Poezia în locul liber de constrângeri

Simion Cozmescu

 În poemele din „Revelaţii, Resuscitări, Regrete” (Ed. ECREATOR, 2018), noua carte a lui Daniel Marian, gravitaţia cuvintelor încetează să mai existe. Prin gravitaţia cuvintelor înţeleg semiologia clasică, solidă, comună, logica newtoniană care guvernează cuvintele, uşor de înţeles, dar în cele din urmă, banală, plictisitoare. Daniel lasă uneori cuvintele să zburde, alteori le forţează sau păcăleşte, le ademeneşte să se aşeze în propria-i ordine a realului. Şi cuvintele îl ascultă. Prin el, poezia, această resursă infinită şi posibil, puţin exploatată a lumii noastre, a găsit cale de irumpere. Controlată. Cuvintele îl caută, trec prin el, dar se supun legilor lui. Rezultatul e convingător, o lume onirică fulguită de sentimente, stări şi iluzii, rod al efortului demiurgic al autorului: ,,se zugrăvea cu privirea poetului/ pe pajişti, cuvântul/ asemenea râului/ – şi râu se făcea;/ crăpau pietrele şi ieşeau de acolo/ din cuşti stelele – toate norocoase”- poezia ,,Miza”. O lume născută (şi) datorită incursiunilor, revelaţilor autoscopiale frecvente: ,,undeva între muşchiul inimii şi/ muşchiul ierbii de pe faţa amurgului/ îmi calculez cu un ac – vârsta de probă/ parametrii unui delir/ propus pentru a fi realitate…” - fragment din ,,Vârsta de probă”.

GENUNILE ÎNTUNERICULUI — stihuri creativiste (Cristian Gabriel Moraru)

Domnita Neaga

La un an de la absolvirea Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie, a Universităţii de Vest Timişoara (2008), Cristian Gabriel Moraru publică primul volum de poezie, intitulat programatic Elogiul creativismului, antipoeme (Ed. Sigma, Bucureşti, 2009), urmat de Labirintul cunoaşterii, versuri (Ed. Tipoalex, Alexandria, 2011), şi apoi de Oniria sau patria magică, poeme într-un vers (Ed. Ars Docendi, Bucureşti, 2013). Trei ani mai târziu, în 2016, apare volumul Genunile întunericului, stihuri creativiste, la Ed. Armonii Culturale din Adjud, iar în 2017, vede lumina tiparului volumul Ieşiri din timpul profan, psalmi creativişti        (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, colecția „eCreator”, nr. 7).

            În paralel cu aceste volume de versuri, C. G. Moraru publică lucrări de istorie şi critică literară: Generaţia ’27 şi textele ei doctrinare (Ed. Tipoalex, Alexandria, 2010), Lira lui Orfeu, antologie a poeziei roșiorene (Ed. Tipoalex, Alexandria, 2013), Miscellanea litteraria (Ed. Tipoalex, Alexandria, 2015, colecția „Drum” — serie nouă, nr. 16), Istoria literaturii roşiorene contemporane, vol. I (Ed. Aius, Craiova, 2016, colecția „Drum” — serie nouă, nr. 25), lucrări care îi conferă autorului imaginea unei personalităţi complexe, puternic ancorate în realitatea literară românească actuală şi nu numai. Din luna noiembrie a anului 2017, C. G. Moraru scoate revista literară trimestrială, „Teleormanul cultural”, în...

„Lumea de la capӑt” de Daniel Marian

Horia Picu

„Poezia e brațul zeiței/pe care-l ții sub cap”. (Daniel Marian)

Poeziile autorului ne induc stӑri şi sentimente dintre cele mai diverse, uneori ajungând la (re)crearea unei altfel de lumi, în care metafora pare a fi elementul fundamental.

În ʺPoem de circumstanţӑ (1)ʺ, prin versurile: ʺafară era albastru / prin delirul zăpezii / treceau convoaiele fluturilor / era un fel de altă trezire / după dez-dormireʺ, autorul ne poartӑ cu poezia sa prin nou-apӑrutul anotimp iarnӑ-primӑvarӑ. O face anticipând ce va sӑ vinӑ peste noi, scriind cӑ prin zӑpadӑ, aflatӑ, ce-i drept, în delir (o formӑ de manifestare a bucuriei pe care i-o înţeleg anotimpului care a uitat sӑ plece când trebuia), zboarӑ fluturii, dar nu acolo, unul, doi, câţiva. Cohorte întregi zburdӑ pe deasupra zӑpezii neplecate încӑ. Acum, de dragul farmecului poetic, se pot inventa situaţii nemaiîntâlnite, pot apӑrea cuvinte încӑ de nimeni auzite. Cam asta ne oferӑ Daniel Marian în deschiderea cӑrţii sale. Inventatul cuvânt ʺdez-dormireʺ mi se pare interesant.

