Edi(c)torial

ANTOLOGIA ca punte între oameni și cuvin…

ANTOLOGIA ca punte între oameni și cuvinte

Într-o vreme aproape improprie visului și poeziei, a artei în general, într-o lume în care...

Continuare

Opiniuni

Arc peste timp, de priete…

Arc peste timp, de prietenie literară şi regal de creaţii la „Conexiuni", cu maestrul Romeo Ioan Roşiianu

Un regal debordant, util, necesar şi de mare impact, în minunata, captivanta şi motivanta lume...

Continuare

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

Nemții, la Sinaia

  Fu să fie bucurie ca și-n augustul aista să ajung...

Continuare

Cartea zilelor noastre

Cartea zilelor noastre

Sache, confesiv, interogativ...

  E șef de bibliotecă și stă, firesc, la birou, printre...

Continuare

Traditii

Povestea ielelor

eCreator.ro

Povestea ielelor

Despre frumoasele fecioare zanatice se spune ca traiesc in inima padurii, iar in puterea noptii...

Continuare

Icoana Invierii intr…

Radu Alexandru

Icoana Invierii intre traditie si improvizatie

Invierea Domnului reprezinta evenimentul ce se afla la temelia credintei crestine. In acest sens, Sfantul...

Continuare

Ziua Florilor sau Sa…

HA

Ziua Florilor sau Sarbatoarea Floriilor

Sarbatoarea Floriilor (numita si Ziua Florilor, Duminica Stalparilor sau a Vlastarilor) celebreaza intrarea lui Iisus...

Continuare

Interviu

INTERVIU cu scriitoarea i…

INTERVIU cu scriitoarea italiană Loretta Napoleoni: Nu va fi democraţie în Coreea de Nord

Economistul şi scriitoarea italiană Loretta Napoleoni a lansat la Bookfest volumul "Coreea de Nord. Între fascinaţie şi teroare" (Editura Corint) şi a vorbit într-un interviu pentru MEDIAFAX despre distanţa dintre...

Continuare

Despre scrierea în sărăci…

Despre scrierea în sărăcie...  sau: a scrie pentru alții, fără a cere nimic în schimb

Interviu cu poetul, jurnalistul şi criticul DANIEL MARIAN:

R: Daniel Marian, nu aș vrea să încep cu întrebările clasice: „când”, „unde te-ai născut”, să primim răspunsuri şi date ce nu interesează...

Continuare

INTERVIU CU ŞTEFAN AUREL…

INTERVIU  CU ŞTEFAN AUREL DRĂGAN

„Mă extaziez în faţa necuprinsei bucurii a mişcării şi apartenenţei omului la infinit. „

Continuare

Posta redactiei

Prietenii literare – scri…

Prietenii literare – scriitorii din Bistriţa şi Baia Mare, la Palatul Culturii!

Vineri, 10 august, în organizarea Palatului Culturii şi a Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, a avut loc evenimentul literar sub semnul „Prietenii literare – Bistriţa-Baia Mare”.Continuare

O bibliotecă publică din …

O bibliotecă publică din secolul al-II-lea a fost descoperită în Koln. Ar putea fi cea mai veche structură de acest fel din Germania

Arheologii au identificat rămăşiţele celei mai vechi biblioteci publice din Germania. O echipă formată din specialişti ai Muzeului din Koln au descoperit iniţial pereţii anul...

Continuare

Biblioteca digitală a Rom…

Biblioteca digitală a României şi proiect dedicat monumentelor istorice au primit finanţare de 12 mil. euro

Proiectele "E-cultura: Biblioteca digitală a României" şi "Monumente istorice - planificare strategică şi politici publice optimizate" au primit o finanţare totală de aproximativ 12 milioane...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Octavian Mihalcea | Romantic din devreme străveziu şi sur (Octavian Mihalcea – Bărbatul artei sângerează fluturi – Ed. Societatea Scriitorilor Militari)

Daniel Marian

Octavian Mihalcea | Romantic din devreme străveziu şi sur  (Octavian Mihalcea – Bărbatul artei sângerează fluturi – Ed. Societatea Scriitorilor Militari)

