre tinerii acceptaţi de curând în echipajul navei „Pacifis”. Cerându-şi scuze, le permise trecerea.
Domnul şi doamna Ristea nu văzuseră până în...

Continuare

În cerc

Silviu Buzan

În cerc

    Era o dimineaţă de toamnă răcoroasă. Cu toate că ceaţa mai persista încă pe ici pe colo, clădirea spitalului de boli nervoase era vizibilă încă de la intrarea în parcul instituţiei.
Unul din pacienţii spitalului era G ce se afla internat de două luni cu o depresie atipică, accentuată de un alcoolism cronic. Pentru că starea lui G s-a mai ameliorat în urma tratamentului medicamentos se putea începe recuperarea lui psihică.    
Doctorul M, ajutat de asistenta medicală B, se ocupă de cazul lui. Decizia pentru ca G să poată fi lăsat din spital îi aparţine lui M, ce poate hotărî, în urma şedinţelor de terapie când anume se poate întâmpla aşa ceva.

Prima şedinţă

Cu paşi hotărâţi M intră în salon. Purta un halat alb, poate puţin prea lung pentru înălţimea lui, iar în mâna stânga ţinea ferm un dosar plic. Ochii îi erau...

Continuare

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 16. Etajul 13. Apartamentul cu animale. Preferatul.

Cornelia Georgescu

PROXIMA | Partea întâi: „O misiune specială”: 16. Etajul 13. Apartamentul cu animale. Preferatul.

Deci, pentru tânărul informatician cu ochii albaştri, situaţia participării sale la această misiune spaţială se clarificase, el nemaiîntâmpinând nici un fel de probleme, pentru că nu se confrunta cu împotrivirea îndârjită a părinţilor săi.
Prin urmare, matematicianul porni liniştit maşina albastră a directorului înapoi spre Institut. Afară se înnoptase, dar era tare plăcut. Desigur, Lucian ar fi preferat ca şi pentru el lucrurile să se rezolve cu bine în privinţa neînţelegerii cu părinţii, dar, deocamdată, nu părea a avea această şansă.
Când domnişoara doctor Stela ajunsese acasă, afară nu se înnegurase încă. Ea sosise de la Institut cu un taxi, care oprise drept în faţa blocului ei. După ce coborâse şi plătise şoferului, doctoriţa privi în sus: Apartamentul ei era situat la etajul 13, ceea ce coincidea cu numărul anilor duratei misiunii. Intră în bloc şi trecu pe lângă lifturile de la parter, fără a se opri. Ştia ce...

Continuare

Vanatorii Proscrisi (fragment)

Florin Buharu

Vanatorii Proscrisi (fragment)

Deschide ochii cu un efort. Încă se simte istovit, iar orice mişcare îi contractă muşchii.
Se află pe un pat de spital.
Un cordon lung prin care circulă un lichid incolor este legat la un aparat. Aparatul piuie de câteva ori încet, apoi pare că o ia razna.
Pereţii sunt albi, iar o perfuzie atârnă deasupra capului său. El aude serul cum îi picură în venă. Mâinile îi sunt brăzdate de înţepături de ace. Injecţia intravenoasă încă e lipită de încheietura mâinii lui şi simte o durere ascuţită până în măduva oaselor.
Se zvârcoleşte printre aşternuturi. Sunt ude de transpiraţie. Uşa salonului e întredeschisă şi aude vociferări pe coridor. Ce se întâmplă?
Firele care îl împresoară îl împiedică să se mişte. E ca o legumă. Vede trei pete de sânge pe cămaşa de noapte cu care este îmbrăcat. Pulsul îi creşte deodată la vederea sângelui. Nu suportă să vadă acel...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Eu sunt Alexandru

Ana-Cristina Popescu

Eu sunt Alexandru

(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru)

Piesă într-un act

Scena I

Decorul: O morgă dotată cu o masă îmbrăcată în faianță, pe masă câteva instrumente, o targă, imaginea unor congelatoare de fundal, câteva scaune într-un colț.

Personajele: Alexandru, Femeia, Doctorul, Femeia Nebună, Femeia gravidă, Polițistul, Femeia de serviciu.

Continuare

Regele clown

Adela Iancu

Regele clown

În fundal, palatul regelui, cu balcon spre scenă. În faţă, manejul – oraşul, regatul său. Aici sunt clownii făcând giumbuşlucuri, în timp ce povestitorul ne introduce în atmosferă sau clownii se transformă rând pe rând în povestitori (preferabil aşa).

