Firul bucuriei, un dar pentru noi toți

Mihaela CD

Rețete de suflet, Gabriela Raucă

Poeta Gabriela Raucă  ne surprinde în acest început de primăvară cu o publicație nouă, proas-pătă și aducătoare de bucurii: Cartea ''REȚETE DE SUFLET''publicată la editura Pim, Iași 2022, în două volume de poezii. Denumirea  acestor volume''REȚETE DE SUFLET' nu a fost aleasă la întâmplare, pentru că  poeziile din aceste două volume  asta și sunt: rețete culinare  pentru suflet, pentru că sunt în versuri, îți alină dorul și dragul din inimă, amintirile din copilărie, din vremurile bune, când toți cei dragi erau aproape și masa era plină și când nu erau atâtea locuri goale la masă.
Scriitoarea Gabriela Raucă este o artizană a fineții şi a bunului gust dar și al delicatesurilor, fiind o gospodină desăvârșită și o talentată artistă ce scoate din mâinile sale adevărate opere de artă dulci și parfumate de ți-e milă să le mănânci ca sǎ nu le strici forma încântǎtoare. Doar privind fotografiile acestor minunății îți trezesc o poftă de îți lasă gura apă.

SCRISORI DESPRE DEMONI ŞI SFINȚI CU IOAN ROMEO ROŞIIANU

Valentin Lupea

          Se pare că volumul de faţă, SCRISORI DESPRE DEMONI ŞI SFINȚI, Editura ETHNOLOGICA, din Baia Mare, împreună cu celălalt volum, SCRISORI DE DRAGOSTE NEEXPEDIATĂ, (2016), Editura GRINTA din Cluj -Napoca, stă la baza procesului de scriere al SCRISORILOR lui Ioan Romeo Roşiianu, cele două volume jucând rolul precursorului, al deschizătorului de drumuri într-un domeniu al genului liric al literaturii române culte mai puțin explorat, dacă nu cumva aproape deloc, cel al SCRISORILOR.
          Cele două cărți sunt continuate, apoi, în stilul şi-n domeniul de acum specifice lui Ioan Romeo Roşiianu, de restul SCRISORILOR, după cum urmează: SCRISORI DE DRAGOSTE PIERDUTĂ, (2018), Editura eCREATOR din Baia Mare; SCRISORI DE DRAGOSTE IROSITĂ, (2019),Editura eCREATOR din Baia Mare; SCRISORI CĂTRE IZOLETA, (2020), Editura DETECTIV LITERAR din București.

Miracolul poeziei

Mihaela CD

Prima Iubire,Poezia-Aurelia Rînjea

           Scriitoarea Aurelia Rînjea, poetul fizician ce ne surprinde de fiecare dată prin intensitatea și emoția  versurilor sale, iată că aflată într-o perioadă  creatoare extrem de prolifică, publică cel de-al 4-a volum de poezii  în 2022, cu titlul PRIMA IUBIRE, POEZIA, într-o ediție bilingvă: româno-franceză, la aceeași  editură LUCVAL&KEN din Petroșani, România.
            În motto-ul cu care începe această carte, autoarea ne spune cât se poate de clar în câteva vorbe ceea ce semnifică pentru propria persoană poezia: „Poezia este copilăria / Și Iubirea lumii”, iar în cuvântul său de autor cu titlul „Taina scrisului, miracol unic”,  ne vorbește din perspectiva poetului despre  ce înseamnă  să scrii. Prin scris, poeta  simte că aparține „acestui pământ”, scrisul definind-o și însoțind-o „cu aura de lumină, în bucurie și  în singurătate, în adân-cul ființei mele”, acolo unde îl găsește pe Dum-nezeu. Scrisul este „o mărturie”, „despre adevăr, oameni și iubirile lor”, „o reînviere a lumii”, prin care supraviețuiește acestor vremuri, „într-un tărâm de poveste” și un „miracol unic” .

