Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte. Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească(1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Adusă binevenit pe scena Festivalului „Liviu Ciulei” de la Pitești, cu nicio lună-n urmă, de Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Prin intermediul unei comedii americane „în dulcele stil clasic” să zicem: „Weekend de adio”, de William Douglas Home. Despre relațiile de cuplu familial și extrafamilial ce se ivesc când n-ai gândi cu gându'. Oriunde-n lume, că feromonii-s mereu neastâmpărați... Sigur, până la urmă, nostima tevatură se termină cu happy end. Și viața reintră pe făgașu' normal. Contribuția primordială în scopul ăsta legitim având-o soțu'. Mai cumpătat. Nevindicativ. Judecând lucrurile mai chibzuit și nedorind a-și pierde ambianța căsniciei. Obișnuința stenică a vieții sale de până atunci...
La Filarmonica Pitești. Unde oferta lunară s-a îmbunătățit binevenit realmente. Brumărel începând cu Paul Surugiu. Adică Fuego. Cel atât de îndrăgit. În compania orchestrei simfonice. Apoi niște tineri asiatici vădit promițători. Marina Waco, la vioară, avându-i colegi de scenă pe Yuy Muto și Yuri Sugaya, vioriști și ei, da´ și pe Arisa Tachibana. Ori pe Yunosuke Yamazaky. Ambii pianiști. Precum și pe românca Andra Mărgineanu, care i-a acompaniat atent pe ceterași. O mențiune justificată pentru Marina Waco. I-am reaudiat cu-acest prilej pe Chopin, Bartόk, Rachmaninov, Sibelius și nu numai...
Nesperat, dup-atâția ani. M-am dus la concertu' lui mai mult din curiozitate. Dar satisfacția-mi fu incredibilă. Finc-a' sale piese par nemuritoare. Sună la fel de bine și azi. Încorporează echilibrat și deloc diminuat valoric dup-atâta timp melodie, armonie și lirism de nota zece. D-aia spun, convins deplin, că mi-a umblat prin suflet cum nu mă gândeam. La ceas nimerit de octombrie, anul acesta... Îl știu și-l ascult de câteva decenii bune. Era, pe atunci, în tandem cu Hrușcă (locuitor acum în Canada). Și ce fain sunau împreună. Umplând săli până la refuz. Obținând meritat ropote de aplauze. Așa cum s-a-ntâmplat și de astă dată.
Mai precis, conform actelor de stare civilă, Ioan Romeo Roșiianu. Poet, om de presă și promotor literar născut în Sud și stabilit în Nord, la Baia Mare. Unde ținea un site cultural, „eCreator”, la care-am colaborat niște ani buni. Cu texte multe, preponderent la „Opiniuni”. Chiar dacă ne mai ciondăneam câteodată, m-a recunoscut și acceptat din start ca publicist experimentat într-ale culturii, așa cum și eu i-am apreciat efortu' neclintit de a ține permanent activă mai sus amintita revistă electronică de Maramu'...
Există în viața fiecărui om un moment de revelație, acela în care după un cumplit maraton prin labirintul vieții, în sfârșit înțelege că timpul nu este o resursă inepuizabilă, ci o curgere ireversibilă, când tăcerea lumii devine mai grăitoare decât tumultul ei, iar inima învață, pentru întâia oară, lecția simplității: aceea că totul trece. Iar atunci, nimic nu rămâne neschimbat sub lumina zilei, nici fericirea, nici durerea, nici gloria. Doar clipele trăite cu adevăr poartă gravat în ele greutatea eternității. A trăi clipa nu înseamnă a ignora viitorul, ci a recunoaște fragilitatea prezentului și a-l onora cu prezență deplină. Să trăiești clipa este un act de curaj spiritual, o plecăciune în fața vieții care se scurge și renaște, neobosită, din propria-i moarte.
-Nu ne cunoaștem,nu ne intuim devenirea, doar sub ochii Dragostei reușim să descoperim fărâme din noi. Ca să deschidem aripile-ncet.. spre rotunjire!
-Of, nu știm a ne lăsa mângâiați,atinși lin pe pleoapa sufletului de Dumnezeu ori de oameni! Stăm aplecați în noi inșine , ne-am încovoiat în lutul din care-am fost facuți, cu spatele contra luminii.
-Devine deranjant când oamenii își ascund lipsa de sensibilitate și iubire sub masca așa-zisului: ,,nu se cade să..,,!
În 1948, organizaţia Cruciada Naţionalistă Creştină publica sub semnătura lui Gerard L K. Smith în St. Louis-Missouri, fragmente din cartea lui Martin Luther: «Despre Evrei şi minciunile lor».
Trebuie să spun că descoperind acest minunat oraș, în 1955 și starea aceasta de repulsie, care mi-a dat o impresie de pustiu selenar (citit pe atunci cu Jules Verne în Mână) pentru mine ca un țânc care eram, sigur că pădurile eminesciene nu aveau farmecul pădurilor de aici din Nordul țării. Eu care ”îmi umpleam plămânii cu aerul curat al pădurilor” culegând alune sau zmeură, adesea ciuperci, încercând să merg pe malul Săsarului, cum zilnic o făceam pe malurile Someșului, efectiv m-am îngrozit, trecând pe locul unde acum este Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” loc în a cărui albie se întâlneau vasarâșul minei ca o urină de cal bolnav și cu ce se ”scurgea” de la abator...
- Undeva, recentul laureat al premiului Nobel pentru literatură, Gunter Grass scria că literatura trebuie să fie subversivă. Constat că, în genere, așa și este.
Cine-i omu`? Un prolific autor american de thriller. Care-a scos pe piață un bestseller* neașteptat despre Beatles și Lennon. O istorie-aș zice despre cei patru din Liverpool și sfârșitu` tragic al nemuritorului John. Compozitor, chitarist și vocalist îndeosebi în ăst grup ce domină și azi globu`, de la un capăt la altu`, neîndoios. N-o fi plăcând tuturor, da` majorității, neîndoios. Îi (re)ascultăm mereu și mereu și ne vibrează sufletele adânc. Când scriu tableta de față, „Yesterday”,„Let it be” ori „Hey, Jude”, de pildă, răsună iară și iară din boxe. Aducându-mi aminte de perioada-n care-o cântam cu drag nesfârșit. Cu pasiune firească. Neprecupețită. Ca adolescent și, mai apoi, tânăr basist în trupe de rock, Lennon, McCartney, Harisson, Starr mă însoțeau fructuos peste tot. I-am iubit enorm și m-a durut despărțirea lor după ce Yoko Ono a intrat în viața primului. E drept că ambii au creat și-au cântat împreună. Da` japoneza nu i-a purtat noroc totuși. Căci Marc David Chapman a înfipt în el, demențial, glonțele mortale înainte de vreme. Chiar în preajma ei, în fața casei lor new-yorkeze...