Povestitor 1:  Povestea spune că a fost, şi poate că mai este, un loc pe lume unde, încă din burta mamei, oamenii au o faţă albă, o gură mare şi scălâmbă şi un nas rotund şi roşu de clown adevărat.

Pov. 2            Un adevărat regat al clownilor.

Pov.1             Regele acestui regat este cel mai mare clown al tuturor timpurilor,

stârneşte râsul la orice pas şi este aplaudat şi admirat de toţi, însă, ca orice clown adevărat...

Pov.2             ... şi care se respectă...

Pov.1               ... este trist.

Continuare

Ospiciul local

Flavius Lucăcel

Ospiciul local

PERSONAJELE :

Lola

Greta

Roli

Lulu

Tinoleti

Vocea de la difuzor

 

Scena 1

 

Locuinţă spaţioasă, o aripă a casei elegantă, cealaltă lăsată în paragină. O parte din acţiune se va desfăşura în beciul casei, amenajat ca ospiciu. Locatarii, oameni comuni, de profesii diferite, dar cu idealuri asemănătoare: să trăiască bine, să moară frumos. Toţi în beciul casei, spaţiul de terapie al ospiciului local, urmăresc la televizor ştirile politice.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

La trecutu-ți mare, un prezent minor...(IV) (De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

George PETROVAI

La trecutu-ți mare, un prezent minor...(IV) (De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

4.Ionel I.C. Brătianu – un liberal fără egal

Motto:
Cu Brătienii la timonă
în faza de modernizare,
românii au simțit cu toții
că traiul lor este-n urcare,

iar România întregită
sub sceptrul unui mare rege,
a fost apreciată-n lume
ca o democrație-n lege.

    Istoria modernă a României (de la Alexandru Ioan Cuza și până la totala bolșevizare postbelică) nu poate fi concepută fără politica liberală și, desigur, fără formidabila activitate a Brătienilor, cei mai liberali dintre toți liberalii – la început tatăl (Ion C. Brătianu), apoi fiii (îndeosebi Ionel) și la urmă nepotul Gheorghe (George) Brătianu.

Continuare

Gruparea secretă din care făcea parte Ion Creangă: ''Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu''

DN

Gruparea secretă din care făcea parte Ion Creangă: ''Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu''

La 1 martie1837 s-a născut scriitorul Ion Creangă (m. 31 dec 1889), considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.
Deşi în ''Fragment de biografie'' Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.
În 2014, a fost descoperit un jurământ "misterios" în arhiva Muzeului Literaturii Române (MLR) din Iaşi, documentul dezvăluind existenţa unei grupări "secrete" din care făceau parte mai multe personalităţi ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane şi Ion Creangă.
"Jur pe onoare şi conştiinţă./ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce", se arată în textul semnat de membrii grupării.

Continuare

POVESTEA PREOTULUI MARTIR, Dumitru Mihăilescu

Vasilica Mitrea

POVESTEA PREOTULUI MARTIR, Dumitru Mihăilescu

Acuzat că ar fi condus un grup anticomunist în Dobrogea, preotul Dumitru Mihăilescu a avut un destin tragic. A fost condamnat în octombrie 1949 la muncă silnică pe viaţă şi încarcerat la teribila închisoare Piteşti. Preotul Mihăilescu s-a stins în martie 1950 ca urmare a tratamentelor aplicate în cadrul Experimentului Piteşti, însă securiştii au scris fals într-o adeverinţă că acesta ar fi murit de nefrită. Dumitru Mihăilescu s-a născut în 1915, în familia unor aromâni din localitatea macedoneană Gramaticova şi care în 1926 s-au aşezat în localitatea Ciocârlia din Dobrogea. A urmat Seminarul Teologic din Buzău, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti. O perioadă de timp a fost cântăreţ la parohia în care slujea tatăl său, după cum aflăm dintr-o declaraţie din 16 decembrie 1939 de „solicitare” pentru înscrierea în Frontul Renaşterii Naţionale, partidul unic înfiinţat de regele Carol al II-lea. Încă din timpul studenţiei, căsătorit fiind, a fost hirotonit de către episcopul Gherontie Nicolau şi numit preot la parohia Andolina din Ialomiţa. Ulterior, printr-o cerere către Subsecretariatul de stat pentru Culte, datată 27 septembrie 1940, părintele Mihăilescu încearcă să se transfere pe postul de paroh la Ciocârlia, în locul tatălui său, care dorea să se pensioneze. Ceea ce nu...

Continuare