Se tot spune că poetul nu are vârstă, vârsta lui este însăşi poezia. Ipoteza asta am tot verificat-o şi pare-se că dă în axiomă. Cum ar fi: la mine, o verific până la ultimele zecimale dinaintea celor în perioadă (de gestaţie înspre altă perioadă) de câte ori sunt pe un mal sau altul al cernelurilor. La voi care unduiţi din condei, de la un vers la altul, de la un poem la altul, de la o carte la alta – şi tot aşa îmi iese: influx fără tăgadă şi care nu are nevoie de fundamente sau explicaţii.
             Nu era neapărat necesar să verific dacă funcţionează la toată lumea veşnicia asta a trăirii fecunde. Dar iată-mă în faţa volumului de debut din anul (?) al lui Octavian Mihalcea, poet ’greu’ în timpul de acolo încoace. Cu un titlu licorit exotic, „Bărbatul artei sângerează fluturi”, ne trezim sau adormim la fel de frumos pe o undă de plăcerea de a fi a undei... „În dimineaţa asta nu mă mai duc, plec.../ Afară, ploaia îneacă vinovăţia stoarsă deja noaptea trecută,/ când şubreda claritate se ascundea prin fumul începutului./ Ştiu că trădez alte încrederi, verific tărâmul încercărilor insurgente,/ mă întorc spălat de...

Continuare

UN SUFLET VIBRÂND LA MINUNĂȚIILE LUMII

NICOLAE DINA

UN SUFLET VIBRÂND LA MINUNĂȚIILE LUMII

Cunoscută mai ales prin colaborările sale la numeroase reviste și, cu deosebire prin rubrica a cărei titulară este la valoroasa publicație canadiană „Observatorul” din Toronto, MILENA MUNTEANU impresionează prin inefabilul scrierilor sale, acesta fiind o trăsătură intrinsecă a stilului personal, derivată din talentul cu care folosește cuvintele meșteșugit îmbinate pentru a-și exprima stările afective, lăuntrice, simțămintele unui creator dăruit cu sensibilitate și har artistic, capabil să vibreze, cu toată ființa sa, în fața minunățiilor naturii și a celor create de mâna omului.
             Spuneam, cândva, despre o altă scriitoare româncă, trăitoare tot în „Țara frunzei de arțar”, apropiată sufletului meu (Elena Buică-Buni), că reprezintă, prin plăcerea și pasiunea de a călători pe întregul mapamond, un adevărat homo viator care nu pregetă să-și noteze impresiile produse de minunatele locuri vizitate. Ei bine, nu mică mi-a fost surpriza și, în același timp, desfătarea produsă de câteva articole, dar, mai cu seamă, de lectura ultimei cărți a unui alt homo viator, descoperit în persoana Milenei Munteanu (oare toți românii din Canada au acest hobby!?!), care își prezintă impresiile produse de câteva țări sud-americane ori central-americane, cu tot ceea ce au ele caracteristic, de la oameni, la locuri pitorești, de la faună și...

Continuare

Explorările interioare ale cuvântului

Ioan Romeo Roşiianu

Explorările interioare ale cuvântului

Alina Narcisa Cristian – „Te iubesc, dar nu rămân cu tine”, Editura eCreator, Colecția Debut, 2018

Într-o lume în care visul nu mai este demult o monedă de schimb, a mai scrie Poezie poate părea mai întâi desuet, apoi inutil de-a dreptul, temerar în substanța lui.
E ca o înfruntare directă a celor mulți, o ieșire din grup, poate chiar o sfidare socială.
Totodată un act de însingurare asumată, un act de închidere-ntr-un propriul turn de fildeș.
O astfel de adâncă emoție încearcă acum poeta Alina Narcisa Cristian în volumul ei de debut.
Un volum răscolitor, o punere pe tavă a singurului suflet avut.
Alina pare a se dezbrăca în public în el, lasă impresia unei nudități senzitive în vers.
Textele ei fac notă discordantă cu frumusețea fizică adeseori, sunt fine tăieturi în carnea imaginii, decupaje elegante dintr-un cotidian altfel cenușiu, adevărate explorări interioare.
Poeta se caută-n poem, se strecoară printre rime și imagini, printre cuvintele cu care-și clădește meticulos poemul.

