În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
...s-au întâlnit, nimerit, într-o carte*. Tânăru` (la vremea aia) Daniel purtând un dialog incitant cu octogenaru` cărturar. Neînregistrat audio, video. Doar cu întrebări pe care i le ducea acasă...
Continuare
Nimeni alta decât instrumentista bucureșteană Natalia Pancec. Șef partidă vioara I la Filarmonica „George Enescu” de pe Dâmbovița. O știu de niște ani. Am văzut-o la lucru de câteva...
Continuare
La Filarmonica Pitești, of course. De astă dată, semicronologic. Așa că-ncep cu Silviu Deaconescu și Mihai Pintenaru. Primu`, consultant artistic al colectivului argeșean, e specializat și în dirijat. Și...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
ContinuareProf. Dr. Mihai Dăncuş
„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...
Continuare
- Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
Cum ajung la Parlament, dau nas în nas cu Cătălin Drulă, cu Rareș Bogdan, cu George Simion, cu Theodor Stolojan, cu Ludovic Orban, mă rog, cu multă lume. Dar ce zice Dacian Cioloș, întreb, a...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
ContinuareGelu DRAGOȘ
Am primit cu bucurie volumul dr. Gheorghe Firczak – „Avram Iancu. Caracterul european al revoluției române din 1848 – 1849”. Cartea de o valoare inestimabilă a fost prezentată în data de 13 mai a.c. în Sala de conferințe a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Au prezentat volumul dl. dr. Gheorghe Firczak, trei eminenți profesori, prieteni ai mei și buni cunoscători ai istoriei României: dr. Ilie Gherheș, Ioan Romeo Roșiianu și dr. Viorel Rusu.
Autorul, încă de când deschidem volumul ne amintește că „Dedic această carte Tatălui meu, Eugen, doamnei prof. Viorica Igelsky, acad. Camil Mureșanu, cei care mi-au insuflat dragostea imensă pentru istorie”.
În „Argument”-ul adus apariției cărții în condiții excepționale la editura „Cetate Deva”, dr. Gheorghe Firczak afirmă: „Istoria se scrie nu doar prin cronicile sale oficiale, ci și prin poveștile neînregistrate ale celor care au trăit-o. Cartea de față își propune să aducă în lumină una din cele mai tumultoase perioade din istoria României și a Europei – revoluțiile din 1848 – 1849. Prin prisma vieții și luptei lui Avram Iancu, acest text nu doar că reconstituie evenimentele acelei epoci, dar oferă și o înțelegere aprofundată a aspirațiilor și idealurilor care au modelat societatea românească și...
Valentin Lupea
Născut la 10 iunie 1955 în municipiul Lupeni, județul Hunedoara, Gheorghe Firczak este absolvent al Universității clujene Babeş - Bolyai, Facultatea de Istorie - Filosofie, Secția istorie - filosofie, obținând doctoratul în istoria culturii, la aceeaşi universitate, cu teza: INTERFERENȚE, CONVERGENȚE ŞI DIVERGENȚE CULTURALE ROMÂNO-MAGHIARE ÎN EPOCA LUMINILOR (1999), avându-l conducător pe academicianul Camil Mureşanu (1927 - 2015), căruia îi rămâne profund îndatorat de insuflarea dragostei adânci pentru istorie, şi căruia îi dedică prezenta carte, AVRAM IANCU. CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1848 - 1849, Editura CETATE DEVA, 2024, dedicație pe care o face şi tatălui său, şi doamnei profesoare Viorica Igelsky, din aceleaşi motive.
În centrul prezentei cărți, aşa după cum este şi normal, stă figura emblematică a personalității lui Avram Iancu, eroul şi liderul luptei pentru libertatea românilor din Ardeal, a moților din Munții Apuseni, figură susținută de istorie, de mulțimea care a urmat-o în mod deliberat, fără constrângeri, convinsă fiind, ea, mulțimea, că prin această luptă națională, va obține drepturi egale şi libertate, la fel ca şi celelalte etnii conlocuitoare ale Transilvaniei, toate acestea derulându-se într-o perioadă în care conceptul de națiune a început să prindă contur, influențând la modul decisiv mişcările de...