O emoție profundă izvorâtă dintr-un lirism strălucitor

Mihaela CD

Evadare din mine, autor Camelia Florescu
 
Cartea ''Evadare din mine''publicată la editura Olimpias-2022,purtând semnătura autoarei Camelia Florescu reprezintă o adevărată surpriză editorială  atât prin modul de concepție și structu-rare al cărții cât și prin conținutul deosebit.
Fiind colege  de redacție la revista Poezii pentru sufletul meu am citit și am ascultat multe dintre creațiile literare, muzicale și jurnalistice ale Cameliei Florescu și pot să afirm că a fost dăruită cu mulți talanți de Dumnezeu. Este o adevărată artistă  în tot ceea ce face, având o capacitate de creație uimitoare, o personalitate complexă, o ar-tistă a scenei,a cântecului, a versului, a condeiului, o jurnalistă  adevărată, plină de talente, cu foarte multă intuiție, inspirație și creativitate.
Autoarea Camelia Florescu nu poate fi încadrată în niciun fel de tipare pentru că ea repre-zintă acel Everest creativ,inedit și magnific mereu la înălțime, mereu deasupra oricăror așteptări. Din punctul meu de vedere atât ca și poet/textier cât și ca și artist/interpret, redactor și realizator de emi-siuni, Camelia  Florescu  reprezintă omul care nu se mulțumește cu puțin  fiind extrem de exigentă cu ea însăși și aplicând  principiul calității și origi-nalității cu absolut tot ce creează,muncind cu am-biție și sârguință și dăruind tot ce are mai...

,,Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov…”

Adriana Craciun

,,Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher şi de sine stătător. Fiecare om este o bucăţică din Univers, o parte din întregul cel de căpetenie. Dacă marea îi smulge cu valurile un bulgăre, Europa este împuţinată, aşa cum ar fi orice bulgăre de pământ, ori moşia ta, ori a prietenilor tăi. Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. De aceea, niciodată să nu faci întrebare: pentru cine bat clopotele? Pentru tine bat.” (John Donne)
Clopotele fac un legământ emoţional cu sacrul, bat în momentul în care anunţă ieşirea din temporal a unui suflet.
Când bat la porţile uitării, amintirile se înalţă către cer, de unde se încarcă cu esenţa pură a celor dragi de acolo, sau călătoresc, mai mult sau mai puţin vesele, prin trecutul nostru, reconstituindu-ne paşii făcuţi până în prezent, pe traseul vieţii.
Clopotele se transformă, magic, în clopoţei care atârnă, jucăuş, în coama cailor albi, înhămaţi la săniile amintirilor care poposesc ,,Pe derdeluș”: ,,M-am trezit cu voie bună, / Sunt cu sania pe drum, / Alți copii mai vin acum, /Gașca noastră se adună.’’

Legea Universalǎ a Compensaţiei în cǎrţile Lilianei Moldovan

Mihaela CD

EROII IMPOSIBILULUI 2016, CONVORBIRI SUB AURA SPERANȚEI 2017, CLEPSIDRE ÎNARIPATE 2018, REPORTAJELE BUCURIEI-2019
autor: Liliana Moldovan
 
Cred cu tărie în Legea Universală a Compensației și mai cred că, dacă Dumnezeu a îngăduit cuiva o anumită suferință fie ea fizică sau psihică,vor exista cu siguranță, alte daruri pe care persoana le va primi întotdeauna fie că își va da seama sau nu de acest lucru, și mai cred că, atunci când o ușă se închide, negreșit, alte uși tainice se vor deschide instantaneu!
Pornind de la aceasta Lege Universală a Compensatiei, pe care am experimentat-o și am trăit-o pe propria-mi piele, mi-au atras atenția 4 dintre cărțile absolut senzaționale ale autoarei Liliana Moldovan, o scriitoare și o jurnalistă de excepție, căreia, înainte de toate se cuvine să îi fac o scurtă prezentare, menționând câteva date din CV-ul său literar:

Poezii de Mihaela CD

Mihaela CD

Venit-am să rămânem pe Pământ!   

Valorile întoarse-s strâmb de corbi
Nu-i drept ceea ce fostu-ne-a cândva
Azi, să fim ignoranți... și să fim orbi
ASTA-I... ce ni se cere-n lumea rea!

Să nu-ndrăznim să ne-nvățăm copiii
Că mama-i numai UNA, suflet sfânt
Veni-vor EI... să le-explice puștimii
Că mama nu-i decât un om mai blând.

Poezii de Gheorghe Apetroae Dela Boroaia

Gheorghe Apetroae Dela Boroaia

ÎN CERUL DIONEI (Venus-Dionae)
*
În tine, bolta e cuprins al unui câmp de flori,
cu crini dionici, care ning o fluorină zare:
fiori ai cerului lazur, în anatas și travertin,
vibrând în tine-adânc cu-n lăcrimări astrale...!
*
Și-n nurii ei, ce re-nfloresc iubirea în Narcis
în legănări sonante, serii, galactici în plăceri,
simți un balsam de crini, iar de-i frămânți,
arzi într-un jar celest, de Cypris în boltă încins!

