(8) ȚELUL MORAL ESTE FUNDAMENTAL

          "A plăcea conform regulilor" era pe atunci idealul artelor. Regulile erau aranjate în ordine; părțile erau numărate și comparate. Regula numărul unu pentru poezie era: fixarea scopului moral ce trebuie să fie înfăptuit. "Să ne aducem aminte că am învățat de la Horațiu că nu putem fi pe placul celui mai mare număr decât dacă includem în opera noastră un scop moral"(Corneille ,DE L'UTILITE ET DES PARTIES DU POEME DRAMATIQUE, 1660). Chiar mai înainte de-a alege un subiect sau o fabulație, aveai de selectat țelul pe care doreai a-l avea în vedere, "căci cu ajutorul lui îți ordonezi întreaga operă și toate părțile ei", spune Corneille mai departe. Poetul incomparabil, gândindu-se la felul în care, prin poezia sa, va modela manierele și moravurile, trebuie să fie un om bun. Stipularea caracterului bun la poet lega critica poetică a Renașterii cu mistica medievală, iar acum îl lega pe codificatorul neoclasic de predecesorii săi renascentiști. "Prin urmare, fiindcă Muzele nu vor să se adăpostească într-un suflet decât dacă acesta nu este bun, sfânt și virtuos, caută să ai o fire bună, să nu fii rău, încruntat ori amărât; ci, însuflețit de un spirit nobil, nu vei lăsa să-ți intre în minte nimic care să nu fie supraomenesc și divin.Vei avea în primul rând idei înalte, mărețe, frumoase, iar nu târâtoare pe pământ". Așa scria Ronsard(1521-1585). O atmosferă de frică de Dumnezeu și de venerare a binelui trebuie să împresoare și să călăuzească totul. 

          Următoarea regulă explică, așadar, venind după această poruncă de virtute, perfect înțeleasă și complet tradițională, îl îndrumă pe poet să caute un mit sau o teză convenabilă ca subiect al operei propuse. Este ceea ce se cheamă "invenția" lui, însemnând nu ceva plăsmuit de el, ci o sursă literară potrivită pe care a descoperit-o în cursul eruditelor sale investigații prin autorii clasici. De vreme ce în acea perioadă, pictura folosea izvoare literare, prima etapă a metodei era pentru amândoi aceeași. Trebuie în primul rând să găsești subiectul picturii și apoi să-i adaptezi substanța centrală la tipul particular de lucru, la țelul particular avut atunci în vedere. "Alegerea unui subiect este socotită bună" spunea Chapelain (1595-1674) "când este adaptată scopului ". Chapelain dă un exemplu. "Alegerea fabulei lui Adonis a fost bună pentru noul tip de poem de pace din pricină că acțiunea se petrece în vreme de pace; este mai curând simplu decât împovărat cu intrigă; este în întregime numai dragoste; și este presărat cu dulcile împrejurări ale păcii și cu sarea discretă a vorbelor de duh. "Invenția, ca primă condiție materială, nu înseamnă simpla alegere a unei teme, ci ordonarea, aranjarea și organizarea temei după un plan, înveșmântarea ei în straie noi, spre a o face adecvată stării sufletești și împrejurării și, cu toate că veche, totuși într-un anumit sens nouă și originală. Același principiu se aplică și la pictură. Poți alege ca temă raptul Europei (adică legenda din mitologie prin care Zeus o răpește pe prințesa Europa), dar această investiție va trebui zugrăvită într-un mediu francez de curte pentru a o face potrivită epocii în care urmează a fi expusă. Invenția unui pictor constă nu în inventarea subiectului, ci în capacitatea de a-și plămădi subiectul în imaginație în modul cel mai potrivit artei sale, chiar dacă ar fi în întregime împrumutat de la poeți, istorici ori din tradiția populară. El trebuie oarecum să retopească totul și să-l modeleze din nou în imaginația sa.