Continuare

Iubire și iubiri

Daniel Luca

Iubire și iubiri

În volumul de versuri Scrisori de dragoste pierdută de Romeo Ioan  Roșiianu (Editura Ecreator, colecția Poesis, Baia Mare, 2018) sunt cuprinse 75 de poeme, dintre care 24 au migrat aici din volumul Scrisori de dragoste neexpediată, iar 7 din Scrisori de dragoste expediată.
    Dacă am apreciat cu o altă ocazie că volumul Scrisori de dragoste expediată constituie o mini antologie, îmbrățișând ideea preluării poemelor dintr-un volum publicat în altul, de această dată opinăm că inserarea lor în volumul de față nu este oportună întrucât între volumele enunțate anterior  s-a scurs o perioadă scurtă de timp.
    Dincolo de acest aspect, poezia lui Romeo Ioan Roșiianu nu își pierde din vitalitate, chiar dacă stilul acesta al scrisorilor poetice (un exemplu de necontestat este Mihai Eminescu) nu este deloc unul facil, ci dificil și îndrăzneț, iar poemele de largă respirație nu dau nicidecum senzația de diluție, ci de soliditate.
    Și în acest volum este vorba în primul rând de iubire, fie ea între bărbat și femeie (accentul cade, de această dată, pe dezamăgire, pe pierdere, după cum reiese și din titlu) ori de Dumnezeu.

Continuare

Pe aici se trece cu aripa de gând!

Daniel Marian

Pe aici se trece cu aripa de gând!

(Daniel Luca – Teritoriu ocupat, Ed.  ECREATOR,  2018)

             Obiectualizarea materiei se face după propriul zvâcnet  din spirit. Poetul e convins până la încrâncenare, cum esenţializarea e singura cale a cuvântului spre idee. Este sau o fi... „Teritoriu ocupat” dar care rămâne în posibilul unui excurs iniţiatic al cititorului. Dacă nu l-aş cunoaşte pe poet, aş zice că lexicul ar putea sta din cine ştie ce pricini, la semafoare precum la limbile ceasurilor; dar nu e deloc astfel. Daniel Luca se află în acea zgârcenie/economie a cuvintelor, tocmai pentru a puncta mai bine şi a creşte în faptul semanticii.
              Mă gândeam că mi-ar fi de folos să preiau şi eu (dacă n-am făcut-o încă) acest obicei al clarităţii. Iată cum vine: „Ai căzut în ceaşca mea/ plină cu cafea/ şi te-ai topit./ Sorb încet din ea,/ la intervale mari de timp./ Nu aş mai vrea să se golească vreodată.” (Cafeaua). Ehei, cum dulceaţa nu se consumă dintr-odată şi umbli cu botul plin de miere...; până când? Pânăăă cââând...
               Aici e emblema, ori blazonul de fapt, al dăruirii convinse şi exclusive...: „Te-ai adăpat/ la izvorul meu/ până am secat.” (Izvor).

Continuare

Recenzie carte: „alte versuri pentru nemuritori" de Claudia Tomescu

Horia Picu

Recenzie carte: „alte versuri pentru nemuritori" de Claudia Tomescu

 Cartea începe cu nostalgia iluziilor pierdute. Normal – zice printre rânduri autoarea - celӑlalt poartӑ vina. „În amfora mâinii tale / s-au surpat toate castelele / de nisip".

Am avut norocul sӑ citesc acest volum de poezii vara. Dac-aş fi fӑcut-o iarna, precis m-ar fi luat cu frig(uri). Argumentul?
„alerg pretutindeni / cu tӑlpile goale – arse de dragoste / am zâmbit unui copac / uitat în piciorul meu gol; / picioarele mele goale / sunt copaci / urcând spre zenit"

...şi tot aşa, şi tot aşa...Mersul în picioarele goale e o bunӑ terapie, dar când începe sӑ-ţi creascӑ un copac în picior, trebuie mers la medic. Nu neapӑrat ortoped.

