NORA ÎN CĂUTAREA IDENTITĂȚII

Victor Manole

     Frumusețea  romanului ''Nora în căutarea identității'' constă în trăire  fiind o carte cu un puternic caracter psihologic de temperament sangvin, deosebit de interesantă, prin stil, formă, fond și mod de prezentare ce ține cititorul interesat de la început și  până la sfârșit.
Scriitoarea  Mara Popescu -Vasilca știe să pună în valoare într-un mod constructiv latura educativă a romanului, prin prezentarea ideilor, a acțiunilor, a discuțiilor dintre personaje, expunând întâmplări și acțiuni cu un rezumat interesant care crează judecăți de valoare ce plac cititorului.
Toate romanele Marei Popescu -Vasilca din colecția ''Dragostea arză-o-ar focul'' se referă la femei, fiindcă  femeia  este creația  cea mai importantă care stă la baza vieții, de când a apărut pe pământ  ea a reprezentat izvorul vieții și lumina perpetuării existenței umane în timp, fără de care nu se poate procreea.

O carte presărată cu ” licurici de amor”!

Lăcrimioara Iva

O carte presărată cu licurici!
„Iubește-mă în fiecare anotimp” este o carte plină de sentimente și emoții. Nu se putea altfel, dat fiind că poartă semnătura Mihaelei CD, o autoare care are un suflet delicat, precum cuvintele ei. În poeziile acesteia există o sensibilitate unică, o armonie de sentimente profunde și spontane care reflectă caracterul său și bucuria de a trăi. Poeziile din această carte au o frumusețe aparte și reflectă, în formă, o măiestrie a compoziției în versuri. În esență, ele exprimă sensibilitatea unei femei minunate care știe să îmbine în versuri frumusețea naturii, simplitatea sentimentelor de iubire și puritatea lucrurilor simple.
Cartea captivează prin zbor, „zborul într-un dulce alint” al unui poem de iubire și oferă cititorului șansa la „obiectivism”, autoarea având amabilitatea de a-i „împrumuta” ochii pentru ca acesta să vadă prin ei inconsecvențe, greșeli, speranțe, regrete...
„Iubește-mă în fiecare anotimp” este o carte în care cuvintele, ritmul scrisului, transmit în totalitate emoțiile autoarei.

ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU de VASILE HATOȘ-POEZII, 1995-2020

Olimpia Mureșan

ROMÂNIA-ITALIA
NOTE DE LECTURĂ
Motto: „Îți spun că EU sunt în fiecare floare, în fiecare curcubeu, în fiecare stea din ceruri și în tot ceea ce este în sau pe fiecare planetă care se învârte în jurul fiecărei stele.
Eu sunt șoapta vântului. Căldura soarelui vostru, individualitatea incredibilă și perfecțiunea extraordinară a fiecărui fulg de zăpadă. Eu sunt maiestatea din zborul planat al vulturilor și inocența căprioarei în câmp, curajul leilor  și înțelepciunea anticilor.”-Conversații cu Dumnezeu-un dialog neobișnuit de Neale Donald Walsch
Cartea cu titlul de mai sus a apărut la Editura Ecou Transilvan la Cluj-Napoca în anul 2021. Chiar de la-nceputul lecturării poeziilor m-am întrebat ce semnificație are faptul că la titlul volumului s-a adăugat și numele țării surori care este Italia, am aflat apoi că unele poezii au apătut și în Italia și că poetul scrie și în italiană unde a publicat în diverse ziare și reviste.
Aceste poezii se vor a fi un răspuns spiritual la o serie de întrebări care-l frămăntă pe omul actual : cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, care e relația noastră cu Dumnezeu, ce e absolutul pentru om, dragostea/ adevărul, credința/ iubirea, vibrația personală și universală, bine/rău, adevăr/minciună, energie de...

LA CEAS DE SĂRBĂTOARE ,,GLIA DE AUR”, de MELANIA RUSU CARAGIOIU

Veronica Balaj

Volumul Glia de aur, Edit.Singur, 2015, autoare Melania Rusu Caragioiu,

     Înainte de orice, se cuvine a ne opri  măcar secvențial asupra cv-ului autoarei întrucât,  este semnatara multor volume  citite atât în România, țara sa  de dor, în Diaspora, cât și în  Canada,  țara care a doptat-o sufletește. Distinsa domană, care privește lumea  de la înălțimea venerabilă de nonagenar, are o  vastă biografie literară care, dacă ar fi  alcătuită în detaliu , ar solicita paginile unei broșuri cu număr considerabil de  pagini. Ne vom referi așadar, numai la câteva, foarte puține puncte ale acestei… cărți de vizită. Atât cât să susțină afirmația că, avem în  atenție o personalitate tenace, iubitoare de limba română și literatură,un exemplar al diplomației exercitată prin cuvânt poetic și prin  dragoste de țară.
Doamna Melania Caragioiu, cu studii liceale la Școală de maici și apoi studii universitare, a onorat două profesii, dintre care una, am putea s-o numim, arta  literară.În România, lucrând între cărți, la Biblioteca Județeană Timiș, a putut să se  îmbogățească spiritual cu toată ușurința. Firește chemarea pentru literatură și-a aflat un teren propice.A obținut numeroase diplome la concursurile de profil, a publicat versuri în revistele vremii, debutul fiind în cunoscuta revistă...

EUFONIILE DRAGOSTEI. CĂLĂTORIND PRIN SUFLETE

CEZARINA ADAMESCU

Mihaela CD, Iubește-mă în fiecare anotimp, poezii de dragoste, ilustrații pictură Mircea Ruștiuc, GLOBART UNIVERSUM, Montreal, Canada, 2021

    Și-ar putea imagina cineva o lume, un tărâm, fără Iubire? Cred că în acest caz, acest tărâm ar fi foarte trist, sărac, lipsit, cenușiu, arid, friguros. Dar ce fericire! Dumnezeu a creat Iubirea ca să încălzească, să exalte, să confere bucurie, fericire inimii, să-i lege pe oameni cu legături nevăzute, ca apele freatice și să ducă viața mai departe în bune condițiuni, în pace și armonie. Până la urmă, Iubirea e o componentă existențială a vieții și fără ea, omenirea n-ar exista.
Puțini sunt autorii, însă, care se încumetă să scoată la iveală poezii picturale, ivite din rărunchii inimii înflăcărate de dragoste. Cele două arte, pictura și arta cuvântului se îmbină perfect, împletite în chip fericit, ca să exalte omul. Cine nu pătrunde până la cea mai subtilă nuanță ființa cuvântului, nu va ști niciodată să-și sprijine aerul de singura stea disponibilă. Steaua speranței și a iubirii. Dar, care poet nu a fost ispitit de exultația iubirii? Chiar și cei mai pesimiști s-au întrecut în a o proslăvi, ca fiind virtutea teologală așezată în fruntea celor trei virtuți capitale, alături...

Dragostea nu are vârstă

Mihaela CD

Romanul  Paula, împlinire târzie face parte din colecția de șase  romane cu titlul  ''Dragostea arzâ-o-ar focul''ce aparțin  bine cunoscutei  scriitoare canadiene de origine română Mara Popescu-Vasilca, care sunt toate niște extraordinare  povești de viață  ce oferă cititorului  lecții de viață din cele mai interesante.
Parcurgând romanul  ''Paula, împlinire târzie'' cititorul se va întâlni cu marca de calitate scriitoricească a Marei Popescu- Vasilca simțind imediat prezența  aceluiași microb contagios al curiozității  ca și  în celelalte romane ale sale  și va fi cuprins de febra poveștii încât nu va putea să abandoneze lectura acestuia parcurgându-l până la final.
De la început trebuie precizat  faptul că pe lângă toate ingredientele de succes ce fac parte din structura celorlalte romane acest roman are ceva specific și anume desfășurarea poveștii  acoperă și  parcurge  o perioadă de timp de  aproximativ cinci decenii, o viață de om,  de la majorat și până  în ziua de azi, ani  trăiți  pe două continente  în  trei țări diferite.
Această fantastică  amplitudine temporal geografică  dată romanului  implică din partea scriitoarei  Mara Popescu- Vasilca  o foarte bună cunoaștere și  descriere a vremilor  și regimurilor trăite de personaje  precum și o cunoaștere geografică a țărilor și locurilor unde se desfășoară acțiunea romanului.

Poezii de Al. Florin ŢENE

Al. Florin ŢENE

DOR DE EMINESCU

Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste
Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi
Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste
Cum iubirea trece  de la părinţi în fraţi.

De atâta dor  zăpezile cer poeme în brazde
Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape,
Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde,
Şi, pe neştiute  vin din veşnicie să se-adape.
    
Îmi este dor de Eminescu pe înserate
Când îi citesc versul pe genunchi de iubită,
Construiesc din metafore cu migală palate
Şi alături de el cad iarăşi în ispită…

Poezii de Iulia-Maria Ciherean

Iulia-Maria Ciherean

Seară pustie

E din nou ianuarie și am o stare
De prufundă dezolare…
Mă simt ca-ntr-o nesfârșită izolare,
Fără prea mari viziuni clare.

E o seară pustie peste oraș
Ceață densă și ploi mărunte.
Iar eu am apucat un fuioraș
Ce era încărcat de sentimente stridente.

Poezii de Cristina Horotan

Cristina Horotan

Pur și simplu TIMP

-Bună ziua! N-am rețetă
Dar aș vrea, dacă se poate
Un ceas-două să îmi cumpăr
Pentru durerea de spate.
Iar pentru anxietate,
Puteți pune unu-n plus
Și-ncă două de rezervă
Pentru un microb ascuns.
Poate aveți și prospectul,
Să știu cum se-administrează
Dozele vindecătoare
Dimineața și de-amiază.

Poezii de Mihai Epli

Mihai Epli

Taxiul fermecat

Azi în oraș am avut de plecat:
Un înger cu taxiul ei fermecat,
Mi-a zâmbit și la destinație m-a purtat
Ea, mai frumoasă ca niciodată
M-a liniștit când am fost supărat -
Ochii ei măslinii mi-au readus zâmbetul pe față
Încălzindu-mi sufletul rece de gheață
Printr-o privire angelică ce a născut lumina solară.

ŞVABUL

Marian Ilea

Bătrînul domn Michael Schlangen visa că se joacă printre norii pufoşi de deasupra oraşului. I se întîmpla o dată pe săptămînă să-l caute visul. „E noapte şi norii ăştia pufoşi se văd foarte clar”, şoptea în vis domnul preşedinte al Forumului Democrat German din Baia-Sprie. Dădea din mînă a lehamite spunîndu-şi în somn că visează.

Johannei Beck, fata maistrului miner, domnul inginer Schmied îi zicea „fetiţa de la bucătărie”.

Compozitorul Joseph Baber locuia în casa veche de lîngă biserică împreună cu doamna Margareta. Baber îl cunoştea pe Beck. Într-o după-amiază a trebuit să plece de urgenţă la Budapesta.

INIMA STRĂINULUI (12)

Eugen Oniscu

Se auzi din nou o bătaie în ușă.
- Aștepți pe cineva?
- Nu.
Eusebiu se ridică de pe pat și deschise ușa. Rămase surprins pentru că în fața ușii era Marcu.
- Salut Eusebiu, pentru că nu îmi răspunzi la apelurile telefonice și nici la mesaje m-am decis să te vizitez.
- Bine ai venit, intră te rog.
- Dar văd că ai musafiri dacă te deranjez mă retrag, spuse Marcu.
- Nu rămâi, el este Fabian.
Marcu se apropie de Fabian îi întinse mâna și făcură cunoștință. Apoi se așeză pe scaunul liber de lângă masă.
- El este fratele soției mele un om deosebit.
- Mă bucur de cunoștință, zise Fabian.
- Am fost în ultimul timp loviți de o tragedie, dar trebuie să ne ridicăm și să ne suportăm suferințele cu demnitate, zise Marcu.

Massimo

Mara Popescu Vasilca

fragment din Romanul Paula împlinire târzie

      În faţa ei, la masă, era Massimo. Un tip înalt, suplu, care se gândise că Paula e o persoană specială şi s-a prezentat la costum. Avea părul şaten închis, sprâncene drepte, ochi gri, de o frumuseţe rară, luminoşi şi radioşi, aşa că zâmbetul lui, care nu dispărea în nicio situaţie, îi făcea să strălucească. Auzise de la Giovanni că lucrase la facultate.  Când s-au făcut prezentările în curte, el venise ultimul spre ea, îi sărută mâna privind-o direct în ochi, de parcă voia să ştie dacă îi face plăcere că s-au cunoscut, atunci, pe loc, părea că aşteaptă şi răspunsul. Ea simţi ceva plăcut şi ciudat în acelaşi timp. O fi doar pentru faptul că arăta foarte bine, era aşa cum visase să fie bărbatul cu care ar fi vrut să fie toată viaţa. Acum, avea în faţă clar chipul celui pe care-l căuta de mulţi ani, doar că nu ştia că există. Aşa ar fi vrut ea să fie Giovanni. Dar ce să facă, nu ştia cine e şi nu credea că e singur, după părerea ei erau de-o vârstă. Amândoi erau la vârsta maturităţii sentimentale, cu un bagaj bogat emoţional şi în căutarea celui care ar fi putut să dăruiască ce au visat toată viaţa. Între patruzeci şi cincizeci de ani visele devin mai insistente, căutăm, suntem siguri că trebuie să găsim crezând că e ultima şansă.

UN POET SCRIE PROZĂ

Melania Rusu Caragioiu

     Decembrie. O fetiță aruncă în focul de pe vatră pălării uscate de floarea soarelui. Ea le aduce în șorț, foarte preocupată de activitatea ei.
     Florița, sora cea mai mare, mulge vaca. Apoi trebuie fiert laptele.
    Persida poartă singura mănușă și un paltonaș jerpelit și pleacă la moașa din sat s-o cheme în grabă. Mama va naște pentru a șaptea  oară, Fata este jenată să vorbească despre aceasta. Ea gândește: ,, când tata se va intoarce aproape înghețat, cu obrajii și nasul rosu, pișcat de vânt, va găsi, poate, un nou născut...;; Cât despre micuți, ei se joacă cu copiii, prin vecini.
   Apoi  își mută găndul la păpușile  de cârpă,  la vioara confecționată dintr-un tuleu de porumb, imitând scârțâitul greerelui și alte jocuri lăsate lângă prichiciul vetrei...
     Când moașa a ajuns, apa era fiebândă, După puțin timp, Ioan- Oanea nost”, micul Oanea saluta lumea în gura mare.
       Într-o familie numeroasă nu există timp de odihnă. Oanea era pregătit, trecea dintr-un braț în altul și ca să-l înfașe, în casă se găseau  destule cârpe.

Meniu literar

Adrian George Itoafa

Am deschis un fel de restaurant cu meniu romănesc. Am pus pe masă meniurile așteptând clienții. Bucătarii sunt de mare clasă michelin. Ca chefi bucătari ii am pe cei mai buni.
Apare-un mușteriu, un curios ce iese, iar intră, și iar iese, nehotărât el este.
Scap foaia din mană pe masa care-i lună.
Lătrăm cu toți la lună, hai noapte bună!
-Băi, stați așa!

Scheci de imunizare

Adrian George Itoafa

Sun.
-Răspunde dracu' cineva?
-Spuneți! Ce probleme aveți?
-Am doamnă, probleme cu capul, cu ochii, ficatul...
-Să trimit o ambulanță?
-Mai bine poliția.
-De ce?
-Am săvârșit o infracțiune. Am atac de panică, am ucis speranța și nu-i mai simt pulsul.

Poetul AS Pușkin, admirator al lui Tudor Vladimirescu și promotor al folclorului românesc!

Ionuț Țene

Istoria românească este acoperită de adevărate pagini “albe” sau puțin cercetate de istoriografia noastră, datorită unor motive ideologice sau din dezinteres propagandistic general. Puțină lume cunoaște că poetul național rus AS Pușkin a fost un admirator al revoluției lui Tudor Vladimirescu și folclorului românesc, precum și un prieten al românilor. În urma păcii de la București din 1812, Poarta Otomană renunța la teritoriul dintre Prut și Nistru în favoarea Imperiului rus, datorită faptului că pierduse războiul cu țarul. Imperiul otoman tranzacționa teritoriul românesc conform interselor proprii. Țările Române erau considerate din punct de vedere juridic internațional ca parte a teritoriului Înaltei Porți. Într-un mod asemănător au cedat turcii ținutul din nordul Moldovei în favoarea Imperiului habsburgic, care a devenit cunoscut cu denumirea de Bucovina, de la numele pădurilor de fagi. Teritoriul dintre Prut și Nistru a devenit renumit pe vreme țarilor ca Basarabia, iar această provincie, una dintre regiunile în care puterea centrală de la Moscova își deporta membrii marii nobilimi nesupuse, care cochetau cu liberalismul, iluminismul sau masoneria. O parte din viitorii membri ai juntei decembriștilor de la 1825, care au încercat înlăturarea autocrației, au trecut prin Chișinău înainte de rebeliune.

AL.FLORIN ȚENE: EMINESCU - MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE

Al. Florin Țene

Motto:
„Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei,
Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului.
Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei.”
(Mihai Eminescu)

Când se cercetează cu acribie opera unui poet ca Eminescu se caută înţelesuri, sensuri, forme, ambianţe, se încearcă de fapt parafe alături de cel ce semnase simplu dar dramatic la viaţa sa, creatorul. În situaţia noastră actuală când poetul este analizat cu admiraţie, ori cu îndoială, ajungându-se până la denigrare, mă duce cu gândul la ce spunea autorul „Sărmanul(ui) Dionis”: „Ce-au fost românii pe când eu n-am fost, ce vor fi ei când eu n-oi mai fi?”

Aprecierea, respectul, adoraţia, admiraţia sau contrarele lor caută cu ustensile pe măsura celui ce începe arheologia poetică eminesciană. Superlativul ar fi atins în condiţiile, şi numai atunci, când cel ce studiază şi analizează vestigiile scoase la suprafaţă are mai mult decât ochiul atent, este de bună credinţă, decât ştiinţa unei astfel de arheologii, când însăşi cercetătorul re-creează.