Poezii de Dan Mitrache

Dan Mitrache

Poezia

Poezia,
candoare oferită
celor ce ascultă
gânduri potrivite
în cuvinte,
soarele ştrengar
strecurat în lupanar,
răsăritul trecut,
apusul revolut.

Poezii de Mihaela CD

Mihaela CD

Cusute cu ață

Minciuni ce ne toarnă grămadă
Cusute-s cu ață de ghips
Plâng plopii și prunii-n ogradă
De-atâta fațadă și clips

Credulii mai cred încă-n basme
Cu viruși ce-atacă rebeli
Poporul se zbate în spasme
De știri îmbrăcate-n scrobeli

Despre tristețe

Sorana M. Ilie

Tristețea este o femeie frumoasă, cu haine elegante și o postură grațioasă. Ea este femeia pe care toți bărbații o admiră, pe care toți o doresc și pe care toate femeile o invidiază. Tristețea este parcă sculptată de cele mai talentate mâini și toți iubitorii de artă o admiră. Cu toate acestea, când tristețea intră în viața oamenilor, aceștia încetează brusc să o vadă ca pe ceva frumos și încep să o privească cu alți ochi. Acum tristețea este o bătrână, îmbrăcată în haine ponosite și rupte, tot ceea ce oamenii nu găsesc frumos, ceea ce nu admiră.

Peștera ființei

Sorana M. Ilie

Am fumat țurțurii și stalactitele în liniște, pe bancă, dogoarea gerului arzându-mi în vene. Fumul glaciar mi-a înăbușit nervii cervicali, paralizându-mi simțurile. Țigara s-a terminat, la fel ca și viața din mine. Te simt aproape, deși ne despart lumi întregi. Lumi de vise, lumi de stele, lumi de planete și constelații. Vreau să merg spre sud, dar picioarele mele sunt blocate în pământul înghețat al ignoranței. Mă lupt și gravitez în jurul propriilor mele remuşcări. De ce ai ales să mergi în lumea veșnică a cunoașterii, fără să mă lași să-ți îmbrățișez misterele? Am vrut să mai fumez o dată, dar țigara s-a stins, la fel și lumina din ochii mei.

Soldatul de veghe

Sorana M. Ilie

Felinarul electric luminează strada pustiită de vreme ca un brav soldat la poarta domneștii cetăți.  Solitar în fața băncii mâncate de carii, tristul felinar își pleacă articulațiile peste șoseaua de bitum asfaltat. Lumina sa, ca o văpaie de electrum, cuprinde în aureola razei sale zeci de orașe furnicare, nunți de omizi și-nmormântări de fluturi, bocet de copile cu inimile frânte de tinerii becisnici de la sat. Felinarul a privit poveștile a zeci de generații, de la copii în fașă și până la bătrâni cu Maica Domnului pe piept și, cu lumina sa, a sărutat chipurile fiecăruia la ceas de seară.

Casa amintirii

Sorana M. Ilie

Am pășit în casa amintirii, închisă ani de-a rândul cu greaua cheie a regretului. Ușa s-a deschis încet, cu obișnuitul său scârțâit strident ca o cretă pe tabla școlară. Am pășit, parcă poftit înăuntru de propria amintire, și am închis ochii.  Se poate să fi visat sau în sfârșit realitatea era cel mai frumos vis? Am tras aer în piept, lăsând mirosul de mucegai să mă cuprindă.  Cândva, în casa amintirii, mirosea a cozonaci proaspăt făcuți de bunica...Privesc în jur la uneltele  de meșter cu care bunicul ne făcea jucării. Acum stau într-un colț, măritate cu rugina. Privesc constant în jur și parcă nu mai recunosc propriul suflet ce s-a pierdut pentru totdeauna.

Filmele de groazǎ

Melia Cerchez Marin

Mie nu îmi plac filmele de groazǎ. Mǎ uit la ele doar ca sǎ mǎ enervez. Şi de fiecare datǎ sunt curios pâna unde se poate ajunge. La mine cu nervii, adicǎ dacǎ o sǎ îmi crape ceva în cap, iar la ǎia din film cu prostia.
Scopul poveştii este aproape întotdeauna acelaşi: sǎ aduni laolaltǎ într-o cabanǎ, într-un castel, într-un sǎtuc, într-un loc izolat, cât mai mulţi tâmpiţi şi apoi sǎ îi omori.
Întotdeauna în grupul respectiv existǎ mǎcar o piţipoancǎ bunǎ doar de…iubit, care doar la…iubire se gândeşte şi de obicei de aia şi moare, cǎ e atentǎ la pectoralii unuia şi omite toporul criminalului.
Apoi sunt cel puţin doi baieţi voinici şi luptǎtori, dar atât de proşti încât mor primii.
Existǎ un geniu cu unul sau mai multe complexe, una sau mai multe dizabilitaţi sau ciudǎţenii, care reuşeşte sǎ trǎiascǎ mai mult. Pentru...

ALBASTRU.GALBEN. ROȘU

Radu Macrinici

Cea mai bună piesă românească de teatru a anului 1997 (cu titlul Ț/TARA MEA), premiu acordat de UNITER şi Casa Regală a României

 Se dedică celor doi ofițeri de securitate din Baia Mare care, într-o dimineaţă a anului 1984, m-au trezit din somn şi m-au dus pe strada Scânteii.

O cameră cu scaun, dulap şi masă metalică, toate albe. Pe melodia ”Iubirea-i doar o glumă”, Femeia, îmbrăcată într-un halat maro de spital, şterge cu o cârpă peretele din spate, unde se vede amprenta însângerată a unei palme, pete de sânge, urme de lovituri. Se aude o sonerie, femeia se duce la dulap, îl deschide şi ia de acolo câteva cutii cu medicamente, cu dimensiunea in crescendo, culminând cu un flacon uriaş.

Bea pe rând şi din ce în ce mai greu, din fiecare flacon câte o pastilă.

Pune flacoanele înapoi în dulap, rămâne cu cel mai mare din ele, e descumpănită, apoi răstoarnă din...

Drumul care duce la bibliotecǎ

Mihaela CD

Mă întreb câți dintre cei care citesc acum știu care este situația reală a bibliotecilor din Româ-nia, faptul că bibliotecile nu au fonduri de achiziții și că autorii trebuie să imprime pe banii lor căr-țile,ca apoi să le doneze, lucru care este imposibil de realizat pentru un scriitor căci după cum se știe condiția scriitorului roman este una precară (nu primește fonduri de nicăieri, el creează dar nu e plătit, el dăruiește dar nu este valorizat la justa sa valoare)
Ca să o spunem direct SCRIITORUL NU își poate permite să plătească la tipografie valoarea a sute de cărți pe care să le doneze, el are nevoie de SPONSORI și SUSȚINĂTORI pentru că de unul singur nu poate duce la bun sfârșit o campanie de acest gen.
Aflându-mă în țară am fost contactată de zeci de biblioteci care mi-au cerut cărțile și vreau să vă spun că am fost impresionată să aflu cată nevoie au de cărți, cât de putini autori contemporani se află pe rafturile acestor biblioteci și cât de mare sete și nevoie de lectură se află în cititorii abonați la biblioteci, am cunoscut câțiva dintre cititori, am stat de vorbă și am fost profund mișcată! Mai sunt oameni care citesc, mai sunt oameni care au abonament la bibliotecă și care deși nu își permit să cumpere cărți totuși merg la biblioteci!

Misologia tot mai înverșunată a prezentului hipermașinist

George PETROVAI

În pofida nenumăratelor dovezi, de-o cutremurătoare evidență în ceea ce privește prezentul și, mai ales, viitorul omenirii (dramatica și neîntrerupta scădere a nivelului inteligenței planetare, poluarea tot mai accentuată și mai pustiitoare a pământului, apei, aerului și alimentelor, sporul alarmant al decăderii moral-spirituale a întregii omeniri, îndeosebi în țările  îmbuibate din apusul Europei și nordul Americii, lucru ilustrat atât de dementa creștere a infracționalității individuale și colective, deci a cruzimii omului actual – crime în serie, războaie, atacuri teroriste minuțios pregătite, cât și de înfricoșătorul proces de decreștinare – uriașe festivaluri esențialmente sataniste, lepădarea nu doar a tinerilor teribiliști de „povara” valorilor creștine cardinale și teologice, incendierea bisericilor și grăbirea islamizării Occidentului prin înmulțirea moscheilor de proporții, generalizarea și legalizarea în tot mai multe țări cu pretenții demonocratico-libertinare a „familiilor”/împerecherilor împotriva firii etc.), în pofida acestor dovezi, deci, „evoluționiștii” de toate culorile și gabaritele (politruci, politologi, sociologi, economiști, științifici, infectologi și mulți alți trepăduși) se dau peste capetele lor pătrate să demonstreze poporenilor, inclusiv celor mai școliți și mai înțelepți decât ei,