Claudia Tomescu a intrat din plin în categoria poeziilor(?) scrise „de-a valma", fӑrӑ punctuaţie acolo unde ar trebui. A nu putea, a nu şti, sau a nu vrea. Aceasta-i întrebarea cea mare a poeziei(?) scrisӑ azi. Versurile urmӑtoare îmi susţin afirmaţia: „Vanitatea unei pietre de a fi poezie / inventatӑ sau parodiatӑ moartea / nu se poate zbura / ca o mireasmӑ de trupuri necunoscute / ni se dezvӑluie / marele impact al pӑcatului".

Continuare

O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ CUNOAȘTERII

NICOLAE DINA

O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ CUNOAȘTERII

În urmă cu ceva timp, la îndemnul scriitoarei româno-canadiene Elena Buică, de origine teleormăneană, am luat legătura cu Domnul Ion N. OPREA, pentru a-i propune colaborarea la una dintre antologiile de care se ocupa personal. Pentru că proiectul său mi s-a părut, din capul locului, nu numai un simplu act editorial, ci unul vădind un real sentiment patriotic prin însuși titlul propus, „Să ne iubim pământul strămoșesc!”, curiozitatea m-a împins să aflu cine este acest om și nu mică mi-a fost surpriza să constat că este un octogenar sagace, un cărturar rasat care și-a dăruit întreaga viață culturii și literaturii, un intelectual distins, autor a zeci de cărți și, sunt convins, a mii de articole gândite și scrise cu același condei vivace și, desigur, cu un talent indenegabil.
    Ca și când ar fi intuit dorința mea de a-l cunoaște, chiar dacă nu face to face, măcar prin cărțile sale, Domnul Ion N. Oprea m-a onorat oferindu-mi ultimele sale cărți, din care am realizat gama extrem de variată a cunoștințelor sale, conceptele, ideile și gândurile privitoare la complexitatea preocupărilor umane.
    Veritabil om de carte, lector pasionat a sute de cărți și articole de pe Internet din cele mai diverse...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Zaharia Mihail Robert

Zaharia Mihail Robert

Poezii de Zaharia Mihail Robert

NEBUNUL DE INIMA ROSIE

Am aprins focul asta in mine sa iti mistuie amintirea ce imi ingheata trairile - ai facut un pol nord din mine iubito! - mi s-au topit dorurile si imi inunda pamanturile pana la cer.

Am adunat in mine vreascuri sa arunc in jaratecul unei iubiri aproape stinse, si apoi am vrut inima sa o arunc si pe ea - dar ai adus tu ploaia iubito! - Ai stins tot!

Am slefuit o bucata de sticla cu mainile goale, intr-un colt al casei - sa-ti fac diamante iubito! - si imi sangerau buricele...

Continuare

Poezii de Ioan Lazăr

Ioan Lazăr

Poezii de Ioan Lazăr

POEMELE  ReUNIRII

27. LA SFAT  CU  ISTORIA

La sfat cu Istoria străbună,
Adesea-n viață am stat.
Privind la Unirea cea Mare,
Vultur roman zburând depărtat
Au luminat strămoșii, sfatul nostru
Sfatul de taină, românesc, creștin
Dușmanii dinprejur au vrut să-l piară,
Învins-a însă românesc destin
Pe meterezele bătrânului suspin.
O, țara mea, în rochii de mirese dace!
Ai fost și ești lumina mea de pace
Și cântecul acesta ți-l închin,
O lumină strălucitoare, pe bolta cerească,

Continuare

Poezii de Dumitru Ichim

Dumitru Ichim

Poezii de Dumitru Ichim

PSALM DE MUSTRARE OGLINZII

Rea, strâmbă, mătrăgună și cuantică  mi-e toana!|

Dacă-mi privesc oglinda, întreb cine-i străinul.

Nu știu de anotimpul ce schimbă-n floare spinul,

Nici înger, cu minune să-mi limpezesc bulboana.

 

Dulcegăria gloatei, nu iadu-mi ia chiria,

Răscrăcăcindu-și mierea cu muște năclăiate,

Continuare

Poezii de Ioan Lazăr

Ioan Lazăr

Poezii de Ioan Lazăr

POEMELE  ReUNIRII

1.     A  NOASTRĂ  UNIRE    
Un zbucium și un freamăt
De sfânt și adorat cuvânt,
Unire-n veci pentru voi falnici,
Nemuritori,  viteji și bravi români.