Gӑsesc, în altӑ poezie un fel aparte, spectaculos şi unic în a vedea copacii, care sunt ʺghimpi în tălpile ceruluiʺ.

DANIEL MARIAN – la graniţa dintre tristeţe şi cuvânt

Camelia Ardelean

(Daniel Marian -  Revelaţii. Resuscitări. Regrete, Ed. eCreator, 2018)

Am avut norocul să-l cunosc pe Daniel Marian cu patru ani în urmă, la unul dintre evenimentele culturale hunedorene, şi pot afirma cu certitudine şi bucurie că mi-a devenit un prieten statornic pe tărâmul poeziei, rămânând la fel până astăzi. Dacă la început mi s-a părut un neînţeles, un refugiat în lumea propriilor gânduri, acum pot spune că nu e deloc aşa, ci din contră, este un extrovertit care împarte cu dărnicie din preaplinul sufletului său, celor ce vor sau au curiozitatea să-l guste.
Când spui Daniel Marian, spui nonconformism, originalitate şi sinceritate, spui optimism, zburdălnicie şi răzvrătire, sau spui Revelaţii. Resuscitări. Regrete. Omul-poet ne trece, în versurile sale, prin toate stările de “agregare” ale fiinţei, ale sufletului, mai bine-zis, de la unul îngheţat sau pietrificat, la un altul pe care bagheta iubirii îl topeşte sau îl vindecă, făcându-l de nerecunoscut.
Adept al versului liber neomodernist, redactat fără majuscule ori semne de punctuaţie (pentru a da cititorului şansa de a interpreta mesajul în manieră proprie), micro- sau macropoemele sale sunt esenţe tari cu arome puternice, inedite. În aceste creaţii, care abundă de metafore de mare forţă şi expresivitate, el plăsmuieşte...

Poezie. Poet. Poet. Poezie

Gabriela Trotuş

                (Daniel Marian - „Revelaţii, Resuscitări, Regrete”, Ed. ECREATOR, 2018)  

             Pentru mine, Daniel Marian este poetul care savureaza  cu nesaţ aici pe pământ dar și pe muchia cerului ,,sucul din caisele pumnilor tăi“  (Nocturna 1)
             Deşi versat şi de multe ori confirmat în ale scrisului, încă îşi pune întrebări ca un adolescent care l-a citit pe M. Eliade şi pe Cioran, ,,frumosule eden, unde sunt şarpele femeia mărul?“ (Poem de duminică)
deşi după ce parcurgem întreg volumul, ne dăm seama că adolescentul are un suflet mai batrân decât poezia universului.
            Tocmai de aceea Danel Marian,  îşi permite să vorbească despre moarte, cu detaşare, pentru că nu se teme de ea. Ba chiar o înfruntă, o pune la colţ, îşi aduce ,,sentimentul la tâmplă,, ca apoi să-l prefacă în glonţ.
şi după o sfadă cu ce este în el şi ce mai întâlneşte pe stradă, ne dă răspunsuri, atât cât vrea el, ,,din vârsta de probă,, („spuselor necuminţi“ le pune zăbală).
            Am mai găsit căte un vers atins de sarcasm dar eu zic că nu acesta este registrul lui Daniel.

Radu Igna: Nimic deosebit în timpul serviciului meu…

Constantin Stancu

Radu Igna ne propune o nouă ediție a romanului său Nimic deosebit în timpul serviciului meu/ Nothing aut of the ordinary during my duty *, variantă în limba română și limba engleză, o ediție reușită și curajoasă. Cartea a fost publicată la Iași: Editura Pim, 2017, a apărut în Biblioteca Universalis în colecțiile revistei „Orizont literar contemporan” și are o scurtă prezentare semnată de Daniel Dragomirescu.
Prozatorul a reușit prin acest roman să ne ofere oglinda reală a unor evenimente din decembrie 1989, cele care au zguduit sistemul social din România. Povestea se face cu mijloace literare solide, corecte și bine creionate. Autorul a trăit acele timpuri cu intensitate maximă. Trebuie să recunoaște că există vremuri în care nu se întâmplă ceva deosebit, există vremuri în care, iată, s-au petrecut lucruri importante, care au schimbat regulile în colectivitate, vieţile, brutal, pe nepregătite.
Radu Igna, scriitor sensibil, marcat de puţină tristeţe, cu o hărnicie demnă de subliniat față de unele evenimente pe care noi, românii, le-am cam  vrea uitate, atent la memoria noastră cea de toate zilele, a publicat prima variantă a romanului Nimic deosebit în timpul serviciului meu la Editura Reflex din Reșița în anul 2003, redactor Octavian Doclin.

