Edi(c)torial

„Conferinţele Unirii” şi apropierea dint…

„Conferinţele Unirii” şi apropierea dintre oameni

Într-un an închinat Centenarului Marii Uniri, cu largul sprijin al Consiliului Judeţean Maramureş, revista „eCreator”...

Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre

Cartea zilelor noastre

”Relaxarea”

  Meditația transcendentală ”s-a întors” împotriva partidului. Căzându-i victimă nevinovată Institutul de Cercetări...

Continuare

România, printre statele …

România, printre statele europene în care sunt alocate cele mai mici sume pentru cultură

România se numără printre ţările din Uniunea Europeană în care guvernele alocă cele mai mici...

Continuare

Textele biblice nu ar tre…

Textele biblice nu ar trebui urmate întocmai. Cum au înterpretat primii creştini Evangheliile, înaintea apariţiei tiparului

Primii creştini nu se ghidau strict după textele biblice. O nouă descoperire şi traducere a...

Continuare

Traditii

De ce se îngrozeau o…

Oana Bujor

De ce se îngrozeau oamenii, în trecut, atunci când Luna îşi schimba culoarea

Pe 27 iulie, unele persoane au fost martore la cea mai îndelungată eclipsă totală de...

Continuare

Povestea ielelor

eCreator.ro

Povestea ielelor

Despre frumoasele fecioare zanatice se spune ca traiesc in inima padurii, iar in puterea noptii...

Continuare

Icoana Invierii intr…

Radu Alexandru

Icoana Invierii intre traditie si improvizatie

Invierea Domnului reprezinta evenimentul ce se afla la temelia credintei crestine. In acest sens, Sfantul...

Continuare

Interviu

Transilvania, între iubi…

Transilvania,  între iubire și lacrimă

Transilvania-ținut cu evoluție milenară, locuit din vremuri străvechi-ultimele descoperiri arheologice atestă  existența  așezămintelor omenești de peste șase milenii- a dăinuit în timp datorită satelor ce au creat  și păstrat frumuseți...

Continuare

INTERVIU cu scriitoarea i…

INTERVIU cu scriitoarea italiană Loretta Napoleoni: Nu va fi democraţie în Coreea de Nord

Economistul şi scriitoarea italiană Loretta Napoleoni a lansat la Bookfest volumul "Coreea de Nord. Între fascinaţie şi teroare" (Editura Corint) şi a vorbit într-un interviu pentru MEDIAFAX despre distanţa dintre...

Continuare

Despre scrierea în sărăci…

Despre scrierea în sărăcie...  sau: a scrie pentru alții, fără a cere nimic în schimb

Interviu cu poetul, jurnalistul şi criticul DANIEL MARIAN:

R: Daniel Marian, nu aș vrea să încep cu întrebările clasice: „când”, „unde te-ai născut”, să primim răspunsuri şi date ce nu interesează...

Continuare

Posta redactiei

TABĂRA (INTER)NAŢIONALĂ D…

TABĂRA (INTER)NAŢIONALĂ DE LITERATURĂ „eCreator”, ediţia a II – a, Baia Mare, 3 – 8 octombrie 2018

Cea de-a doua ediţie a Taberei (Inter)naţionale ECREATOR se va desfăşura sub egida MARAMUREŞUL UNIRII în perioada 3 – 8 octombrie 2018 în Baia Mare...

Continuare

Va fi editat albumul „Mon…

Va fi editat albumul „Monumente din Județul Maramureș închinate eroilor din Primul Război Mondial”

În contextul aniversării Centenarului Marii Uniri a României, Județul Maramureș intenționează să susțină și să promoveze, prin colaborare la nivel interinstituțional, proiectele privind celebrarea acestui...

Continuare

Se împlinesc 137 de ani d…

Se împlinesc 137 de ani de la naşterea celui mai important poet simbolist român

În 1881, s-a născut poetul George Bacovia.
George Bacovia a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.
El este autorul unor volume...