Chemarea fraților din patru zări
Având un dor nespus de-a se uni,
A clocotit de veacuri în sângele
Românilor, cu dorul de-a trăi.

Continuare

Poezii de Dumitru Ichim

Dumitru Ichim

Poezii de Dumitru Ichim

PSALM ÎN DOI ȘI-O SOACRĂ-N PLUS


Eu nu-nțeleg Iubire, grădina mea și plaur,

Cum peste silogisme plutești ca o nălucă.

Metal întorc vocalei, de duhul lui de aur,

Prin alchimii de cântec, aminte să-și aducă,

 

Dar sceptrul îl vrea mintea, că-algebrei e despină,

Că totul se măsoară cu kilul și calupul,

Că-ar prinde-n ecuații chiar zvonul din lumină,

Continuare

 

Proză

Prev Next

Romanesc

Vlad Alexandrescu

Romanesc

Bunica, sat Traistari, Ocnele Mari, poveste de viata reala

Prin radacini te identifici in raport cu ceilalti. Simti nevoia de cautare si de regasire pentru ca , undeva , in subconstient suntem condusi de aceste radacini. Drumul tau in viata este mai bine calauzit daca ai in jurul tau caldura celor care te iubesc, iar tu, la randul tau, ii rasplatesti cu dragoste. Poate ca este nevoia de a-i proteja cat inca sunt in viata si a le transmite lucruri pe care le-ai simtit nerostindu-le. “Bunicul , Dumitru Lazaroiu, era un om tare harnic. Muncea mult, dar nu ne lipsea nimic. Nu-i placea vorba multa si nici sa stea fara sa faca el cate ceva. Avea han la intrare in Traistari….han, cu odai, mancare buna, tiribomba in curte si “hora satului” duminica si de sarbatoare. Avea vii si pruni, ghetar si lac cu pesti, avea oi, vaci si...

Continuare

LAPTELE ŞI SECURITATEA

Marian Patrascu

LAPTELE  ŞI SECURITATEA

Era prin 1986, spre toamnă… Tocmai mă pregăteam să cer prin telefon de la secţia „PVC II” rezultatele pentru cele două şarje industriale experimentale cu un nou agent de suspensie pe care le încărcasem în ziua precedentă, când, deodată, sună acelaşi telefon:
    – Bună dimineaţa! Maiorul Popescu la telefon!
    – Vă salut!
    – Domnule inginer, azi vă rog să plecaţi puţin mai devreme şi să treceţi pe la mine pe la birou, vreau să stăm puţin de vorbă.
    – Am înţeles, să trăiţi!      
    Am trântit receptorul în furcă scăpând o înjurătură printre dinţi:
    – Naşterea şi parastasul…
    – Ce e şefu’, ce s-a întâmplat, au ieşit cumva granulate?, m-a întrebat îngrijorată doamna Ichim, colega mea de birou, responsabilă cu experimentările de laborator.
    – Nu, m-a convocat la vorbitor maiorul Popescu, cine ştie cine dracu’ m-o mai fi turnat iarăşi…    

Continuare

PARTIDUL, VATA MEDICINALĂ ȘI… CICLUL MENSTRUAL

Marian Patrascu

PARTIDUL, VATA MEDICINALĂ ȘI… CICLUL MENSTRUAL

Fiică-mea Alexandra s-a născut pe 21 august 1986, începuse deja marea criză de orice, de la alimente, la toate tipurile de produse de uz gospodăresc. Țin minte că era într-o joi, iar sâmbăta care trecuse nevastă-mea primise un cot în burtă de la un dobitoc în timp ce stătea la coadă în hală la tacâmuri, acele nenorocite de pungi de polietilenă cu gheare, aripi și gâturi de pui, fiecare într-un număr total aiurea, de obicei impare primele două și pare ultimile, era de tot râsul, ce mai!
    De altfel, sâmbăta, fiind zi scurtă la serviciu, era dedicată alergăturii după câte ceva de-ale gurii, orice, nu conta. De cum coboram din autobuzul care ne aducea de la Combinatul Chimic, pe la 13:30-13:40, eu și nevastă-mea ne împărțeam traseele și începeam să colindăm magazinele alimentare, hala și piața, în speranța că doar-doar vom găsi ceva comestibil.     
    În dimineața...