Gelu Dragos
Înainte de a mă apleca asupra poeziei Hristinei Daria m-am întrebat de ce scriu tinerii din ziua de azi.
Scriu pentru că spre deosebire de vremurile trecute, acum digitalizarea îi ajută enorm.
Se folosesc de smartphone-uri, merg la workshop-uri ca să se cunoască între ei și să-și recunoască vocea, utilizează rețelele de socializare, trimit „încercările” poetice la multele reviste electronice din țară sau străinătate și mai scriu pentru că temele poeților dintotdeauna „dragostea și tristețea, natura, familia, țara, timpul ” există de când e lumea.
Tinerii de azi sunt conectați la problemele și mersul lumii și unii dintre ei consideră că rostul lor e să scrie poezie!
E plăcut să ți se adreseze cineva cu „poeta sau poetul” cutare, e ca un titlu nobiliar.
Poeta Hristina Daria din Satu Mare s-a îndrăgostit de poezie la o vârstă fragedă.
Olimpia Mureșan
Motto: „Când fluturii nu pot zbura /sunt risipiți de vânt/ Am rupt o carte filă cu filă/ și am scris pe ele versuri nu cu sânge nuci cu lumină/ ci cu litere și cuvinte/ mijloace prozaice/ nebăgate în seamă/ dar așa am ales să fiu vechi/ când astăzi se scrie cu sânge/ și unii așteaptă lumina de la AI/ și de pe urma săbiilor eu m-am făcut mic”...
Începutul volumului de scrieri ce se vor a fi poezii contemporane e caustic, e descrisă o lume in care „Poezia a murit!”, ea nu mai oglindește sentimente, e aservită, nu are un orizont, „visul putrezit”, ...pixul scriitorului nu mai are venin, ...arta e spânzurată în copac”... Pentru a nu fi „mic” și pentru ca fluturii să poată zbura liber-îi sugerez autorului să studieze legătura care există între corpul fizic și cel cuantic.
În cele ce urmează voi căuta să demonstrez că autorul acestor versuri are dreptate limitată în ceea ce privește poezia în general raportată la creația sa.
Convorbirea scriitorului cu „Eul” său negativ îl îndeamnă pe cel pozitiv/ partea plină a paharului să scrie „Poiezia mea”scriind intenționat greșit cuvântul poezie cu „i” așa cum se pronunță căci:
Gelu Dragos
Nu mă mai surprinde faptul că scriitorul (prozator, poet, pamfletar, filosof) George Petrovai din Sighetu Marmației este atât de prolific, fiindcă trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Altă calitate ar fi conștiința de care dă dovadă în fiecare moment, el scriind articole și eseuri cu tarele societății în care trăim, în care clasa politică atât de imbecilă, insensibilă, hăbăucă și-a adus contribuția covârșitoare la situaţia socială şi politică a României de azi.
Volumul de poezii „Iluminări perene” este tipărit la Editura „Valea Verde” Sighetu Marmației, director Ion Mariș și are trei părți: „Poemele peregrinării”, „Regatul amintirilor” și „Poemele dezmărginirii”.
Fiind la a 29 carte de autor, vă dați seama că George Petrovai, economist la bază, stăpânește cu acuratețe limba română și reușește să capteze atenția cititorului prin versuri melodioase, simple, dar tăioase ca un bisturiu!
George Petrovai face un lucru firesc dacă ne gândim la modul cum gândește viața știind că suntem trecători pe acest pământ: „Suntem cu toții călători/ pe-acest pământ batjocorit/ și doar sfârșitul iminent/ ne pune-n față ce-am greșit.// „Atunci cu toții devenim/ mai înțelepți ca niciodată,/ căci viața ni se-nfățișează/ absurdă și-n greșeli bogată” („Suntem cu toții călători”).
Valentin Lupea
"Bună ziua dragoste,
Ți-am mai scris şi ieri spre seară
Cum făceam odinioară
Să mai stăm la o poveste..."
(Daria Hristina – SALUTARI DRAGOSTE)
Încă o carte de debut la Editura eCREATOR din Baia Mare, CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ, cartea tinerei scriitoare Daria HRISTINA, (pseudonimul literar al poetei Hristina Daria Rojea), din Satu Mare, județul Satu Mare.
Ca orice începător în ale scrisului, Daria HRISTINA a început cu începutul, publicând poezii în revistele şcolare (a studiat la Colegiul Economic GHEORGHE DRAGOŞ din Satu Mare), în anii şcolari 2020- 2021, respectiv 2021-2022, apărând apoi în două dintre antologiile Editurii eCREATOR: UNIRE ŞI CUVÂNT; IUBIRE DIN IUBIRE, cu grupaje de poezie, sosind, iată, şi momentul, cu drag aşteptat, în care Daria Hristina îşi strânge cele 71 poeme ale sale între coperțile primei cărți, CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ, Editura eCREATOR, Colecția DEBUT, 2024.
Nicolae Nistor
În volumul de versuri "Panahida poeziei", Alin Aurelian Vasilie scrie o poezie a eului critic!
Scrie într-o lume care "cade", poetul are răbdarea să filozofeze, preocupat de temele fundamentale.
Uneori autorul devine cinic, zeflemitor, sau are umor de calitate.
El este un observator implicat în evenimentele cetății.
Poetul operează cu teme consacrate, dar în stilul lui.
Uneori poemele au repetiții de cuvinte, care mă duce cu gândul la poetul canadian John Robert Colombo.
Ana Florian
Altfel de joc
Joc secund, banal, murdar-
într-un iureș infernal,
lume fără ideal...
Într-un joc iscat de toți
tu rezistă, dacă poți!...
O, cât aur e în noi
când în tine e noroi!
O, cît bine e în mine,
când în tine sunt ruine!
Poate- nțelege oricine
ce e rău și ce e bine...
O, dezbracă-mă de mine.
Violeta CÎMPAN
Zbucium
Mi-e dor de tine ca de-o caldă mare
Ce are-mbrățișarea pân’la zări,
Ce-ți pune blând sărutul la picioare
Purtându-te prin magice visări
Mi-e dor de tine ca de-o primăvară,
Ca de fervoarea unui început,
De scrânciobul ce urcă și coboară
La pieptul mamei care te-a născut
Mi-e dor de tine ca de-o noutate
De care încă m-aș îndrăgosti,
De viața-n doi în ziuă și în noapte
Și de poemul ce-ai putea rosti!
Cristina Elena Stoica
Viața între azi și mâine
Crede-n viață și iubire, crede-n felul tău de-a fi,
Crede-n orice dimineață și în pofta inimii.
Crede-n lucrurile toate, bune, rele, ce-or urma,
Crede-n tine cu tărie!
Crezi că poți schimba ceva?
Ce e viața între linii, ce e dragostea în doi?
O tarabă de cuvinte, rostite, luate-napoi?
Universuri paralele, stele ce coboară-n noapte,
Vinovați suntem sau nu, trăind în realitate.
Corectăm spațiul și timpul în bătaia inimii,
Dar ele se pierd în zile printre factori anonimi.
Să fii simplu e anost într-o lume de complexe,
Ana Florian
Nume mic
Ana e un nume mic, ascuns timid in lumea mare,
Un nume mic ce nu-şi găseşte a inimiii cărare.
Poartă cu sine adesea poveste tivită-n mirări...
Nimic de astăzi nu mai este, rămâne totul ieri.
Doar numele rămâne nume, cu ierni şi primăveri,
Și- aşează lume peste lume, poveşti cu glas de seri.
Cristina Elena Stoica
Gânduri de primăvară
În liniștea mea, adesea, mă împiedic de gânduri,
Gânduri pe care le adun,
Fiecare în colțul lor,
Atât cât să încapă
În străfundul minții mele neodihnite.
Soarele îndrăgostit de pământ
îmi smulge aerul din plămâni,
dogorind a victorie.
Oamenii vin și pleacă asemeni ploilor de primăvară capricioasă.
Nimic nu se compară cu răcoarea dimineții
când îmi beau cafeaua și viața mă resetează la o nouă zi.
O altă zi plină de întrebări,
Unele îşi găsesc răspuns,
Altele se rătăcesc către apus.
Violeta CÎMPAN
E atât de frumos când simți puterea lui Dumnezeu, e minunat să crezi în El și în toate minunile Lui, e minunat să fii recunoscător pentru viața ta!
E atât de frumos când te trezești în zori și poți să te bucuri de încă o zi!
E atât de minunat să poți iubi, să te îndrăgostești, să-ți pleci capul pe umărul celui drag și să știi că inima lui bate și pentru tine, să te simți iubită și să petreci timp cu el!
E atât de frumos când poți să te bucuri de singurătate, armonizându-ți viața, găsind bucurie în liniștea care de multe ori te împresoară sau în alte preocupări care te fac să tresari și să te bucuri.
E atât de frumos când ai copii, să le observi evoluția, să te emoționezi de gesturile lor, să te cauți în ei și să găsești asemănări cu tine, cel ce ai fost cândva copil, apoi să te bucuri când ei reușesc mai mult decât ai reușit tu!
E atât de frumos când nu ai copii să poți bucura pe cei orfani, să te bucuri de bucuria celor pe care-i cauți și de care te îngrijești.
Marinela Belu-Capşa
Nea Gheorghe iubea tare mult caii. Avea în curte un armăsar, o iapă şi un mânz, de care era foarte mândru. Pe Mişu îl cumpărase de la o crescătorie de cai, când avea doar un an. Când l-a apucat de dârlogi, murgul s-a înălţat agitat în două picioare, nechezând şi lovind aerul cu copitele, dar bărbatul nu s-a speriat, l-a ţinut puternic de ham:
„ Ho, Mişule, stai cu tata că nu-ţi fac nici un rău!”şi cu vorba blândă l-a liniştit. Şi Mişu i-a rămas numele. Era un armăsar puternic, de care nu se putea apropia nimeni, altfel sărea cu copitele pe orice necunoscut. Noul lui stăpân avea grijă să nu lovească pe cineva, ferească Sfântul! Văzându-l trist prin curte,bărbatul s-a gândit să mai cumpere şi o iapă, aşa că, după câteva săptămâni, a venit acasă cu o frumuseţe de mânză, spre încântarea calului şi supărarea nevestei, care ştia că tot ea va duce greul cu îngrijirea lor, când bărbatul era plecat de acasă. „ Hai, nu mai fi supărată! Uite, o s-o cheme Flori, ca pe tine, să-i fii naşă de botez.”şi, râzând, a dus iapa în şopron, unde o aştepta puţin agitat Mişu. Nea Gheorghe nu se mai sătura privindu-i, avea o pereche de cai cum nu mai era prin împrejurimi. După un an, au avut şi un mânz frumos, cu o pată albă în frunte, pe care l-a numit Steluţu. Acum prietenii curţii erau Mişu, Flori şi Steluţu.
Liliana Gabroveanu
Peste ţara aşezată între munţi, undeva departe de tot, se abătuse un mare necaz. Ce poate fi mai rău pentru o ţară bogată, cu oameni harnici şi înţelepţi, decât să aibă în fruntea ţării un conducător rău, leneş şi prost.
El nu avea nicio vină săracul, aşa îl lăsase Dumnezeu pe pământ. Doar că tată-său îşi dăduse obştescul sfârşit pe nepusă masă, înainte de a apuca să facă ordine în treburile ţării şi de a lăsa un urmaş destoinic la tron. Avusese de gând să îl înscăuneze pe nepotul de soră, viteaz şi înţelept dar ...nu mai apucase.
Boierii erau tare amărâţi. Legea strămoşească spunea limpede că ţara trebuia să fie cârmuită de urmaşul direct de sânge..Numai că acela avea o singură calitate. Era de o frumuseţe rară, însă fără de niciun folos la treburile ţării. Doar dacă, prin cine ştie ce întâmplare fericită, s-ar întâmpla să-i vină soaţă vreo prinţesă deşteaptă.
Fete de rang înalt se găsiseră destule, dornice să îl cunoască. Doar că, după prima întâlnire, toate fugeau care încotro.
Nu după multă vreme, iată că totuşi se găsi o prinţesă dintr-un regat îndepărat care voia să-i fie soţie. Aflase de ţara bogată şi visa ca să ajungă regină în fruntea unui norod harnic şi peste pământuri roditoare.. Prin urmare, tinerii de os domnesc se potriveau în multe privinţe, nu numai la frumuseţe dar şi la lene şi minte puţină. În plus, prinţesa era şi rea de gură. Şi peste toate...de îngâmfată ce era, nimeni nu cuteza să-i stea alături ..
Marian Dulă
Scurtă introducere
Dintre multiplele bombardamente asupra Câmpinei, efectuate de aviația britanică și americană în al doilea război mondial, cât timp România era aliată cu Germania, cel din 6 mai 1944 a adus pe cerul Câmpinei și aviația de vânătoare română. Atunci când nu a intervenit aviația română, la 1 august 1943, un număr de 29 de bombardiere americane au produs 20 de victime printre câmpineni, iar la 6 mai 1944, când 30-40 de avioane americane au atacat Câmpina, datorită introducerii în luptă a avioanelor de vânătoare românești și germane, pilotate de aviatori români, au fost doar 11 victime dintre militari și civili.
În anii copilăriei și adolescenței mele, petrecute în orașul Roșiorii de Vede, la marginea de vest a localității era, dincolo de râul Bratcov, ceea ce fusese odată Aerodromul Roșiorii de Vede. La vremea aceea nu mai folosea aviației decât ca poligon de tragere pentru avioanele de pe alte aerodromuri din apropiere: Deveselu (lângă Caracal) sau Siliștea Gumești (Balaci). Ultimul a servit pentru o unitate militară de aviație care s-a desființat în anul 1960.
De departe (2-3 km) vedeam cum avioanele cu reacție (cel mai probabil MIG-15, care au intrat în exploatare în anul 1962) coborau într-un unghi cam de 30-45 grade și la un moment dat, când se apropiau de pământ, vedeam câțiva colăcei de fum ce provenea de la tunurile de calibru mic de pe avioane.
Violeta CÎMPAN
Câteva berze stau aliniate pe o biserică privind în zare de parcă și-ar pregăti itinerariul, cerul trece de la agonie la extaz, pe bolta senină e un continuu război între soare și nori, la fiecare casă există un câine, care fie dă din coadă a bucurie, fie latră la câte vreo arătare, fie stă tolănit în pietriș, dar oamenii pe la case sunt tot mai rari, au rămas bătrânii, pe unde mai există în viață și vezi la câte o poartă stând la vorbă câte doi sau maxim trei oameni trecuți de tinerețe.
În rest câmpuri pline de iarbă necosită și înnegrită de ploaie, câteva căpițe înnegrite și ele, porumbul nu mai șade în lanuri ci doar în câte un ogoraș pe unde a mai avut cine-l îngriji, pomi grei de rod, stingheri și neculeși mi se arată privirii în goana mea după răspunsul la întrebarea: ce a mai rămas din satul românesc?
A rămas multă tristețe, mult dor și nu știu dacă doar mi se pare sau e aevea, dar satului românesc i s-au amputat ambele brațe, a rămas în el doar inima care încă mai bate și chiar dacă m-au înduioșat casele rămase pustii, câmpurile necosite și pomii neculeși nu vreau să vorbesc despre brațele amputate ale satului românesc ci aleg să vorbesc despre apatica bătaie de inimă ce-a mai rămas în el.
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
George PETROVAI
La data semnării Tratatului de neagresiune dintre Uniunea Sovietică stalinistă și Germania hitleristă (la Moscova, pe 23 august 1939), tratat cunoscut cu numele de Pactul Ribbentrop-Molotov (a fost semnat de miniștrii de externe Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Mihailovici Molotov, în prezența și spre marea satisfacție a lui I.V. Stalin), cele două lighioane, vorba lui F.M. Dostoievski, erau în raporturi atât de „amicale”, încât neîncetat se suspectau și căutau să se înșele prin declarații ce urmăreau două scopuri:
1)Politica proprie (a lui Hitler în luptă cu timpul, a lui Stalin de așteptare a sfârșitului conflictului dintre puterile occidentale, conflict pe care-l dorea și-l alimenta prin periculosul joc la două capete, fără angajarea militară a Uniunii Sovietice și – desigur – spre folosul ei);
2)Adormirea vigilenței celuilalt/celorlalți, prin angajamente formale și neruperea totală a relațiilor cu occidentalii, în principal cu englezii și francezii.
Valentin Lupea
Neîcrederea lui Platon în arta imitativă a poeților, precum şi în cea a pictorilor, pe care, din acest punct de vedere îi plasează în aceeaşi categorie cu poeții, îl face să compare operele lor cu reflexele unei oglinzi, ale unei oglinzi rotunde, cu ajutorul căreia, "rotind-o în toate părţile, vom putea crea atunci degrabă soarele şi pe cele din cer, tot degrabă pământul, după cum pe dată te vei produce pe tine (n.n. ne vom produce pe noi) şi toate celelalte viețuitoare, mobilele, plantele şi cele de care era vorba"(STATULUI, X, 596e. Traducere fragmentară de C. Noica în ARTE POETICE). "Iată dar ce fel de creator sau imitator e pictorul. E într-adevăr de tot hazul să încerci măcar a-l numi creator pe un asemenea artist-oglindă"(SOFISTUL, 234).
Simbolul oglinzii rotitoare reprezintă aşadar inconsecvența şi iraționalitatea lipsită de sens a poeziei ṣi a picturii prin numărul şi varietatea infinită a lucrurilor pe care le pot imita, deoarece, aşa cum toate lucrurile sunt dedublate nediferențiat de oglindă, la fel şi artistul imitator este un individ versatil care-şi poate schimba cu uşurință părerea, transpunând înfățişarea exteriorului oricărui lucru, pentru că nu înțelege nimic din rigorile ideii sau definiției lui stabilizatoare. Astfel, cu cât profunzimea este mai puțină, cu atât va fi mai multă lărgime.
Florin Dragoș
„Violența împotriva femeilor și a fetelor este una dintre cele mai sistematice și mai frecvente încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial. Țările UE nu fac excepție. Din păcate, o femeie din trei a fost victima unor violențe fizice sau sexuale.” (Consiliul Europei, 4 martie 2024)
Acest fenomen social global are impact major asupra bunăstării și sănătății fizice și mintale a mamelor care ne-au dat naștere, ne-au îngrijit și ne-au crescut. Motiv pentru care multe instituții legislative internaționale au dezvoltat în ultimele decenii un cadru juridic menit să prevină și să combată agresiunile, să pedepsească agresorii și să ocrotească, să consilieze și să sprijine victimele.
Uniunea Europeană
La 1 octombrie 2023, Consiliul Europei a aderat în bloc la Convenția privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, formulată în 2011, la Istanbul, aceasta intrând automat în vigoare în toate țările ce fac parte din acest organism european.