După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 3
Volumul La răscrucea destinelor. Povestiri despre oameni și vremuri, semnat de Al. Florin Țene, apărut la Editura Liga Scriitorilor în anul 2026, se înscrie într-o direcție a prozei contemporane preocupate de recuperarea memoriei, reconstituirea unor experiențe istorice și biografice și explorarea dimensiunii morale a existenței. Cartea propune o întâlnire între istorie și ficțiune, între evocarea unor personalități și investigarea unor destine individuale, între experiența personală și conștiința colectivă, toate acestea fiind scrise de un condei experimentat, care nu este la prima experiență scriitoricească de acest gen. Dimpotrivă.
Încă din prefață, autorul Al. Florin Țene își afirmă interesul pentru povestire ca modalitate de recuperare a timpului trăit și de interpretare a experienței umane. Literatura este privită nu doar ca exercițiu al imaginației, ci și ca instrument de păstrare a memoriei și de transmitere a unor valori. Această orientare conferă volumului o unitate de intenție, chiar dacă temele și universurile narative sunt variate.
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 9
Cu mare bucurie semnalăm, încă o dată, apariția în câmpul criticii literare românești a unei noi cărți de critică literară, sugestiv intitulată SENINE RESPIRAȚII CRITICE, Editura TIPOMUR, Tg. Mureș, 2026, carte gândită și scrisă de poetul, prozatorul, criticul literar și jurnalistul Liliana Moldovan, carte mamut, aș zice, deoarece cuprinde între coperțile ei nu mai puțin de 79 ( șaptezeci și nouă) cronici literare ( prefețe, postfețe, referințe critice), la tot atâtea cărți și autori, cronici pe care distinsa doamnă le încorporează în sintagma "senine respirații critice" și care trebuie receptate, spunea autoarea cărții cu altă ocazie, "...ca un delicat exercițiu de admirație adresat cărților care au intrat în raza lecturii mele și, desigur, ca o profundă recunoaștere a talentului literar al celor care le-au scris"(Liliana Moldovan - ÎN ALBASTRUL LECTURII (NOTA AUTORULUI), Editura ECOU TRANSILVAN, Cluj-Napoca, 2024).
Așa cum spuneam și cu altă ocazie, concluzia mea referitoare la maniera de lucru a Lilianei Moldovan devine certitudine acum după ce am răsfoit cu creionul în mână cele 333 pagini ale acestei minunate cărți, în sensul că autoarea examinează cu mare atenție, prin disecare, departajare și generalizare, metamorfozele artei cărților și autorilor luați în discuție, iar lucrul acesta constituie un exercițiu concludent de judecare și interpretare critico-estetică deschisă unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare și, implicit, al criticii literare, dând dovadă de certe convingeri estetice cristalizate de-a lungul anilor, convingeri care transced unei forme de critică aplicată,
Citește mai mult: SENINE RESPIRAȚII CRITICE CU LILIANA MOLDOVAN
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragos
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 8
Al. Florin Țene, Nicolae Bălcescu – Destinul unei națiuni. Dramă istorică în versuri în trei acte, Editura Liga Scriitorilor, 2026
Volumul Nicolae Bălcescu – Destinul unei națiuni, de Al. Florin Țene, publicat în 2026 la Editura Liga Scriitorilor, se înscrie în seria „Epopeea Română” și reprezintă o dramă istorică în versuri, structurată în trei acte prin care autorul clujean urmărește destinul lui Nicolae Bălcescu din perspectiva formării sale intelectuale și morale, a implicării în Revoluția de la 1848 și a exilului, până la boală, moarte și posteritate. Volumul propune o reprezentare predominant axiologică a personajului, în care istoria, libertatea, dreptatea socială, țărănimea, unitatea națională și memoria constituie principalele axe tematice.
În Nicolae Bălcescu – Destinul unei națiuni, Al. Florin Țene își asumă explicit recuperarea literară a unei personalități istorice asociate generației pașoptiste. „Cuvântul înainte” formulează programatic această intenție: „Nicolae Bălcescu a aparținut unei generații care a înțeles că destinul unui popor poate fi schimbat prin cultură, prin educație și prin curaj.
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 10
La baza oricărei literaturi se află un substrat cultural, clădit pe fundamentul unui nucleu mitic, care-n fond este ficțiune și poveste, vizând chiar și desfășurarea unei acțiuni.
