Cartea de Istorie: SIMBOLUL REGALITĂŢII NOASTRE: PELEŞUL

Serghie Bucur

Opera istoricului, a criticului de artă şi a publicistului profesor Daniel Alin Ciupală s-a desăvârşit în momentul apariţiei lucrării – de proporţii academice – cu titlul PELEŞUL, SIMBOLUL REGALITĂŢII, la începutul lui septembrie 2018, la editura „Detectiv Literar” ! Operă de remarcabilă natură bibliofilă, gândită, scrisă şi ilustrată în stilul „Belle epoque”, capodoperă cu virtuţii ştiinţifice şi artistice excepţionale, cartea – în fapt un emoţionant Album despre Regalitatea românească – rezumă selectiv orizontul celor opt decenii de domnie a regilor în România: 1866 – 1947! Document istoric de o vastă şi originlă anvergură, Cartea-Album acoperă strălucit golul existent în Cultura Naţională, cu acest unic argument ştiinţific şi cultural temeinic fundamentat pentru genealogia Regalităţii europene.
Permanenta demonstrare a salvării Principatelor Dunărene de la nimicitoarea luptă intestină a boerilor autohtoni, divizaţi în tabere crâncen adversare, ceeea ce a dus la prăbuşirea domniei lui Alexandru Ioan I Cuza, prin aducerea şi alegerea – constituţională – a prinţului viitor rege al României, principele german Carol, Eithel-Frederic, Zemphrin, Ludovic de Hohenzollern Sigmaringen, al doilea fiu al prinţului Carol Anton de Hohenzollern, de-a lungul celor 81 de ani de monarhie, a confirmat, fără putinţă de tăgadă, oportunitatea poziţionării României în rândul ţărilor civilizate precum Germania...

Un dosar cât o eliberare

Daniel Luca

Ediția a doua a volumului lui Ion Toma Ionescu, Albaștrii, dosarul. Fenomenul Pitești 1971, este o binevenită incursiune în viața culturală a anilor '70 din țara noastră, înainte și după apariția Tezelor din iulie 1971. O ediție cu mici modificări față de prima (exceptând tirajul), după cum mărturisește chiar autorul - tăind puțin și adăugând mai mult [„Adăugând (poate că mai mult decât ar fi trebuit, în capitolul dedicat uzinei!)” – este adevărat, acest capitol este mai întins, dar aici autorul surprinde prin proza poetică: „gheorghe sări tu gardul că mă duc la pușa să o rog să-l țină de vorbă pe ochelarist / autorul nu poate nici confirma nici infirma exactitatea schimbului de replici / nu pot spune sigur dacă mi-au zis ochelarist cu simpatie / sau de ciudă că în general nu lăsam să-mi scape produsele care nu aveau calitatea cerută / confirm însă slăbiciunile pentru pușa…/”].
De altfel, dacă ne raportăm la stil, autorul nu doar descrie faptele într-un mod obiectiv, detașat, nu doar redă fidel filele dosarului (atașate, de altfel, la finalul cărții), ci le și interpretează, le trece prin filtrul subiectivității, atât din perspectiva memorialistului, cât și a prozatorului; însuși autorul afirmă că nu...

Nestemate necuantificabile

Daniel Luca

Scrisul lui Tatian Miuță în Nestemate (Editura Hoffman, Caracal, 2017) este evident unul de inspirație folclorică. Întâlnim zâne, pe Făt-Frumos, basmul în versuri, legenda ori descântecul.
Dar și poeme dedicate unor personalități ori locuri din jur (îndeosebi lumea satului), îmbrăcate într-o tentă moralizatoare.
Firesc, de altfel, dacă ținem cont de formația sa de dascăl, de plăcerea de a educa, de a-i iniția pe copii în tainele vieții, de a-i învăța să lupte de partea binelui cu răul („Toate relele-s amare”; „Dar răul, oricât de mare, / E învins, că omu-i tare / Și doar de asta el este, / Să-nvingă tot, ca-n poveste”).
Este o poezie simplă, fără arabescuri, dar care emană candoare, o prospețime aparte, precum și o sinceritate uneori brutală („Și alții au luat cuvântul, / Dorind ca bietului om / Să-i ia defectele vântul,/ Cum ia frunzele din pom”), dar și o declarație pro bunătate, frumos, păstrarea obiceiurilor și tradițiilor, a unei legături cât mai strânse între oameni, dar și între om și natură [„ Mă uit la el (Olt – n.n.), zâmbesc și zic: / - Tu ești mai mare, / Eu sunt mai mic; / dar fără tine / sau fără mine...

(În)Depărtarea iubirii

Daniel Luca

Gina Zaharia revine în poezie cu o plachetă intitulată Perseide (Editura Edithgraph, Buzău, 2017), unde sentimentele sunt la ele acasă.
Sau ar trebui să fie. Doar că intervine depărtarea, voită sau nevoită, cu alt tip de întrebări și răspunsuri (ori cu lipsa lor), care ridică o stavilă în calea simțămintelor.
Cele douăsprezece poeme dedicate Anei sunt cel mai bine construite din întregul volum și nu întâmplător sunt plasate în deschiderea acestuia. Ca și la Ana lui Manole, întâlnim aceeași dăruire în iubire, același spirit de sacrificiu, aceleași lacrimi ale destinului („în ultima scrisoare îți spuneam cât de înfloritor e trandafirul tău, / mi-ai răspuns abia după două luni, / mă sfătuiai să nu-l răsfăț foarte tare, / abia acum văd sigiliul unei lacrimi”).
Iubirea este resimțită ca un blestem, plecarea fiind văzută ca o posibilă dezlegare („te-am izgonit / să ne salvăm de blestemul iubirii”).
Și totuși, nu e așa. Jurămintele sunt mai puternice decât distanța, decât timpul și chiar decât focul, porumbeii fiind adevărați mesageri ai iubirii („... S-a umplut timpul de porumbei, / i-ai mângâiat / și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele / noastre de dragoste”).

Golul ca o poartă

Daniel Luca

Volumul de versuri Criza portretului de Vasile Rodian (Editura Eurostampa, Timișoara, 2018) este unul al devoalării crizei ființei, al lipsei modelelor adevărate de azi. Tocmai de aceea memoria cititorului trebuie reîmprospătată.
Sunt amintite astfel personalități ale scrisului și nu numai care au trecut în altă lume, dar a căror amprentă a pașilor încă e perceptibilă pe caldarâmul Timișoarei: Ion Monoran („E ger cu ochii umezi / de parcă m-ai fi petrecut cu versurile tale”), Gheorghe Pruncuț („În loc de salut o rostire abia șoptită / poezia mare bătrâne…”), Eduard Pamfil, Gheorghe Bălan, Valeriu Drumeș („A plecat și Valeriu / Nu e de găsit / În cimitirul lumii / Angela îi risipi cenușa / din vasul strategic / Bega, duhul în vânt / îi fu mormânt”), Traian Dorgoșan („Curier pentru poezia lui, prin restaurante, birturi, parcuri / desfăcut ca o tablă de șah, știa orele când țara vorbește”).
Viața este un dar, umple goluri, găuri, orificii. Fiecare om își are, așadar, propriul său loc în univers și doar de el depinde să lase ceva în urma sa („Când vii pe lume / umplem / un gol / o pierdere a dăruirii”).
Așa cum și găurile din...

Întoarcerea la natură

Daniel Luca

Pe coperta a patra a volumului de versuri Trandafirul de noiembrie (Editura Junimea, colecția Atrium, Iași, 2018) ̶ premiat la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, 27-29 septembrie 2018 ̶ , Dorin Ploscaru afirmă despre poezia Doinei Rândunica Anton că „este cuprinsă între motivul păsării și al zborului (…) și tema apusului și a plecării”.
A nu se înțelege că este vorba aici doar despre păsări și zbor, deși sunt prezente înaripate care de care mai felurite (cioara, rândunica, flamingo, pasărea liră etc.), ori plutire, ci de o adevărată întoarcere în sânul naturii, departe de sat, oraș ori altfel de cetate, acolo unde nu există o singurătate impusă, ci căutată („Nu ne privim, ci doar căutăm un loc / De odihnă și singurătate”).
Erotismul e voalat, pudic, chiar și cele mai neînsemnate gesturi devin senzuale, pe prim plan fiind așezat sentimentul („Îmi țin rochia întinsă peste genunchi / Tulburând linia înflăcărată / A unei raze apuse”).
Până și animalele sălbatice simt schimbarea din jur, iar instinctele lor se transformă în afecțiune („Prin inima lupilor / Aleargă o căprioară”).
Intemperiile nu pot schimba sentimentele, ci doar le pun la încercare („Un vânt de iarnă...

Poezii de Miriam Dabau

Miriam Dabau

Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasāre rānitā
ce-si frânge aripile
si piciorul e prins în lat,
asa esti tu în clepsidra
timpului rāmas!

Esti Proust cu uitarea,
esti Shakespeare cu
tācerea,
esti Baudelaire cu
iubirea,

Poezii de Valeriu Marius Ciungan

Valeriu Marius Ciungan

FRUMOASÃ ODALISCÃ

sã ştii demult nu mã mai impresionezi
cum stai şi leneveşti întinsã-n faţa mea
abia te mai ating, abia de îţi mai laşi atinsã
frumosul nud,albã,cucernicã,supusã odaliscã
şi regele e gol, pe umeri jderul a murit şi capa de mãtreaţã îi e ninsã
sunt rege-nscãunat la curtea mea

sã ştii demult nu mã mai impresionezi
frumoasã odaliscã, cum stai întinsã, albã,goalã-n faţa mea
în tumbe colorate de satin apare din decor bufonul
pare a fi vecinul, îmi mai citeşte seara din ziar,

Poezii de Elena Dinu

Elena Dinu

mângâiat-ai auzul
cu versul Tău azi…
un vers reșoptit
de vânt unei frunze,
ce-n aer, și-n apă,
în cuget, și-n buze
tresaltă-n fiorul
pe care-l înalți…
și iarăși cu tremur
se poartă pe inimi
- o sfântă pecete
de joc și visare
de a gândului taină
o-mbracă în Soare

Poezii de Valeriu Marius Ciungan

Valeriu Marius Ciungan

AMNEZII

uitasem primãvara vine dupa iarnã
cuvântul dupã gând, gândul fecund dupã un altul,
cu gleznele jumate în zãpadã, jumãtate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi sã m-ajute sã încerc mãcar jumate saltul

uitasem anotimpul în care m-am nãscut
pãrea sã fie o sãrbãtoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pãmânt
privind cum iarba încolţind viaţa primãverii înapoi şi-o cere

Facerea de bine

Nadia Urian Linul

În veranda largă, cele două vecine stau la o poveste, pe fotolii, savurându- și cafeluța de dimineță. Așa, cam pe la 10…
-Auzi, tu femeie bună și de omenie, cum zice bunica, te- ai uitat aseară la televizor, să o vezi pe doamna aceea care o înfiat un copil...nu știu de unde era, dar am auzit ce o pățât, cu părinții lui, după ce l-o crescut mare ! Doamne ferește ! Să faci bine și să primești rău ! Până într- atâtaaa !
Tu te miri de ce-ai văzut la televizor, dară, ia ce- o pățit cumnata mea ! Și, poate, câââți ! Îi plină lumea de neoameni !
Cumnata asta n –o avut copii, deloc .O știi, îi mare doamnă, la oraș. Mai la bătrânețe, s- o gândit să ieie de suflet un copil, să nu fie singuri și pustii, la bătrânețe. Ce nu aveau ? Domni mari...

NEBUNA

Domnita Ganea

Era o femeie zdravana, inalta, osoasa.
Baticul transparent de un rosu aprins, lasa sa i se vada parul auriu, carliontat, neglijent strans intr-un coc la spate. Era imbracata intr-o bluza si o fusta cu pliuri, de aceeasi culoare ca a baticului, dar picioarele tradau faptul ca nu mai incaltase demult vreun papuc.
O vedeam cu ochii mei de copil cum umbla fara tinta, de colo-colo, gesticuland si vorbind cuiva nevazut...mai apoi incepea sa planga si sa intrebe : "De ce?! Ce vina purtau ei ?!...Iertati-ma, iertati-ma ca nu am putut sa fac nimic!..." Apoi, sfarsita, se aseza pe marginea santului, cu spatele icovoiat ca sub o grea povara, cu privirea goala, trecand dincolo de tot ce i se infatisa inaintea ochilor.
"A venit iar Nebuna. ", spuneau femeile care treceau pe langa ea. Nimeni nu o cunostea, nimeni nu stia de unde vine.
Nebuna nu le baga in seama, statea...

CIOCĂNITOAREA DOMNULUI

Carmen Ifrim Săsărman

În turnul bisericii vechi de aproape trei sute de ani, și-a făcut cuib o ciocănitoare.
Ce mare lucru? Poartă Dumnezeu de grijă și păsărilor cerului. Așa e, dar parcă nu-i era indiferent părintelui că în fiecare zi apărea încă o gaură în lemnul bisericuței, oricum vechi și ros de dinții ascuțiți ai timpului. Așa că, ori de câte ori ploua, câteva lighiene erau așezate în naos, în pronaos, chiar și în altar. Bombănea mereu preotul că i se udau covoarele țesute de femeile satului și podeaua se distrugea văzând cu ochii.
Sâmbăta aceea era însorită, copacii și-au plesnit mugurii, iar vântul mirosea a verde colț de iarbă. Părintele s-a apucat să bată toaca, așa cum nimeni nu știa să o facă. Ba o mângâia părintește cu ciocanele de lemn, ba o certa dușmănește, făcând întreaga vale să răsune și chemând oamenii la biserică. Hop! și ciocănitoarea noastră! Își începea concertul...

Cosmetica mătușei Valentina

Maria Tomița Corini

Mătușa Valentina, era sora mai mică dintre cele două surori ale tatălui meu.
Era o femeie de o statură mijlocie, plinuță, un pic roșcată, probabil invazia pistruilor îi dădea culoarea feții, avea ochi dulci și buze... vai buzele ei, când le strângea un pic, păreau a fi în două straturi, sau mai bine zis avea două rùnduri de buze. Era diferită total față de soră-sa mai mare, dulce din fire, blajină și senină în zâmbetul ce nu-i lipsea niciodata de pe chipul său. Mereu îmi era alături, fiind așteptată, iubită și îngrijită de către ea, Trăia în casa bunicilor, pe care nu-i cunoscusem, ea le luase locul, așteptând în casa lor nepoțeii.
Aveam o deosebită plăcere să merg la ea, atunci când mă cerea de la părinți. Maică-mea îi înțelegea singurătatea, deaceea punea o vorbă bună tatălui meu, care era contra categoric de-a dormi la mătușa...

Fata babei se mărită

Ana-Cristina Popescu

(Teatru pentru copii)

Piesă într-un act

Personajele: X, Y, Fata babei, Fata moșului, Sfânta Duminică, Fiul risipitor, Floarea 1, Floarea 2, Floarea 3, Cain, Abel.

Decorul: O stradă mărginită de câteva case țărănești.

Se aude cântecul „Mi-a zis mama ca mi-o da“ – „A zis mama ca mi-o da, / Văleleu, văleleu, / Zestre când m-oi mărita, / Văleu, văleu, văleleu. / Douăzeci de perne mici, / Văleleu, văleleu, / Toate pline cu furnici, / Văleu, văleu, văleleu. / Douăzeci de perne mari, / Văleleu, văleleu, / Toate pline cu ţânţari, / Valeu, văleu, văleleu. / Douăzeci de perne moi, / Văleleu, văleleu, / Toate pline de gunoi, / Văleu, văleu, văleleu.“

Ea este femeia

Ana-Cristina Popescu

(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru)

Personajele: Cofetăreasa, Omul în negru, Lia, Clara, Sonia, Copila, Mioara, Prietena Mioarei, Tânărul, Tânăra, câțiva polițiști, grupul de femei.

Actul I

Scena I

Personajele: Cofetăreasa, Omul în negru, Lia, Clara, Sonia, Copila, Mioara, Prietena Mioarei, Tânărul, Tânăra, câțiva polițiști.

Decorul: O cofetărie, câteva mese, scaune și o vitrină cu prăjituri.

(La o masă se aflau două femei tinere și seveau o ceașcă de ceai, la o altă masă se afla un bărbat îmbrăcat în negru și sorbea cafea dintr-o ceașcă. În spatele vitrinei cu prăjituri se putea observa o cofetăreasă cum aranja câteva farfurii și pahare.)

Revoluţia care a pus capăt domniilor fanariote în Ţările Române

DN

Data de 18 ianuarie 1821 marchează începutul Revoluţiei de la 1821.
Marii boieri Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar şi ai Eteriei, încheie o înţelegere cu Tudor Vladimirescu prin care îi făgăduiesc slugerului să-i acorde tot sprijinul pentru ridicarea poporului la luptă.
Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaştere naţională a României. Revoluţia a avut cauze naţionale, economice şi sociale şi, deşi a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenţia cancelariilor marilor puteri europene situaţia din Principatele Dunărene şi a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.
Revoluţia română de la 1821 s-a integrat în mişcarile generale sociale şi naţionale care au zdruncinat continentul european de la vest la est, dar şi dincolo de Oceanul Atlantic, în America Latină, la graniţa dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. În toate aceste mişcări revoluţionare se disting o serie de ţeluri comune – libertate, independenţă şi unitate naţională – stimulate şi promovate în toată lumea de Revoluţia americană de la 1783 şi de Revoluţia franceză de la 1789, dar prezente şi în Supplex Libellus Valachorum redactat de Nicolae Ursu în...

GENIUL român care a murit misterios

DP

La 15 ianuarie 1850, s-a născut poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu (d. 15 iunie 1889).

La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de multe lucruri stim noi, romanii, despre activitatea jurnalistica a lui Eminescu?

Cine este Eminescu?

Din articolele lui Eminescu scrise in perioada in care profesa ca redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea in care ocupa functia de redactor-sef la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiza, un spirit critic si intrasingent, neiertator cu cei corupti si lacomi, dar mai ales, spiritul scrierilor sale aduce in lumina reflectoarelor un mare nationalist. Acesta va face tot ceea ce ii sta in puteri pentru a-i sustine pe moldoveni si pe ardeleni, care luptau, separat, impotriva marilor puteri care se pregateau sa ii absoarba, va crea o societate secreta, va ignora toate avertismentele primite de la apropiati, si se va intoarce chiar si impotriva conducerii Partidului Conservator si...