O nouă stea pe cerul Poeziei

Cristian Gabriel Moraru

Într-o lume aflată sub domnia haosului, a dezordinii, a liberului arbitru prost folosit, faptul că unii oameni încă mai aleg calea poeziei pentru a-și revela natura este îmbucurător.
Problema este alta: Poezia trebuie să aibă o anumită natură, adică să întrunească anumite calități, pentru a fi autentică și pentru a-și merita cititorii.
Vorba poetului Odysseas Elytis, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, „Nu mi-e milă de poeții care au rămas fără cititori, mi-e milă de cititorii care au rămas fără poeți”...
În oceanul editorial postdecembrist din România, își aruncă și tânăra Ale Trif-Boianu sticla cu mesaju-i artistic — chit că pentru întâia oară —, în speranța că va ajunge la cititori dornici să-i soarbă esența, numai să n-o înghită vreun chit! Și nu de oriunde își aruncă autoarea noastră sticla în valurile pieței editoriale autohtone, ci de pe insula de normalitate numită „Ecreator”, garant fiind Ioan Romeo Roșiianu, acest fervent promor al literaturii și culturii românești contemporane.
Aflată încă în căutarea unui glas propriu care să o diferențieze de restul corului liric, Ale Trif-Boianu ne propune un prim Eșantion afectiv, titlu destul de nimerit dacă avem în vedere faptul că poezia este menită să emoționeze sau măcar să...

A apărut volumul de critică literară și eseuri “Aventurile ideilor printre metafore“

Marius Topan

            Harnicul scriitor și jurnalist Al.Florin Țene este din nou în librării cu masivul volum de critică și eseuri, cuprizând 726 de pagini, având  în loc de prefață o analiză profundă semnată de Voichița Tulcan Macovei, intitulată “Filosofia-bază a dezvolt[rii literaturii și treaptă de înțelegere a existenței sociale “ în opera lui Al.Florin Țene.
            Volumul cuprinde 106 eseuri și cronici literare, constituindu-se într-un evantai  de idei despre literatura universală și în special literatura contemporană.Analizele profunde asupra evoluției literaturii române în perioada comunistă și al realismului socialist, sunt adevărate procese, lecții de morală și cinste.

BALADE PENTRU LUNTRAŞUL CHARON sau despre EŞANTION AFECTIV

Ică Sălişteanu

Volumul de versuri propus de Ale Trif-Boianu structurat în trei părţi:
“Baladele ortului”, “Porţile străvezii” și „Tușă nocturnă” ne pune în faţa ochilor versuri de-o sensibilitate aparte, fiindcă poeta pare atinsă de-o boală grea, cea care ţine de funest şi pesimism.

    I. În “Baladele ortului” (nu ştiu dacă se gândeşte la bănuţul pe care o să-l dea luntraşului Charon, când va trece Stixul) dar în niciun caz n-o putem bănui de optimism fiindcă: “Cu-optimism când otrăvesc realitatea / Codru-şi varsă lacrimile trist, / obosit de-nsemnătatea / circuitului vieţii închis”  şi mai ales când se adresează morţii: “Moarte, tu, un trandafir, / îţi sorb spinii din potir / m-am născut să-ţi aparţin,/ să mă cern în amintiri”, ca unei Atlantide condamnate la nimicire (“şi la stele, ‘nălţător, / fumu-i dus la suprafeţe / peste focul de sub ape / orbitor”) .

Din clipele clipei

Petronela Apopei

„Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și, în sfârșit, al patrulea, în care, eliberat de inhibiții și obsesii, devii un călător fără bagaje.”, spunea Octavian Paler, iar Ale Trif-Boianu încearcă să se situeze încet, încet în caruselul numit viață și creație, începând cu volumul de versuri „Eșantion afectiv”, apărut în Colecția „Debut” a Editurii „eCreator”, din Baia Mare, în 2021.
Aflată în anotimpul studiului și al descoperirii lumii poeziei, autoarea își devoalează sufletul în mod direct, printr-o largă paletă de emoții și sentimente așezate sugestiv în imagini artistice inedite, încercând să facă cititorul părtaș trăirilor sale.
A fi slujitor al Cuvântului este cel mai nobil lucru, dacă harul cu care ești înzestrat este șlefuit precum diamantul.