DIVINA TRAGEDIE | CÂNTUL X

Adrian Erbiceanu

    Cine m-a pus să mă aburc pe munte,
În noaptea asta rece şi bizară,
Cu zeci de ochi codoşi ce dau să-nfrunte

Pe cel ce-n van se zbate, fără ţară ?...
Exfoliată, prinsă-n conjuctură,
Gândirea mea zvâcnea incendiară.

Ce Zei, constrânşi de vreo  „nomenclatură”,
Tocmiţi au fost să-mi ordoneze soarta,
Şi borş făcând din ea şi tocătură ?

Poezii de Daniela Achim Harabagiu

Daniela Achim Harabagiu

Ce jale, ce of și ce dor...

Azi am mai murit puțin.
Doar eu, nu și ideile mele,
Și sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, și de soare de amiază,
ce-au asfințit mai înainte să răsară.

DIVINA TRAGEDIE | CÂNTUL IX

Adrian Erbiceanu

Mergeam docil şi numărându-mi paşii,
Condus de-un cicerone reformist,
Pe care nu-l vedeam dar, ca hăitaşii,


Mă împingea din spate să rezist.
(Atunci am înţeles de ce şi Dante,
Cumva, fusese existenţialist.)


Dar, cum mă răsuceam pe alte pante,
- Zorind cu fuga, să mă pierd din focul
Lăuntricelor voci halucinante -

Poezii de Daniela Achim Harabagiu

Daniela Achim Harabagiu

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Şi-o oboseală necruţătoare
tot  mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristeţea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.

Remember 1989

Toma G. Rocneanu

Uită-te că  mai trăiam şi în acest an. Trăiam cu mare frică, nu pentru că ne era teamă de cineva anume, dar pentru a menţine frica, cu multă matematică, era menţinută continuu, frica lipsurilor. Nu existau alimente cu care să-ţi umpli burţile pruncilor. Căldura care altădată era „dată de termocentrale” de cartier, a scăzut cu multe grade. „S-a dat o indicaţie”: să mai punem un pulover pe noi. Ce pulover puteai pune liniştit şi paltonul că ceea ce noi numeam căldură, numai vara ne mai întâlneam cu ea. Apa caldă „s-a raţionalizat”. Se dădea o dată pe săptămână sau de sărbători. E vorba de 1mai, 23 august, 30 decembrie şi gata. Numai că atunci cum o foloseam cu toţii, apa nu prididea cu încălzitul, deci tot rece o consumam. S-a început furtul de agent termic din calorifere. Doar nu era să faci baie de trei ori pe an? Şi apoi...

NU-I PREA DEVREME?

Vasile Moiș

„Să nu vă gândiţi că voi aplica justiţia revoluţionară; noi nu avem acum nevoie de justiţie”.
Felix Dzerjinski

    După eliminarea Ceauşeştilor, Frontul Salvării Naţionale şi Ilie Ionescu deveniseră noii stăpâni ai României. Oamenii din lista comună au fost promovaţi în funcţii de miniştri, secretari de stat şi şefi de agenţii guvernamentale. Încă nu se uscase cerneala pe deciziile de numiri, că s-a declanşat o luptă sălbatică pentru ciolan, cu lovituri necruţătoare sub centură. Ilie Ionescu îl invită la el în birou pe Valentin Mészáros, un ofiţer de securitate acoperit, trecut pe lista primită de la Moscova, unul dintre cei mai buni cunoscători ai arhivelor. În tinereţe lucrase la compartimentul de sinteză al departamentului Securităţii statului, de unde a fost promovat la Academia „Ştefan Gheorghiu”, datorită rezultatelor obţinute în munca de informaţii.
    - Ia loc, tovarăşe Mészáros, îl invită Ilie Ionescu. Dumneata eşti printre puţinii care nu...

ZIUA P(R)OSTULUI (III)

LIVIU NANU

25 octombrie a.c. „N-am mai scris în jurnal de câteva zile şi timpul trece fără ca să pot face ceva cu manuscrisul. Am ajuns la final, dar tot nu am acces la el. Poate ar fi cazul să grăbesc niţel lucrurile.

Cred că mi-ar fi prins bine cursurile de Yoga, păcat că instructorul a renunţat la ele. Am înţeles că nu s-au mai ţinut lecţii decât două săptămâni după „recitalul” meu, cursanţii nu se mai puteau concentra la exerciţii, mai ales la alea de relaxare.

Eu sunt un tip calm şi blând, n-aş face rău nimănui, dar azi, Ică a reuşit să mă enerveze. Cred că a făcut-o intenţionat, când mi-a zis că iar i-a vorbit o voce şi i-a spus să-şi dea la tipar manuscrisul cât mai repede. Am ridicat tonul la el şi el m-a privit cu uimire. Pe urmă mi-a părut rău şi i-am cerut scuze. Cred totuşi că...