Continuare

OARA LU’ MĂRIAN CHIRCUȚ

eCreator.ro

OARA LU’ MĂRIAN CHIRCUȚ

Oara lu’ Mărian Chircuț mergea des la oraș, avea doi copii căsătoriți acolo, un băiat și o fată, cu o diferență de vârstă colosală între ei – 15 ani! –, fata fiind… decrețel1. Avea un program fix: trei zile pe săptămână la oraș, patru – acasă; ce mai – făcea naveta, până și conductorii de tren se obișnuiseră cu ea, nici nu-i mai cereau permisul să vadă dacă l-a completat, îl avea pentru că bărbatu-său, Mărian, fusese ceferist în stația Sibiu. La început, acesta se supăra pe ea pentru obiceiul acesta nou pe care și-l făcuse. După o vreme însă, era bucuros că pleacă, mai scăpa de gura ei mare, fiindcă, dacă cumva lucrurile nu stăteau cum voia ea, făcea mare scandal; în plus, el obișnuia să mai tragă la măsea și ea nu-l suporta de fel să-l vadă abțiguit2.
    Arareori, când era la oraș, dormea la fiu-său...

Continuare

HOTEL GELLERT*

Marian Patrascu

HOTEL GELLERT*

Moto:
Pe cine nu lași să moară,
nu te lasă să trăiești…
(proverb românesc)

    I. Budapesta, Hotel Gellert, 23 august / 5 septembrie 1919, ora 12:30:
    
    – Toadere, vez’, bă, că iară te caută copiii ăia gemeni – îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendența trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris.
    – Adu-i aici, că am să le dau ceva – i-a răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos trei poze și a prins a se uita cu drag la ele…   
    În 1914, când a început marele război, Toader, un bărbat falnic de 30 de ani, însurat și cu patru copii, a și fost concentrat într-un regiment al Armatei 1...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Alternanță

Ana-Cristina Popescu

Alternanță

Piesă de teatru într-un act

Decorul: Camera de lucru a înțeleptului, un birou pe care sunt împrăștiate mai multe cărți, un scaun pentru birou, iar într-un colț al camerei se află o măsuță, un scaun, o canapea.
Personajele: Înțeleptul, Alcoolul, Bețivul, Conștiința bețivului, Femeia, Mincinosul, Minciuna, Adevărul, Domnișoara, Omul Lacom, Lăcomia, Cumpătarea, Invidiosul, Nevasta, Moartea, Copilul, Vecinul, Solistul, nuntașii, îngerii. figuranți.

Scena I

Înțeleptul 1 (se află pe scaun, la birou și caută prin cărți. Pe birou se află o plachetă pe care scrie înțeleptul. La un moment dat se ridică și se plimbă prin cameră rostind): Puternice sunt viciile, Doamne! Cum mănâncă ele trupul și sufletul omului! O clipă îl ia de mână de parcă l-ar mângâia, pe urmă îl leagă la ochi și-l târăște prin toate mizerile. Când omul devine aprope neptincios îi dezleagă ochii, îi eliberează mâinile și-l lasă să se târască fără niciun...

Continuare

Omul ce culege raze de soare

Ana-Cristina Popescu

Omul ce culege raze de soare

Piesă într-un act

Personajele:
Omul ce culege raze de soare
Vânzătorul de iluzii
Iov
Ignatie Teoforul
Iona
Noe
Bogatul căruia i-a rodit țarina
Îngerul 1
Îngerul 2
Îngerul 3
Sfântul Pantelimon
Bătrânul

Continuare

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Mihai Atanasie Petrescu

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Primăriei Dealunalt    

De mai bine de două ore, dialogul era extrem de vioi. Se aşezaseră la masă două delegaţii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delegaţii se transformară în prieteni de când lumea. De la discuţiile legate de scopul delegaţiei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfrăţită cu orăşelul Dealunalt s-a trecut, pe nesimţite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confidenţe şi promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alergător, punea pe masă farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronunţat şi imposibil de memorat, iar soţul ei, secretarul primăriei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai uşor pentru că nu trebuia rostită nici o vorba de-aia de „ţi se limbă plimba-n...