Despre poezia lui Gelu Dragos

Olimpia Muresan

Gelu Dragoș -la prima apariție editorială a unui volum de poezii se găsește între real și imaginar; volumul de poezii „Singurătatea poetului” -apare la editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021 cu o prefață scrisă de Nicolae Goja și postfața de Nicolae Iuga cuprinde poeziile scrise de-a lungul timpului, astfel paleta sentimentelor e vastă- de la nostalgia manifestată la trecerea nemiloasă a timpului copilăriei la imaginea socială a timpului prezent.
Dedicate familiei și comunității din care face parte volumul de poezii prin conținutul lor se găsesc într-un conflict creator cu titlul volumului; poetul Gelu Dragoș nu e singur, are o tendință îndreptată spre exterior fiind un „om al cetății” și alta spre interiorul sufletesc-ceea ce o spune și dedicația cărții:
„Dedic acest volum familiei mele și comunității din care fac parte”

Tristețea plutește în „Baladele ortului” și-n „Porțile străvezii”

Nicolae Toma

O nouă carte la Editura eCreator din Baia Mare, la Colecția Debut, semnată de Ale Trif – Boianu.
Titlu volumului de poezii, „Eșantioane afective” atrage atenția printr-un mănunchi de poeme mai aparte, care ne obligă să regândim termenul de debut, gândindu-mă la o auto cenzură a editurii.
    Încă din primul capitol, „Baladele ortului”, intrăm într-un univers poetic ciudat, iar sentimentele transmise și cum le spune îmi arată că autoarea, deși aflată la prima carte, scrie de multă vreme și felul cum păsește printre imagini și emoții înseamnă că a avut răbdare să aștepte destul de mult până s-a hotărât să facă public o primă carte. La prima vedere pare o înșiruire de cuvinte, menite să creeieze o imagine gri despre realitate și existența noastră. Realitatea este raportată la tot ce ne înconjoară și reacțiile dintre componentele realității, fără să vrei, te deprimă ca și cititor, ca să nu spun că te îngrozește.

Poezii de Adela Conciu

Adela Conciu

SETE DE VARĂ

M-ai turnat în sufletul
tău,
ca pe o agheasmă dorită
și am rămas acolo,
prizoniera visului născut
din prima
coapsă a lumii.

Voi aprinde focul ce va mistui
singurătatea mușcăturii

Poezii de Mihaela Oancea

Mihaela Oancea

strigăte de pajuri

pereții asudă. lăstunii răspândesc vești
despre cei coborâți
în somnul fără de vise.

se trag putrede sfori.
deasupra unui morman de lemne încrucișate
se înalță rugi.

totul se stinge în strigăte de pajuri.

Poezii de Mircea D. Dumitrescu

Mircea D. Dumitrescu

AM VISAT

Am visat că voiam să desfund o haznam
Am visat că eram vidanjorul păcatelor mele,
Am visat că stăteam între pereți mari și reci,
Am visat că priveam tulburat printre crengi.
Am visat că soarele a apus în zori,
Am visat că luna s-a ascuns după nori.
Am visat toate acestea,
M-am trezit transpirat.
O ușă încuiată în mine e mută,
Aștept un copil să-mi aducă lumină !