Continuare

Critică literară

Prev Next

PELERIN DE IERUSALIM

NICOLAE DINA

PELERIN DE IERUSALIM

Opera literară a prozatorului CONSTANTIN T. CIUBOTARU ni se revelează prin luciditatea și spiritul incisiv însoțite de un umor sănătos, de sorginte populară și livrescă deopotrivă, al unui scriitor cu un talent indeniabil și cu harul narativ cu care a fost binecuvântat, toate acestea aflându-se sub semnul înțelegerii și al respectului față de om. În ultima vreme, după douăzeci de volume de proză, scriitorul a abordat alte genuri literare, semnificativ fiind volumul de memorialistică Memorii aproape oblice evidențiind un om și un scriitor la care sinceritatea, buna-cuviință, modestia și sociabilitatea se împletesc cu responsabilitatea și conștiința artistică a unui creator care iubește și respectă valorile dintotdeauna ale culturii și literaturii naționale.
Deși în volumele anterioare nu este exprimată în mod evident, cucernicia omului Constantin T. Ciubotaru este în afara oricărei îndoieli, reflecțiile sale asupra propriei identități spirituale concretizându-se în credința în Dumnezeu Tatăl și în Fiul Său, Iisus Hristos. Așa se explică publicarea monografiei Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Roșiorii de Vede, al cărei enoriaș și consilier, participant frecvent la slujbe, mai ales duminica și la sărbătorile de peste an.

Continuare

Camelia Ardelean | Inevitabila continua dispută cu tine însuţi

Daniel Marian

Camelia Ardelean | Inevitabila continua dispută cu tine însuţi

(Camelia Ardelean – Ecouri din tenebre – Ed. Armonii culturale, 2018)

            Întotdeauna când ţi-e foame ori sete de tine te întrebi ce-i din tine de mâncat şi de băut. Cu ce să te hrăneşti, ai cu ce? Dar chiar eşti sau e doar aşa o adiere cu nume, cu prenume, cu poza din buletin cam aburită? Eşti cu un pas, cu un gram, înaintea părerii? În fuga asta degringolată după tine, există posibilitatea exact a fugii de tine. Deci eşti sau nu eşti?
            De la o vreme, remarc cum tot mai mulţi poeţi se îndoiesc ba chiar se tem de condiţia lor, se tot răresc rândurile celor care îşi asumă cu subiect şi predicat imperfecta stare de poet. Aşa cum am am întâlnit recent la Raul Constantinescu, la Andrei Caucar, este recunoscută greutatea nedreaptă a poeziei în balanţă cu moartea, poate fi asta o explicaţie viabilă pentru câteodată abordarea în dungă a sinelui. Sau, ar mai putea fi şi acea frumoasă dar intimidantă sintagmă a lui Nichita Stănescu: „Nu există poeţi, doar poezie”.

Continuare

„Te iubesc, dar nu rӑmân cu tine” de Alina Narcisa Cristian

Horia Picu

„Te iubesc, dar nu rӑmân cu tine” de Alina Narcisa Cristian

„ Sӑ nu spui niciodatӑ timpului cӑci doar el ştie paşii / secundei / Sӑ nu spui niciodatӑ iubirii cӑci doar ea ştie pulsaţia inimii / sӑ nu spui niciodatӑ tӑcerii cӑci doar ea ştie zvârcolirea / nesupusului / Sӑ nu spui niciodatӑ cerului cӑci doar el ştie sensul / cuvântului viaţӑ.” (Alina Narcisa Cristian)

„Când am intrat în viaţa ta pe geamul din spate al sufletului aveam o uşӑ lӑsatӑ mereu deschisӑ pentru mine în inima altcuiva ce plângea pe pagini de timp netrӑit într-o poveste de dragoste ce nu-şi bӑnuia sfârşitul...”

Am început cu versurile de început ale volumului, pe care le-am transformat – cu o minimӑ strӑduinţӑ (doar de aranjare în paginӑ) – în prozӑ. În original, fragmentul de la început e scris aşa:
„Când am intrat în viaţa ta pe geamul din spate al / sufletului aveam o uşӑ lӑsatӑ mereu deschisӑ pentru /  mine în inima altcuiva ce plângea pe pagini de timp / netrӑit într-o poveste de dragoste ce nu-şi bӑnuia /  sfârşitul...”

Continuare

Puiu Răducan | Ce te-ai face dragoste, fără îndrăgostiţi?...

Daniel Marian

Puiu Răducan | Ce te-ai face dragoste, fără îndrăgostiţi?...

(Puiu Răducan – Femeia zâmbetului meu – Ed. Antim Ivireanul, 2015)
             Sunt o grămadă de speranţe, urmate îndeobşte de iluzii, însă într-un mod crunt selectiv, mai rar se întâmplă ca unele să treacă dincoace/dincolo de pragul realităţii, fără a se împideca sau a da cu capul de grindă. Femeile care mai de care de-a valma cam în ciuda bărbatului, se lipesc destule de retină, doar de suflet e mai cu dichis. Şi e bine că e aşa, altfel cum ar fi cu puterea infinită a dragostei, multiplicată indefinit... Ei bine, asta nu c-ar fi neapărat o regulă, mai sunt şi unii ca mine care se-ndrăgostesc tot la cinci minute.
             În ce-l priveşte pe Puiu Răducan, lucrurile sunt bine aşezate, există clar de tot „Femeia zâmbetului meu”. E până la urmă omeneşte, am spune, dacă nu ar fi vorba de un poet, şi aici se ţese acea nuanţă filigranată despre care voi face vorbire. Iar plimbându-mă prin larga paletă de expresie poetică, după cum mi-e firea, nu mă voi opri dintâi la textele care urmează canoane stricte, ci iată unde: „În parcul cu alei înguste/ Stau pomii rezemaţi de fuste.// Prin ramuri boite cu farduri,/ Priveşte lumea printre garduri,//...

Continuare

Rodica Nicoleta ION | Efigie lirică torpilată de Dor…

Dan Lupescu

Rodica Nicoleta ION | Efigie lirică torpilată de Dor…

Pe cât de interesantă, poate, pe alocuri, ușor/ vag bizară, pe atât de carismatică, fragilă și inocentă pare doamna Rodica Nicoleta Ion – ca om îndrăgostit de visătorie și de a scrie necontenit, de a publica în cascadă, fără a se autocenzura câtuși de puțin, de parcă altfel s-ar sufoca, nu ar mai putea respira și ar trece instantaneu în neant.
Cel puțin aceasta este prima impresie, după ce îi parcurgi sumedenia de plachete, volumașe și volume tipărite până acum: 14 subintitulate versuri, ori poezii, altele șase titrate Cartea glosselor, de la I la VI, șapte antologii cu creații lirice, un volum de catrene și epigrame, altul de pamflete și un roman. Se sparie gândul – cum ar zice cronicarul din Evul Mediu -, când parcurgi lista conform căreia mai are în manuscris (în sertar) alte 14  posibile apariții editoriale: trei volume de versuri, unul de epigrame și pamflete combinate cu creații lirice de facturi diverse, și – nici mai mult, nici mai puțin – de  nouă …romane, dintre care unul în cinci volume, iar altul în două părți ! Devine, astfel, cât se poate de clar că stacheta conștiinței artistice și a responsabilității pentru cuvântul așternut pe hârtie, cu...

Continuare

Geo Galetaru | O lume, altă lume, lumile, lumea

Daniel Marian

Geo Galetaru | O lume, altă lume, lumile, lumea

(Geo Galetaru – Lumea abia mărturisită, Ed. Eurostampa, 2016)

             Pare-se că noi chiar am exista, uneori frumos, alteori cum se nimereşte, şi tot pare-se că s-ar găsi cel puţin o lume pe care să se petreacă această existenţă. Dar singularitatea nu înseamnă nici eficienţă, nici satisfacţie deplină. Suntem făcuţi pentru reconstrucţie ideatică dacă nu cumva şi faptică, pentru că imperfecţiunile sunt vizibile la tot pasul. Ne ferim de multe ori să acceptăm şi să mărturisim lumea cea dată de-a gata; abia după ce-o dăm noi de-a dura cu propria personalitate.
             Geo Galetaru ajunge tocmai în acest inedit punct viu care se înşurubează în vârful unui unghi aparent umbrit dacă nu chiar mort. A sa “Lumea abia mărtusită” vine ca un jurnal necesar, aşteptat, în care lucrurile odată scoase din vitrine, încep să umble libere până îşi găsesc locul potrivit. Astfel, entropia poate fi în cele din urmă dresată într-o realcătuire mai aproape de năzuinţe.
             Regăsirile se succed firesc, deşi unele obişnuite fiind urmate de altele neobişnuite. Asistăm în acest periplu la tablouri rezonante, cu o latură cognitivă, cu o latură iniţiatică şi cu două laturi lăsate libere pentru interpretări şi pentru legături la trecerea...

Continuare

Alina Narcisa Cristian | Cum suntem miraţi cum suntem şi tot miraţi şi tot cum suntem

Daniel Marian

Alina Narcisa Cristian | Cum suntem miraţi cum suntem şi tot miraţi şi tot cum suntem

(Alina Narcisa Cristian – Te iubesc, dar nu rămân cu tine – Ed. eCreator, 2018)

              Semilună de ce nu eşti tu lună, mai repede te faci săptămână îmbrăcată într-o zi de joi complicată duminică. Cum oare cum o fi cu iubirea asta care doare în timp ce se împarte de la doi la infinit de doi. Relativitatea lui doi ai crede dacă nu cumva completitudinea lui doi. Conform dex: ‘completitúdine sf [At: DEX2 / E: ns cf fr complétude] (Log) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată’.
               Poezia nu poate fi demonstrată, cu toate că ar părea deductibilă, doar ar părea;  însă şi (in?)destructibilă iar încă şi încă în timp ce se scrie şi rescrie cu de la sine putere devine tot mai ea însăşi poezie. Iar să rămână doar ipotetică, ar fi maaare păcat, nici nu se pune tema, teza de aşa ceva.
               De câte ori nu aţi încercat să făptuiţi o propoziţiune de la cap la coadă şi v-aţi trezit cu ea rostogolindu-se până-n omenire de zăpadă de iarbă de cer, frământându-se într-un aluat pentru cozonaci cu zăpadă cu iarbă cu cer cu tot cu...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Virgil Diaconu

Virgil Diaconu

Poezii de Virgil Diaconu

Viitor de aur!       

Partidul roşu a dat goarna
în cazarma de cocoşaţi
şi spinările îndoite au ieşit să protesteze.
Până şi pietrele cubice de pe strada Vasile Lupu
s-au luat de mână cu găurile din pantofi
şi au ieşit să dea jos Guvernul.

- Vezi să nu îţi rupă oasele şi de data asta,
i-a spus bătrâna pieptănată ca un ceas deşteptător

Continuare

Poezii de Sorina Ivan

Sorina Ivan

Poezii de Sorina Ivan

Toamna clipelor
 
 plutește în vânt
 autumnal vis,
 tărâm de poveste,
 doar mistuite secunde
 pângărindu-i ființa.
 
 trecut-au anii,
 frunze aruncate de soartă,
 ce n-au apucat niciodată
 nici adio să-ndruge
 fiind mereu la răscruce.

Continuare

Poezii de Corina Ligia Patrascu

Corina Ligia Patrascu

Poezii de Corina Ligia Patrascu

 Răspuns
 

cerul nu deșiră încă stele
candela e stinsă
norii visează furtună
armăsarii pur-sânge
joacă macii înghițiți
de jarul apusului

iubite, nu țin minte sărutul tău
știu doar că inima mea
te caută în inima macilor...

Continuare

Poezii de Elena-Alina GRECU

Elena-Alina GRECU

Poezii de Elena-Alina GRECU

AUTUMNAL

Ziua mică și rece ca de gheață ’ncepe iară
Cu-al păsărilor melodios glas afară,
Iubitoare de patria lor sau oaspeți de iarnă,
Afară cu freamătul de copaci jucăuși duios se-ngână.

Codrul cu ochii două stele,
Obrajii rumeni, buzele ruginii ca frunzele,
Îți șoptește liniștit, ca un fericit,
Că de iarnă-i pregătit.

Continuare

Poezii de Alina Narcisa Cristian

Alina Narcisa Cristian

Poezii de Alina Narcisa Cristian

Scrie-mi în suflet cu LUMINĂ

Te-am zărit prin dimineți albastre de cer scris cu dor și lacrimi în aripi de îngeri
Ca o zâna cu cosița împletită în spic de cer cutreierai lanuri de grâu culegând maci pentru ia ta.
Dulapul tău era dureros de plin de rochii pictate cu amintiri și inima mea goală
De plecarea ta.
Ți-aș fi umplut brațele de maci și lanuri de vieți prinse în rochia de crăiasă
Să nu simți gustul dorului smuls din rădăcini împietrite de apus primăvăratec
Ți-aș fi sărutat pleoapele cu întuneric să nu vezi patul...

Continuare

 

Proză

Prev Next

DONAUMAN

Corina Nica

DONAUMAN

Partea I

Dunărea curge în disperare, spre dreapta, în urcușul ei nefiresc și învolburat.
Copacii de pe marginea apei fac plecăciuni respectuoase către râul minune care aleargă neobosit.
Klenzepark. Ingolstadt. Germania.
Frumoasă grădină! Păsări nevăzute își cântă trilul prin pomii răsăriți ca flori uriașe printre milioanele de floricele multicolore care împodobesc grădina de vis. Bănci binecuvântate pentru odihna celor fără tihnă, cum sunt eu, răsar din loc în loc.
Pierdută sunt în raiul acesta. Apele Dunării mă cheamă dar viața pulsează în mine mai puternic decat atracția negativului.
Vreau ca viața mea să capete sens. Vreau să aflu de ce sunt aici. De ce am venit tocmai aici de la mii de kilometri distanță?
Așa gândea fata cu părul balai.

Continuare

Fotoliul din pădure

Mariana David

Fotoliul din pădure

Dragă cititorule, această poveste simplă, care s-ar putea numi ”Jilțul”,  trebuie văzută. Spun văzută, pentru că asta e cazul să faci. Să vezi. Știu că te-ai învățat să asculți, te-ai obișnuit cu ”ochi străini”, dar, de această dată, mobilizează-te și VEZI!
Ce vezi? Un fotoliu pe o pajiște verde. Dacă ești cumva romantic, citește ”de smalald”. Fotoliul respira într-un cerc cu diametrul de zece metri. De ce zece? Sună bine. Are prestanță. Impune. Dincolo de acest spațiu, să-i zicem ”sacru”, stau de veghe cuminți brazii, cu tot ansamblul natural (iarbă, ferigi, pietre). E de prisos să-ți spun că pajiștea, corect ar fi ”poiana”, se află la o oarecare altitudine. Cum să te apuci să visezi așa, fără o minimă ”regie”. Un mic efort, vă rog! Aromele se simt. Aduc a copilărie. Nu cea cu prăjituri, gogoși sau chiftele. Cea cu gutuie, mentă rozmarin. Cea cu libertatea de a alerga pe...

Continuare

Abuzul

Mugurel Sasu

Abuzul

Este destul de greu să ne imaginăm că ar putea cineva să aproximeze momentul în care a apărut violența omului, cea îndreptată împotriva semenilor săi. Când or fi apărut armele ca obiecte cu ajutorul cărora răutatea gestului violent să se poată amplifica? Dar toate acestea există și au evoluat și încă evoluează simultan cu evoluția speciei care se consideră, poate chiar este, stăpâna planetei. La început au fost forme primitive de violență și forme primitive de arme, apoi, când s-a ajuns la timpurile pe care scriitorii de altădată le considerau ale domeniului fantastic, nu numai armele au fost perfecționate, ci și utilizatorii lor. Astfel că modestele școli de gladiatori din antichitate au fost înlocuite cu centre de perfecționare, aici deja se creează artificial oameni cărora li se oferă o zestre genetică corespunzătoare asigurându-li-se dezvoltarea acelor caracteristici de care are nevoie luptătorul perfect, antrenat, dar și suficient de limitat în ceea...

Continuare

Liniştita urgie

Dumitru Augustin Doman

Liniştita urgie

Cadrul: o linie de munte împădurit, o şosea, Oltul, altă linie de munte împădurit. La câţiva paşi, Mănăstirea Cozia, liniştită ca o turmă de oi toropită de căldură la umbra sălciilor pletoase. Simion, Luca, Teofil, Gherasim şi toţi ceilalţi stau înghesuiţi în jurul unei mese pline de pahare. Că de aia sunt prietenii pe lume, zice Simion (sau poate Gherasim), de asta sunt prietenii, să pună umăr lângă umăr şi să se unească împotriva tăcutei urgii.

                                                           *
         Apa Neagră este un fir mai subţire decât firul de păr şi care nu seacă totuşi niciodată şi străbate lumea, nevăzută, neauzită, după meandre de nimeni ştiute. Cine nu bea niciodată nici un strop din ea nu mai moare. Până acum nu i s-a întâmplat nimănui.
                                                           *
         De moartea vecinului meu, om avut şi generos, care dăruia oricărui trecea pe stradă 50 de lei, spun impresionaţi cei din...

Continuare

Îi iubea

Dana Toader

Îi iubea

Îi iubea felul în care pășea, felul în care se urca în tren și modul în care reușea să nu atingă oamenii decât din priviri. Îi iubea privirile pe care oamenii i le intoarceau și modul discret în care ea le evita. Îi iubea genunchii strânși cuminți sub ea, fusta în carouri așezată cu grijă și curiozitatea prost disimulata a bărbatului din față.
Îi iubea felul în care nu îi plăcea să poarte conversații cu necunoscuți și diplomația de care dădea dovadă de fiecare dată când răspundea doar afirmativ sau doar negativ, îi iubea pauzele prin care dădea de înțeles, spațiile dintre ea și ceilalți prin care delimita, felul în care se prindea de bară să nu cadă când trenul frâna neașteptat de brusc.

Îi iubea poezia ascunsă sub o șuvița blondă și încapacitatea de a da la o parte trecutul odată cu șuvița. Îi iubea încăpățânarea cu care...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Alternanță

Ana-Cristina Popescu

Alternanță

Piesă de teatru într-un act

Decorul: Camera de lucru a înțeleptului, un birou pe care sunt împrăștiate mai multe cărți, un scaun pentru birou, iar într-un colț al camerei se află o măsuță, un scaun, o canapea.
Personajele: Înțeleptul, Alcoolul, Bețivul, Conștiința bețivului, Femeia, Mincinosul, Minciuna, Adevărul, Domnișoara, Omul Lacom, Lăcomia, Cumpătarea, Invidiosul, Nevasta, Moartea, Copilul, Vecinul, Solistul, nuntașii, îngerii. figuranți.

Scena I

Înțeleptul 1 (se află pe scaun, la birou și caută prin cărți. Pe birou se află o plachetă pe care scrie înțeleptul. La un moment dat se ridică și se plimbă prin cameră rostind): Puternice sunt viciile, Doamne! Cum mănâncă ele trupul și sufletul omului! O clipă îl ia de mână de parcă l-ar mângâia, pe urmă îl leagă la ochi și-l târăște prin toate mizerile. Când omul devine aprope neptincios îi dezleagă ochii, îi eliberează mâinile și-l lasă să se târască fără niciun...

Continuare

Omul ce culege raze de soare

Ana-Cristina Popescu

Omul ce culege raze de soare

Piesă într-un act

Personajele:
Omul ce culege raze de soare
Vânzătorul de iluzii
Iov
Ignatie Teoforul
Iona
Noe
Bogatul căruia i-a rodit țarina
Îngerul 1
Îngerul 2
Îngerul 3
Sfântul Pantelimon
Bătrânul

Continuare

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Mihai Atanasie Petrescu

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Primăriei Dealunalt    

De mai bine de două ore, dialogul era extrem de vioi. Se aşezaseră la masă două delegaţii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delegaţii se transformară în prieteni de când lumea. De la discuţiile legate de scopul delegaţiei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfrăţită cu orăşelul Dealunalt s-a trecut, pe nesimţite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confidenţe şi promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alergător, punea pe masă farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronunţat şi imposibil de memorat, iar soţul ei, secretarul primăriei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai uşor pentru că nu trebuia rostită nici o vorba de-aia de „ţi se limbă plimba-n...

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

CENTENARUL MARII UNIRI | Folclorul poetic şi idealul unităţii naţionale

Victor Rusu

CENTENARUL MARII UNIRI | Folclorul poetic şi idealul unităţii naţionale

Între 1919 şi 1940, timp de 21 de ani, în localitatea Bistriţa, judeţul Mehedinţi, a apărut una dintre cele mai importante reviste de folclor din ţară, „Izvoraşul”, care a cunoscut o arie de răspândire impresionant de amplă, ajungând, prin neistovita risipă de energie a fondatorului şi directorului ei, preotul, învăţătorul şi folcloristul Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa, la comunităţile de români „de pretutindeni”, din Serbia, Bulgaria,Grecia, Basarabia, Bucovina, America etc.
    Apariţia revistei „Izvoraşul” a declanşat o veritabilă, puternică resurecţie a activităţii de culegere şi cercetare ştiinţifică a folclorului românesc, pe adresa redacţiei sale fiind expediate mii şi mii de scrisori cu prestigioase colaborări ale unora dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi folclorişti ai vremii şi cu valoroase piese folclorice, culese de învăţători, profesori, preoţi, militari şi oameni simpli, ştiutori de carte, mai luminaţi, din lumea satului acelor vremuri.
    Cercetând aprofundat întreaga colecţie a revistei „Izvoraşul”, am descoperit, în schimb nenumărate alte „cântece de cătănie şi război”, create în anii întunecaţi, tragici, ai Primului Război Mondial, precum şi în perioada imediat următoare, de către soldaţii-ţărani, de către cei care îi aşteptau „cu dor şi suferinţă” sau de către impresionant de mulţi poeţi populari, în bună parte, anonimi.

Continuare

MARIAN BARBU la al optulea volum Trăind printre cărți: ZIGURAT de critică și istorie literară cu 8.000 (opt mii) de trepte !

Dan Lupescu

MARIAN BARBU la al optulea volum Trăind printre cărți: ZIGURAT de critică și istorie literară cu 8.000 (opt mii) de trepte !

Critic și istoric literar de rigoare bizantină și acribie benedictină (născut la Milești, județul Dolj, în același an  cu acad. Răzvan Teodorescu), poet și prozator frenetic, autor de insolite romane de tip puzzle, din matricea narativă a lui William Faulkner, D.R. Popescu, Julio Cortazar -, profesorul craiovean Marian Barbu își continuă, cu fervoare de Comandante Che Guevara și elan adolescentin, călătoria prin tărâmul magic al literaturii române și universale.
Deși a promis - în două rânduri, în public, neprovocat - că NU va mai scrie niciodată… Periplul său pe valurile înspumate ale literaturii (cu sau fără valențe marine sau oceanice) are întreite virtuți:
1. Croazieră de plăcere;
2. Explorare, prospectare, disecare lucidă, dar prietenoasă, și evaluare a autorilor selectați în confrerie, critică literară de standard judecătoresc, cu sentințe irevocabile, gen Titu Maiorescu, G. Călinescu, Al. Piru;
3. Căutare a eului său profund, descoperire a chipurilor din străfunduri, prin temerare zile și nopți de meditație și contemplație, știind, deodată cu Solomon Marcus, zămislitorul Poeticii matematice, că reflexivitatea și autoreferința ilustrează capacitatea unui sistem semiotic „de a se întoarce asupra lui însuși, de a deveni propriul său obiect și de a se referi la sine”.

Continuare

Emil A. Dandea, o viaţă de om plină de înfăptuiri şi de dezamăgiri

Virgil Pană

Emil A. Dandea, o viaţă de om plină de înfăptuiri şi de dezamăgiri

Peste amintirea lui Emil.A. Dandea, personalitate marcantă a luptei pentru Marea Unire şi apoi a consolidării noului stat naţional român, s-a aşezat, o bună perioadă de timp colbul istoriei unui regim roşu, care a pus pe primul plan, la începuturile sale, purificarea politică, prin înmormântarea, la propriu şi la figurat, a elitei româneşti şi chiar a simbolurilor naţionale. Mai catolici decât ceilalţi supuşi ai „papei” Stalin, comuniştii români au dovedit, pentru aşa-zisul regim al democraţiei populare, care promitea raiul pe pământ, dar care a sfârşit sub ghilotina nemiloasă a unei istorii înşelată şi fraudată, un debordant exces de zel în a-şi ignora şi distruge înaintaşii, îndeosebi pe cei provenind din rândurile burghezo-moşierimii şi de a rămâne doar cu cenuşa acestora, spre bucuria şi satisfacţia duşmanilor.
O astfel de soartă a avut şi tânărul combatant pentru cauza Unirii, Emil Aurel Dandea, născut la Bucium, lângă Abrud, la 22 ianuarie 1893, într-o familie ce avea rădăcini extinse printre revoluţionarii români de la 1848-1949 şi  mai târziu printre fruntaşii mişcării naţionale româneşti din Transilvania.

Continuare