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Secuii nu sunt o minoritate etnică, ci parte a naţiunii ungare, conform Academiei de Ştiinţe de la Budapesta

Mircea Olteanu

Secuii nu sunt o minoritate etnică, ci parte a naţiunii ungare, conform Academiei de Ştiinţe de la Budapesta

Secuii nu sunt o minoritate etnică, ci parte organică a naţiunii ungare, a declarat un cercetător de la Institutul pentru Studierea Minorităţilor din cadrul Academiei ungare de Ştiinţe, informează agenţia de ştiri MTI.

Potrivit Mediafax, institutul şi-a declarat poziţia în privinţa acestei chestiuni după ce o persoană privată a iniţiat o procedură cu scopul recunoaşterii secuilor care parte a naţiunii, a declarat Balazs Dobos, un cercetător de la Institutul pentru Studierea Minorităţilor.

Parlamentul de la Budapesta va decide dacă este necesară modificarea legii minorităţilor naţionale, a adăugat oficialul.

Continuare

Romanul puzzle al lui MARIAN BARBU, în registre narative de tip William Faulkner, D.R. Popescu, Julio Cortazar

Dan Lupescu

Romanul puzzle al lui MARIAN BARBU, în registre narative de tip William Faulkner,  D.R. Popescu,  Julio Cortazar

Redactor șef al Revistei Lamura din Craiova, Domnul Prof. Dr. MARIAN BARBU este Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1986 (recomandat de Ion D. Sîrbu, Eugen Negrici, George Sorescu). Doctor în Filologie (5 iunie 1976) cu teza Romanul de mistere în literatura română. Comisia de examen: Președinte – Acad. Ion Coteanu; Membri: prof. univ. dr. docent Dim. Păcurariu (conducătorul lucrării), acad. Al. Dima, prof. univ. dr. George Munteanu, prof. univ. dr. docent Eugen Todoran. Marian Barbu a publicat 15 cărți de critică și istorie literară (în 25 de volume, plus cele în ediții adăugite), șapte de proză și nouă de poezie. Este autor de antologii, ediții critice, prefețe, postfețe, scrieri didactice (ad usum delphini), cât și un exigent editor de cărți, reviste și ziare.
                    *
Tonul face muzica.
Tonul și semitonul/ diezul - sigur, inspirat - fac și literatura bună.
    La umbra a două motouri, a nouă citate – înflorind, în prispa noii sale cărți, precum erupțiile cardinale de maci în poala de aur a lanurilor de grâu bătute de vântoasele Istoriei -, a trei definiții din DLLR (Ed. Academiei, 1975, p. 538) despre memorie, memorii, a altora trei din revista supermarket-neguțătorească...

Continuare

Părintele MIHALACHE TUDORICĂ: Monumentală carte de PSALMI, într-un târziu de lume…

Dan Lupescu

Părintele MIHALACHE TUDORICĂ: Monumentală carte de PSALMI, într-un târziu de lume…

La 11-12 zile după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor – din acest minunat an 2018, în a patra zi de la Duminica Tuturor Sfinților și lăsatului secului pentru Postul Sf. Ap. Petru și Pavel, dar și în a treia după Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (Sciția Minor/ Dobrogea) -, celebrul Muzeu de Artă din Craiova ne invită, joi, 7 iunie a.c., ora 16, la un eveniment editorial cu totul aparte.
     Este vorba de lansarea unei cărți șocante din multe puncte de vedere:
**1. ținută monumentală (formatul tradițional al Bibliei: B5, aproape 700 de pagini),
**2. coperta cartonată;
**3. portretul meditativ, expresiv și frapant al autorului, în reverendă, imprimat la dimensiunea întregii coperte);
**4. numele Mihalache Tudorică, adică al autorului, cules cu smerenie, parcă (literă mică, doar corp 22);
 **5. titlul volumului, parcă abia șoptit, un soi de întrebare-afirmație: SĂ VĂ PLÂNG UN CÂNTEC  sau SĂ VĂ CÂNT UN PLÂNS.

Continuare