În viziunea lui generică, el, mitul, nu urmează și nici nu se supune unui anumit proces de gândire, trăind în propria-i inconsecvență care azi, poate fi acceptată așa cum este sau, dimpotrivă, procesul mitic poate fi gândit, încercând să-i descoperim înțelesurile.
Cândva, el, mitul, făcea parte din viața omului, drept un produs impus, o realitate nepusă sub semnul întrebării, devenind apoi un produs cultural, intrând de fapt în domeniul creației omului și transformându-se într-un produs cultural conștient, moment în care începe acel proces de desacralizare, odată cu regândirea vieții din perspectivă filosofică, proces observat încă din zorii antichității.
Îmi este dor, un dor imensă de acel ansamblu epic al motivelor majore proprii unei culturi, ca sursă de inspirație adâncă a unei literaturi. Îmi este dor de epopee, poveste sau narațiune, tratate filosofic și în expansiune, drept forme fără preget, ale conștiinței sociale, tinzând spre epos, mai degrabă, și mult subiective într-un obiectivism tacit.
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 4
Poemul „Brâncuși – Veșnicia sărutului”, de Al. Florin Țene, se înscrie într-o categorie a poeziei de evocare culturală în care biografia unei personalități este convertită în materie reflexivă. Poemul nu urmărește constituirea unui portret biografic în sens documentar, ci reconstruirea unui Brâncuși mitic, filtrat prin sensibilitatea unui eu liric preocupat de raporturile dintre origine, creație, iubire, memorie și timp.
Subtitlul – „O călătorie lirică în universul titanului de la Hobița” – indică deopotrivă direcția tematică și natura discursului. Termenul „călătorie” presupune o succesiune de spații și stări, în timp ce „universul” mută biografia din planul particular în cel al unei totalități simbolice. Brâncuși nu mai este doar omul, sculptorul sau românul plecat la Paris, ci devine un principiu de organizare a lumii.
Hobița, Craiova, Parisul, atelierul, femeile, sculpturile și experiența exilului nu sunt simple elemente descriptive. Ele sunt trepte ale unei inițieri. Fiecare etapă a existenței artistului este reinterpretată prin prisma operei, până când viața și creația ajung să se confunde:
Citește mai mult: BRÂNCUȘI ÎNTRE MATERIE, EROS ȘI ETERNITATE
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 4
În peisajul literaturii române de după anul 2000, critica literară ocupă un teritoriu paradoxal, este, simultan, mai necesară și mai vulnerabilă decât în epocile anterioare. Mai necesară, pentru că explozia editorială, multiplicarea vocilor, diversificarea mediilor de difuzare și accelerarea comunicării culturale au făcut aproape imposibilă orientarea cititorului într-un spațiu devenit, prin abundență, dificil de cartografiat, mai vulnerabilă, pentru că însăși autoritatea criticului, altădată susținută de instituții, reviste și centre culturale bine configurate, s-a fragmentat, iar judecata de valoare concurează astăzi cu impresia instantanee, cu notorietatea, cu promovarea și cu vizibilitatea virtuală.
Volumul lui Al. Florin Țene, „Critica literară românească după anul 2000. Între tradiție, schimbare și responsabilitatea valorii”, este în acest context o lucrare amplă, de factură eseistică și sintetică, consacrată transformărilor suferite de critica românească în primele decenii ale noului mileniu. Cartea este o încercare reușită în care Al. Florin Țene surprinde mutațiile de paradigmă, tensiunile dintre tradiție și inovație, dintre criteriul estetic și deschiderea interdisciplinară, dintre autoritatea consacrată și pluralitatea contemporană a vocilor critice.
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Recenzie la volumul al V-lea din „Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe române – Preoți care sfințesc Parohia”, de Al. Florin Țene
Volumul al V-lea al lucrării „Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe române – Preoți care sfințesc Parohia”, semnat de Al. Florin Țene și apărut în anul 2026 la Editura Liga Scriitorilor, se înscrie într-un proiect amplu de recuperare și valorizare a unor figuri ale clerului ortodox român contemporan. Scriitor polivalent, ajuns la vârsta maturității depline, Al. Florin Țene este un exemplu de cum trebuie să fie sau să ajungă un scriitor căruia îi pasă de mersul literaturii românești contemporane. Domnia sa abordează subiecte grele, subiecte la care alți confrați nici măcar nu s-au gândit la ele. Ce să mai spunem că în spatele câtorva pagini scrise stă o muncă de cercetare de zeci de ore și nopți nedormite.
Volumul la care voi face vorbire nu trebuie citit ca o carte de istorie exhaustivă a Bisericii Ortodoxe Române, mai curând, autorul Al. Florin Țene alcătuiește o galerie de portrete sacerdotate, în care biografia, activitatea pastorală, viața comunității și dimensiunea culturală se întâlnesc într-o perspectivă predominant evocatoare și interpretativă.
Citește mai mult: Altarul și comunitatea – o memorie vie a preoției contemporane!
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Volumul „Scurtă istorie a jurnalismului românesc. De la primele gazete la presa digitală”, apărut la Editura „Liga Scriitorilor” în 2026, se înscrie într-o zonă de interferență între istoria presei, eseul cultural și sinteza cu caracter didactic. Lectura sa poate fi făcută nu doar sub raport informativ, ci și din perspectiva modului în care autorul construiește o poveste despre jurnalism ca fenomen cultural, instituțional și moral.
Ideea centrală a volumului este formulată încă din Cuvânt înainte: istoria jurnalismului românesc este privită ca „istoria devenirii moderne a României” iar afirmația fixează de la început perspectiva lui Al. Florin Țene: presa nu este tratată ca simplă succesiune de publicații, ci ca participant activ la transformarea societății. Această concepție este reluată în introducere, unde jurnalismul apare ca „memorie a societății”, iar ziarul fondator este definit printr-o pluralitate de funcții: informație, comentariu, program politic, text literar și instrument educativ. Prin urmare, cartea are o teză culturală, nu doar una istorică. Jurnalismul este interpretat drept instituție a modernizării, laborator al limbii române, spațiu de formare a opiniei publice și, în momentele de criză, instrument al confruntării dintre libertate și putere.
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragos
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Scriitorul Al. Florin Țene pornește de la o imagine și ajunge, printr-o progresivă dilatare a sensurilor, la o idee majoră. În poemul „Când Pământul a învățat să cânte”, autorul nu urmărește să surprindă muzica într-o definiție, ci să-i reconstituie genealogia imaginară, de la zgomotul primordial până la cântecul elaborat al civilizației.
Titlul poemului conține ipoteza întregii construcții, pământul nu este simplă materie, decor sau suport al existenței umane, el devine subiect. „Învață” să cânte, ca și cum ar avea memorie, sensibilitate și posibilitatea unei deveniri. Antropomorfizarea este evidentă, dar ea nu trebuie înțeleasă ca un simplu procedeu retoric. Prin ea, poetul Al. Florin Țene încearcă să restituie lumii o unitate pe care omul modern a pierdut-o.
Poemul pornește de la o întrebare aproape imposibilă: unde începe muzica? Răspunsul lui Al. Florin Țene este semnificativ: nu în instrument și nici în conștiința artistică propriu-zisă, ci în natură.
Citește mai mult: Cântecul ca arhetip al memoriei cosmice în viziunea poetică a lui Al. Florin Țene
- Detalii
- Scris de: Gelu Dragoș
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Există cărți, indiferent de dimensiune care se citesc și se uită și există cărți care indiferent de grosimea sau subțirimea lor, după ce le-ai închis, continuă să vorbească în tine. „Cuvântul care nu se stinge”, piesa de teatru semnată de Liliana Moldovan, aparține acestei ultime categorii. Este o construcție dramatică inspirată din viața scriitorului Al. Florin Țene, este o meditație asupra rostului scrisului, asupra memoriei și asupra datoriei de a nu lăsa timpul să șteargă oamenii și faptele lor.
Autoarea Liliana Moldovan însăși precizează că nu a urmărit o biografie pusă mecanic în scenă, ci o dramatizare a unui traseu existențial și cultural: „Această piesă nu este o biografie pusă mecanic în scenă. Este o dramatizare inspirată de traseul existențial și cultural al lui Al. Florin Țene: copilul din Drăgășani, adolescentul care întemeiază un cenaclu, tânărul îndrăgostit de Titina, jurnalistul, poetul, romancierul, omul confruntat cu istoria și întemeietorul Ligii Scriitorilor. Piesa are în centru o idee: omul poate fi supus timpului, dar cuvântul, atunci când este scris cu adevăr, poate deveni mai puternic decât timpul. În spiritul volumului biografic care a inspirat această construcție dramatică, tema memoriei este fundamentală: scrisul apare ca luptă împotriva uitării, iar cultura ca punte între oameni și generații.”