Poezii de Mihaela Oancea

Mihaela Oancea

poetul

se lipea de zidurile iatacului răcoros
ascultând bâzâitul indiscret al muștelor

câteodată putea fi zărit ghemuit
lângă troița din sat
cu gândurile fracturate
tăcut ca o stelă egipteană

s-ar fi aruncat în Sena cum Celan ori Gherasim -
ușor ca un fum
poetul ce s-a dezvăluit într-o nuditate barbară
închină azi un pahar

Seară de vară

Iosif Roca

Amurgul învăluie încetişor şi tainic satul, revărsându-se peste Dealul Sfânt. Nu zăbovește o clipă. Seara! Sosește mereu la timp. Neîndoielnic va veni şi mâine, şi poimâine, ca un metronom cu pendul etern. Omul n-o mai bagă în seamă. Cine se mai gândește la nașterea ei? Chiar în prima zi! Și a fost Seară şi a fost dimineață. Sfânta Seară – dar suprem.
 Se simte iubită în braţele Dealului – alt dar sfânt. Nu trece fără îmbrăţişarea lui. Este aşteptată cu aceeaşi înfrigurare de parcă sosește pentru prima dată. Tainic și în liniște pleacă în drumul ei, vestind eternitatea nopților, dimineților  și a zilelor. Monticul – este de la început, poartă și cunoaște viața oamenilor din jur. Îi va îmbrățișa cu poala sa până la sfârşit, chiar dacă uneori îi este cumplit de frig din nesăbuința lor.
L-au dezvelit de falnica pădure şi i-au secat izvorul vieţii. Dar… este răsplătit. Primește în dar asfinţitul. Raze blânde, calde, magice, coboară peste el. Este îmbrăţişat la rândul său. Uneori lumina este divină, multicoloră şi jucăuşă.

PRODUCȚIE DUPĂ MODEL JAPONEZ

Radu Munteanu

        Marea uzină se îndrepta cu pași repezi spre faliment. Tranziția, mult prea mult lungită, aproape că o sufocase. Procesul de privatizare - deși dorit de toată lumea - se împotmolise. Aflată în derută, conducerea uzinei hotăra să convoace o ședință extraordinară extinsă, unde urma să se ia taurul de coarne.
         Ziua mult așteptată se apropia. Toată suflarea uzinei era nerăbdătoare. Chiar și taurul avea emoții. Toți doreau să afle, cu o clipă mai devreme, ce urma să se întâmple cu uzina și serviciile lor.
         În ziua mult așteptată, urcat la tribună, directorul lua cuvântul:
-Nu vom accepta ca uzina noastră să piară. Trecem prin momente grele dar, uniți vom învinge.

GHEORGHE AL LISANDREI

Radu Munteanu

        Preșul ce ținea loc de ușă se dădu într-o parte și din întunericul ce stăpânea întreaga locuință ieșea o umbră. Năluca părea o prelungire a întunericului din înăuntru, de parcă acesta își întinsese o mână cu care dorea să pipăie împrejurimile bojdeucăi. Poate că doar zgomotul pe care-l producea - târându-și picioarele pe lutul prispei - deosebea umbra de restul întunericului. Foșnetul tălpilor frecate în pași târâți pe lutul uscat al prispei materializa umbra. Față de umbrele obiectelor din jur, această umbră fâșâietoare era vie în întregimea ei pentru că - din când în când - chiar vorbea:
       -Să știi că ai dreptate... ai dreptate... așa-i, ai dreptate. Cuvintele îi zburau ca liliecii. Uneori mai rostea și un nume: Gheorghe, mă Gheorghe... mă... La auzul lui, o altă umbră foșnea târându-și tălpile goale pe lutul uscat al prispei. Și ea era vie și vorbea:
       -Da, ai dreptate... așa-i, ai dreptate... să știi că ai dreptate... Erau puținele cuvinte pe care le rostea într-o zi întreagă.