ZIUA P(R)OSTULUI (II)

LIVIU NANU

- Paradoxal, zise Profesorul, de când computerul a pus stăpânire pe viaţa noastră şi a organizat activitatea întregii societăţi, se consumă şi mai multă hârtie. În şcoala noastră, de exemplu, funcţionează cam şaisprezece comisii, dar s-ar putea să fie chiar mai multe, le-am pierdut şirul de când am fost în concediu medical. Dar acelaşi număr de comisii trebuie să existe în toate şcolile, fie că funcţionează cu cinci sau cu o sută de profesori. De la an la an apare un cap luminat în minister şi mai născoceşte o comisie, pe care fiecare şcoală, începând cu alea din Bucureşti şi terminând cu cea din vârful muntelui trebuie s-o înfiinţeze. Majoritatea sunt doar pe hârtie, se raportează la inspectorate şi apoi se centralizează la minister de unde vin alte indicaţii cu alte modificări. Şi tot aşa...

- Şi se mai întreabă lumea de ce se tot taie pădurile, interveni Săndel. Şi numai...

Omul ce culege raze de soare

Ana-Cristina Popescu

Piesă într-un act

Personajele:
Omul ce culege raze de soare
Vânzătorul de iluzii
Iov
Ignatie Teoforul
Iona
Noe
Bogatul căruia i-a rodit țarina
Îngerul 1
Îngerul 2
Îngerul 3
Sfântul Pantelimon
Bătrânul

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Mihai Atanasie Petrescu

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Primăriei Dealunalt    

De mai bine de două ore, dialogul era extrem de vioi. Se aşezaseră la masă două delegaţii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delegaţii se transformară în prieteni de când lumea. De la discuţiile legate de scopul delegaţiei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfrăţită cu orăşelul Dealunalt s-a trecut, pe nesimţite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confidenţe şi promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alergător, punea pe masă farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronunţat şi imposibil de memorat, iar soţul ei, secretarul primăriei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai uşor pentru că nu trebuia rostită nici o vorba de-aia de „ţi se limbă plimba-n...

Părintele MIHALACHE TUDORICĂ: Monumentală carte de PSALMI, într-un târziu de lume…

Dan Lupescu

La 11-12 zile după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor – din acest minunat an 2018, în a patra zi de la Duminica Tuturor Sfinților și lăsatului secului pentru Postul Sf. Ap. Petru și Pavel, dar și în a treia după Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (Sciția Minor/ Dobrogea) -, celebrul Muzeu de Artă din Craiova ne invită, joi, 7 iunie a.c., ora 16, la un eveniment editorial cu totul aparte.
     Este vorba de lansarea unei cărți șocante din multe puncte de vedere:
**1. ținută monumentală (formatul tradițional al Bibliei: B5, aproape 700 de pagini),
**2. coperta cartonată;
**3. portretul meditativ, expresiv și frapant al autorului, în reverendă, imprimat la dimensiunea întregii coperte);
**4. numele Mihalache Tudorică, adică al autorului, cules cu smerenie, parcă (literă mică, doar corp 22);
 **5. titlul volumului, parcă abia șoptit, un soi de întrebare-afirmație: SĂ VĂ PLÂNG UN CÂNTEC  sau SĂ VĂ CÂNT UN PLÂNS.

Cuvinte ştrincănite

Dan Orghici

Adevărat,  coşetez cuvinte,  le  iau de  ici, de colo,  le strâng la un loc, grămadă de gânduri. Apoi caut. Caut andrele potrivite şi diferite culori. Căutarea andrelelor este o treabă relativ uşoară, se întâmplă să le găsesc foarte des şi de multe ori le   folosesc pe aceleaşi, uneori trebuie să aştept andrele potrivite, pentru firul vorbelor ce-n nepotrivit răbufnesc, aşa că aştept.
Problema este coloarea, nu pot lucra fără culori, iar de nu sunt culori potrivite, sau care mie îmi displac, nu lucrez, nu pot să o fac. Este ca şi cum ai fi forţat să porţi o pereche de ciorapi ce au drept sursă două perechi de două culori. O zi piciorul stâng poartă ciorapul portocaliu, a doua zi pe cel verde şi se schimbă zilnic, dar culorile alternează la fel. Să tot porţi costum unicolor. Desperecheată treabă. Chiar fără noimă purtarea a ceva.
Şi iar aştept. Tânjesc după momentul în care văd, simt culoarea (moment ce vine pe neaşteptate, asta-i acum pun culoarea şi la fel de repede pleacă, precum a venit), atunci  pun  culoarea  în  vasul  mintal  de  colorat,  o  iau,  o fierb,  o  întorc,  până  ce  grămada  de  gânduri  capătă  o anumită nuanţă (nu poţi lucra...