După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roșiianu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius de-acum celebra afirmaţie „Ubi bene, ibi patria!”.
La secole distanţă aceasta a prins rădăcini şi - datorită forţei de sintetizare - a reuşit să inspire şi să îndemne căutătorii de esenţe, gânditorii.
Aşa se face că mai este un citat interesant, asemănător, pe care eu personal îl văd descălecător din întâiul, dar poate la fel de celebru şi el, care îi aparţine lui J. Hector St. John de Crevencour şi a fost inclus în cartea sa „Letters from an American farmer".
Acesta a devenit un soi deviză a emigranţilor de pretutindeni: „Ubi panis, ibi patria!" (Acolo unde este pâine, acolo este şi patria mea!)
Tot astfel şi noi, prin volumul „Tinerii pe scena artei” ne propunem să esenţializăm relaţia fantastică pe care o au, atracţia extraordinară pe care o împlinesc creatorii de frumos şi şlefuitorii de cuvânt cu această zonă în care amprenta umbrei degetului lui Dumnezeu este mai peste tot uşor vizibilă şi tangibilă.
Citește mai mult: Despre tineri, (ne)implicare și falsă dezamăgire
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roșiianu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
Poeta Cristian Alina Narcisa mi-a semnalat faptul că s-a trezit că poemele ei se regăsesc pe site-ul citatepedia.ro, fără ca cineva să îi fi cerut cumva, cândva acordul sau vreo colaborare.
La puțină vreme mi-a demonstrat că mă aflu și eu în absolut aceeași situație ca și ea, nenumărate poezii al mele fiind postate acolo, îndeosebi de către o numită Cornelia Georgescu.
În așa fel m-am trezit pus într-un cadru concurențial cu toate geniile pustii ale literaturii române, cu cei care refulează și defulează prin astfel de făcături, demersuri care le îngăduie să își coafeze memoria și să crească NUMAI în proprii lor ochi.
Dar, pe de altă parte, m-am trezit și că îmi fac singur concurență propriului site!
- Detalii
- Scris de: Magda Lungu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 3
”La început a fost cuvântul” – spune Cartea Sfântă – și el s-a dat omului pentru a povesti semenilor lui, despre fapta sa. Iar când distanța dintre cuvânt și faptă se măsoară în oameni și cărți, putem vorbi de Lumină. Trăim printre oameni, iubim și urâm oameni, ne zdrobim sau ne spijinim de cuvinte rostite de oameni și nu înțelegem de ce copiii măsoară viața în lacrimi, tinerii în sentimente și bătrânii în singurătăți.
Dacă pentru o singură zi, s-ar stinge toate luminile Universului și un singur om ar aprinde o candelă, nu ar mai fi întuneric. Dacă pentru o singură zi, ar dispărea de pe Pământ toate cuvintele și un singur om i-ar mulțumi altuia privindu-l în ochi și zâmbindu-i recunoscător, omenirea ar fi salvată. Pentru că oamenii creează oameni luminându-i cu cuvintele, zâmbetele și faptele lor. Nicola Iorga spunea că ”Sufletul e ca fierul, nu poți lucra cu el până ce nu-l încălzești”, iar poezia încălzește sufletele până la incandescență și transformă oamenii în șuvoaie încinse care revarsă peste lume frumusețea cuvintelor lor.
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roșiianu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
Într-o vreme evident improprie visului și poeziei, în care centrul de greutate al existenței s-a mutat - de o vreme, o jumătate de vreme, ca-n Biblie – strict pe latura materială a ființării, a mai investi în Cuvânt, a-ți mai pune sufletul pe tavă pare un demers sinucigaș, unul menit realmente eșecului.
Traversăm zile grele pe această trecere pietonală ce duce nicăieri și niciunde, mașina de lux, vila pompoasă sau contul gras având mai mult magnetism decât nemuritoarea carte.
A invita pe cineva la lectură, a oferi o carte pare gest desuet pentru o gloată îndobitocită.
În atari condiții tentația renunțării e mare, însă liniștirea vine din faptul că puțini sunt cei aleși, că puțini sunt cei care au influențat cu adevărat mersul lumii, (pre)facerea acesteia.
Așadar, antologia „Înzăpezirea Cuvântului” este primul pas pe care-l facem în acest an pe același drum și cu aceeași consecvență, cu aceeași încredere oarbă într-un demers menit să-i întoarcă pe oameni la slovă, să le (re)amintească faptul că tentațiile tehnologice ale zilei sunt atât de captivante încât acaparează, astfel trăgând un serios semnal de alarmă asupra risipei existențiale.
Citește mai mult: Drumul cititorului spre carte trece prin „Înzăpezirea Cuvântului”
- Detalii
- Scris de: Ion Spanu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 0
Uniunea Scriitorilor, împreună cu toate revistele literare din subordine, se află în stare de faliment, cu toate că pe lîngă vistieria sa au trecut în aceşti ani mulţi saci cu bani! Scriitorii mîrîie pe la colţuri, dar, de frică, tac. Pentru ca lucrurile să mai poată fi îndreptate, gaşca din jurul preşedintelui Nicolae Manolescu trebuie să plece şi să dea socoteală.
Manolescu, la Paris, împreună cu Irina Horea, actuala nevastă, pe vremea cînd era căsătorit cu Ioana, care-i era şi secretară la Ambasada UNESCO
Interviul pe care l-am realizat cu noul redactor şef al revistei „Tribuna”, de la Cluj, filosoful Mircea Arman, primul traducător al lucrării lui Haidegger, „Sein und Zeit”, a născut reacţii neaşteptate în rîndul multor scriitori, majoritatea lor aflîndu-se în jurul lui Manolescu.
Proteste, liste cu semnături, găzduite de site-urile tuturor membrilor din Comitetul director al Uniunii Scriitorilor… Unii, după tipicul stalinist, exersat şi atunci cînd au fost criticaţi Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, au şi scris că noi am vrea „Moartea intelectualilor”!
Citește mai mult: Nicolae Manolescu trebuie să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte
- Detalii
- Scris de: Firiță Carp
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
Sunt doar câțiva ani de când l-am întâlnit prima dată. Dar când ne-am văzut parcă am fi fost prieteni de o viață întreagă. Poate și pentru că îl cunosc din scris, i-am remarcat de mai multă vreme originalitatea, profunzimea, anvergura preocupărilor și grija pentru limba română. Apoi, îl mai știam dintr-o mulțime de povești, unele dintre acestea fiind adevărate legende despre munca și pasiunile sale. Auzindu-le, îmi părea că am de-a face cu un clocotitor vulcan de creativitate, un crater plin cu magmă aflată perpetuu în incandescență, gata oricând să dea pe alături. Un vulcan care a izbucnit și izbucnește în adevărate valuri de lavă a frumosului, îmbrăcând o sumedenie de ipostaze.
Publicist remarcabil, ctitor de publicații și de edituri, poet talentat și critic literar cu acut simț al valorii, el este înainte de toate un altruist. Fiindcă, în afara desăvârșirii propriei creații, se zbate să afle oriunde talente, zgândăre pe unde nici nu te aștepți, în folclor, în management, în entități culturale și în sufletele oamenilor, poate - poate! Și atunci când descoperă măcar mici firișoare de interes și bunăvoință, le promovează cu o generozitate ieșită din comun. Îi încurajează pe cei lipsiți de curaj, îi sfătuiește pe cei curajoși, chiar dacă se întâmplă ca în scrisul lor să-și mai facă loc vreo stângăcie. Intențiile lui de a solidariza întru construcția frumosului se împletesc cu o sensibilitate mobilizatoare și molipsitoare. Implicarea sa în fenomenul cultural actual este de notorietate și exemplară fără nicio îndoială.
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roșiianu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 2
Nimic nu va mai fi de acum înainte la fel!
În anul (ca și) scurs „eCreator” a devenit un brand peste care nu se poate trece în literatura contemporană, un loc unde-au fost încălzite spirite, găzduite suflete și nemurite creații.
Logic, ca peste tot există și-un pic de dezamăgire umană, trădarea făcând și ea parte din legile omenești, vorba lui Minulescu.
Trădările lor m-au întărit pe mine și echipa mea, dezamăgirea maximă venind din colaborarea cu „Grinta” lui Gabriel Cojocaru, altfel un potențial prieten.
În loc să-mi ling rănile și să-mi plâng de milă – cum ar fi făcut mulți alții - în din data de 3 februarie am înființat editura.
La București am nemurit momentul prin două manifestări de calibru, una împreună cu Firiță Carp și Florin Dochia, alta alături de regretatul Ciprian Chirvasiu, Adrian Suciu, Dan Ioan Marta și Cornel Octavian Rodeanu, când am vrut să statuăm mișcarea „Ateliere în paragină”.
Orgolii de rahat, jocuri de culise, invidie, etc...
- Detalii
- Scris de: Firiță Carp
- Categorie: Editorial
- Accesări: 0
Se prefăceau că seamănă fulgi mari, mătăsoși și purificatori, aruncau în joacă steluțe argintii din priviri și din cuvinte, precum două prietene de nedespărțit se comportau, nici n-ai fi zis că una-i româncă și alta unguroaică. Se întâmpla ieri, când pe meleagurile maramureșene prin care hălăduiam cu un microbuz să ne întâlnim cu istoria se așternuse deja o plapumă albă, nu prea groasă și chiar peticită ici-colo cu semețiile unor brazi ori cu tentativele de semeție ale siluetelor câtorva nebrazi. Se așezase așadar în calea noastră o pânză de omăt subțire, dar suficient de convingătoare ca să credem că este vreme de iarnă, că este chiar decembrie acesta în care eCreator(Romeo Ioan Roșiianu, Baia Mare) a organizat, sub genericul ,,Maramureșul și unirea minorităților" o suită de întâlniri nemaipomenite. Înspre o asemenea întâlnire mergând, cele două femei din fața mea se purtau de parcă ar fi vrut să așeze covoare de puritate înspre Ruscova, comuna în care peste cinci mii de ucraineni învârt roata propriei identități cu demnitate, dârzenie și optimism, cu respect pentru trecut și cu încredere în viitor.
- Detalii
- Scris de: Firiță Carp
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
Imaginați-vă o halbă de bere, al cărei conținut este dominat de albul spumos, aromat și apetisant, care din prea plinul efervescenței sale dă puțin peste margini, devenind astfel și mai atrăgătoare.
În toată această închipuire încercați să introduceți câteva zeci de oameni, adică tot atâtea entuziasme înșirate pe o diagonală românească a creației trecând prin Maramureș, cu un capăt în Cremona Italiei și altul în Anenii noi ai Moldovei de dincolo de Prut, femei și bărbați, tineri și vârstnici, cu zâmbetele, vorbele și privirile aferente, cu mirări și limpeziri, cu încețoșări și înseninări, cu așteptări și deziluzii, zile și nopți la rând, într-un început de octombrie (3-9 pare-mi-se) luminos ca speranțele lor înnobilate de frumos, adăugați câteva mănăstiri și biserici, un cimitir vesel și un muzeu al suferinței, emblematicele porți maramureșene și țipuriturile horincii în horele vorbelor de duh, nostalgii și năzăriri, nazuri și neînțelesuri, înțeles și subînțeles, acces și interzis, drumuri și popasuri, verdele încins cu arămiu, puteți chiar presăra orice alt ingredient pe care îl credeți necesar a conferi gust mai bun și culori mai frumoase unui amalgam de voioșie liberă și, totuși, controlată.
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roşiianu
- Categorie: Editorial
- Accesări: 1
Într-un an închinat Centenarului Marii Uniri, cu largul sprijin al Consiliului Judeţean Maramureş, revista „eCreator” a ridicat ştacheta şi a propus o suită de manifestări culturale la care au fost implicate foarte multe nume importante ale literaturii române contemporane.
De-a lungul acestor evenimente au fost lansare cărţi, vernisate expoziţii, oamneii au venit străini şi au plecat prieteni, punţile de suflet întinse având darul să recontureze stări şi emoţii similare celor de înfrăţire şi regăsire.
Aşa a fost acum un secol, aşa este recreionată istoria astăzi.
Ca şi acum un secol, când Maramureşul a dat unii dintre cei mai mari artizani ai Unirii, şi astăzi acest colţ de ţară demonstrează că este infinit mai aproape de KM O al Europei decât de periferia României.
Nichita Stănescu spunea că „provincia începe de la mine încolo”.
Citește mai mult: „Conferinţele Unirii” şi apropierea dintre oameni