PORTARUL

MIHAI-ATHANASIE PETRESCU

Înjurând cu poftă, doctorul Drăghici reuşi cu greu să găsească un loc liber şi îşi parcă Solenţa în faţa spitalului. Dintotdeauna, el îşi aşeza invariabil maşina în acelaşi loc şi toată lumea îi respecta tabietul; de fapt, nu era ceva rău în faptul că încerca să menţină şi în parcare o ordine la fel de strictă ca cea din propriul cabinet. Totuşi, astăzi, în mod cu totul surprinzător, „locul lui” era ocupat de o Skoda Oktavia neagră, strălucitoare, „caracteristic impertinenţilor”, cum o catalogă doctorul imediat, stăpânindu-şi pofta de a-i trage un şut

Drăghici era de aproape treizeci de ani ginecologul spitalului, poate nu mai bun sau mai rău decât alţii din oraş, dar bun meseriaş, îşi iubea specialitatea iar pacientele lui nu se plânseseră niciodată de el.

COZIA (Dramă istorică în versuri)

Al. Florin Țene

PERSONAJE           
                                   
                                        Călugăr I
                                        Călugăr II
                                        Strejer I

    Povestitorul                                Strejer II
                                       
    Mircea cel Bătrân- Domnul Ţării Româneşti            Ostaşi

    Radu Alună- Căpitan de Călăreţi                    Popor

                                        Un glas
    Cozia- Fată din popor

ARCA FRUMOASELOR VISE DE VÂNZARE (PIESǍ …

Al. Florin Țene

Personaje  
 
Cocuţa-secretarǎ şi vânzǎtoare în magazin  
Arcadie Visescu - patronul magazinului în care se vând casete video, CD cu muzicǎ, discuri.  
Minodora, alias Mica Dora-soţia patronului.  
Arcadie Visescu (povestitorul): Dragii mei, în seara aceasta am sǎ vǎ povestesc o întâmplare cum rar se poate petrece în cazul unui om de afaceri la început de drum.  
 
Aşa cum ştiţi şi cum îmi cunoaşteţi activitatea, în târgul nostru nimic nu ne poate scǎpa atenţiei. Am deschis, acum doi ani, magazinul Arca frumoaselor vise de vânzare. Acesta pune, dupǎ cum ştiţi, la dispoziţia dumneavoastrǎ, discuri, DVD-uri, CD-uri, casete audio şi video cu muzicǎ, video-clipuri, filme, de fapt vise care ne marcheazǎ sufletul şi timpul.  

Algoritmii

N. Grigorie Lăcrița

Pe zi ce trece se ajunge ca tot mai mult ca în vorbirea curentă să se folosească noțiunile „societate informațională”, „inteligență artificială”, „epoca inteligenței artificiale”, „algoritmi”, „big data”, „metadate”, „program informatic”, „metadate”, „software”, „hardware” și alte asemenea noțiuni specifice societății viitoare.
Pentru a folosi corect în vorbirea noastră aceste noțiuni, prima condiție este de a le înțelege sensul și conținutul, ce exprimă acestea, la ce se referă.
În caz contrar putem ajunge în situații în care „vorbim despre ceea ce nu știm”, ajungem să folosim noțiuni al căror sens și conținut nu îl cunoaștem, ceea ce ne poate pune în situații penibile.
În acest material mi-am propus să definesc, conform uzului general, sensul și conținutul noțiunii de „algoritm”,
Un algoritm înseamnă o metodă sau o procedură de calcul, alcătuită din pașii (ordinea de efectuare a operațiilor) elementari necesari pentru rezolvarea unei probleme sau categorii de probleme.

Ziua în care românii au devenit ”toleraţi”

DN

 La 16 septembrie 1437 s-a încheiat, la Căpâlna, în Transilvania, "uniunea frăţească" cunoscută în istorie sub numele de "Unio Trium Nationum". În urma acestei întelegeri, românii, populaţia majoritară din Transilvania, erau consideraţi "toleraţi" din punct de vedere politic.
Unio trium nationum (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”) a fost o înţelegere încheiată între nobili maghiari şi orăşenii saşi şi secui, ca o consecinţă la Răscoala de la Bobâlna.
Potrivit înţelegerii, cele trei naţiuni privilegiate urmau să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern.
Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio: