Poezie de Mihai Ganea

Stejarul din Iabes

( Saul )

 

în mâna lui lancea vibrează năvalnic

el singur şi-a tras-o pe-o piatră cu zdrele

el singur a dat purtătorului tolba

să-i care cu scutul şi coiful cu tot

armura şi armele cele mai grele

 

l-a uns văzătorul pe creştet în grabă

şi spata cu treizeci de inşi de-a mâncat

aflat-au asinii pierduţi prin Şalişa

şi iezii şi turte de pâine cu vin

cei trei la copacul din Tabor i-au dat

 

dar el prorocind cu prorocii alături

la Miţpa pe dealul viclean de-a rămas

când cel prea înalt îndreptându-i simţirea

prin gura trimisă mustrându-i sămânţa

a scos între neamuri ascunsul din vas

 

şi-a scris văzătorul în cartea cu dreptul

poruncă din cer aşternută pe neamuri

acasă-n Ghibea ostaşul de suflet

să-l ducă pe el împăratul hulit

făcut să nu vadă s-audă nimic

 

Nahaş Amonitul venit-a în Iabes

doar ochiul din dreapta să-l scoată-n ocară

dar solii ajuns-au degrabă-n cetate

şi boii lui falnici s-au frânt în durere

blestemul să cadă pe toţi răzvrătiţii

 

când jerfa din Ghilgal se stinse în slavă

şi-a dat curăţia de inimă-n faţă

mai drept văzătorul cu lumea le zise

bătrân şi albit am ajuns până astăzi

din locul acesta pleca-voi cu rost

 

 

vă judec pe voi pentru faceri de bine

când Moise şi Aaron v-au scos din Egipt

de Domnul uitat-au îndată părinţii

iar Domnul la Hator şi Moabul v-a dat

să plângeţi uitarea şi dorul o vreme

 

 

trimis-am pe Ierubaal şi Barac din ţara

vrăjmaşului Filisten să vă şteargă de fraţi

nu eu v-am fost slava şi liniştea-lume

nu eu v-am călcat în picioare duşmanii

nu eu peste neamuri v-am pus împărati

 

şi-a zis văzătorul doar el înţeleptul

pe Domnul îl cheamă la vremi de restrişte

cu tunet şi ploaie se-arată vremelnic

şi spaimă de moarte sădeşte în voi

slăviţi-l ca bunul din cer să se mişte

 

de nu veţi pierii cu-mpăratul alături

de nu vă veţi teme de numele meu

nimic nefolosul ninic va aduce

poporul ales şi poporului meu

îi sunt peste veacuri alături la greu

 

şi lui îi sunt singur stăpân Dumnezeu

 

un altul de leu şi de urs izbăvit

tăiaţi două sute au fost de pârlog

scăpat pe ferestră cu fuga la Rama

de Mical soţie ascuns prigonit

cu suliţa-n ziduri de-acuma zălog

 

ca pâinea sfiinţită pe cel căutat

 

departe pe munte la Betel şi Micmaş

oşteni două mii aşteaptă răspunsul

iar alţii-n Ghibea cu fiul alături

cu groază şi ură stârniţi Filistenii

au strnâs ca să lupte o mie de cară

 

 

 

aduse în grabă şi arderea toată

cu jerfa-n zadar mulţumirea uitară

pe Domnul punând-l în cumpănă strâmbă

evreii trecură Iordanul în spaime

călăreţi şase mii Filistenii îi urmară

 

 

 

 

dar el învrăjbitul de Domnu-n poruncă

îşi strigă chemarea de azi şi de ieri

şi nimeni nu-l vede pe câmpul de luptă

şi nimeni n-aude ce spune la greu

pe vorbe l-apasă cu mii de poveri

 

dreptatea lui alta-i dreptatea din cer

 

 

ce soartă nebună mă frânge întruna

de patimi mă scurg din greşeală-n greşeală

şi tac văzătorul cu Domnul de-o vreme

mă fură vrăjmaşul pe câmp de bătaie

şi-n creieri îmi urlă ciudată sminteală

 

 

războaie putrtat-am cu neamuri o mie

El Domnul pe mână vrăjmaşul mi-a dat

pe Amon cu Edom şi regii din Ţeba

pe toţi Filistenii din corturi şi taberi

pe toţi netăiaţii pe toţi i-am tăiat

 

 

greşit-am eu unul cu voie nătângă

păcate se-ntind ca săgeţile-n corzi

iertat-am Chemiţii chemat-am pe Iuda

din Şur şi Havila la luptă cu luptă

lovit-am duşmanul şi noapte şi zi

 

ce faptă mă umple de-atâta ocară

 

greşita-i o rege cruţându-l pe Agag

cu boii şi oile slabe-n pământ

să înşeli tu porunca cerească pe câmpuri

stăpână doar sabia fie şi tu

nimic să zdrobească al tău legământ

 

doar harpa copilului răul să-l stingă

când el uriaşul se-ntoarce la treabă

Iar piatra se scurge din coif în ţărână

şi tremură-n spaime armia fugară

de rege poporul se leapădă-n grabă

 

stârnita-i pe Domnul mânia te paşte

a zis văzătorul din morţii peste noapte

la lupta te-ndeamnă cu tabăra toată

şi sânge va curge şi panică-n corturi

un altul va bate duşmanul de moarte

 

 

în capul lui cerul pământul de-a valma

se-nvârte cu semne prorocii se-ntrec

si strigă să iasă cu spor la bătaie

veniţi să luăm pradă vite şi oi

înfrânt-am pe neamul lui Amalec

 

îndură-se Domnul de noi Israel

 

departe pe munte Ghilboa fugarii

aşteaptă zadarnic un rege răpus

ce mână vrăjmaşă mă umple de sânge

ce arme îmi sfâşie trupul lovit

ce soare se stinge devreme-n apus

 

pierdut strigă unsul pierdut istovit

 

armura mi-apasă suflarea greoaie

din urmă săgeţi zeci şi zeci m-au ajuns

uitat sunt de domnul uitat sunt de lume

uitaţi îmi sunt fiii de lance răpuşi

sunt singur cu robul pe câmp nepătruns

 

în sânge se scaldă trufia mea stearpă

mă cer Filistinii în lanţuri să pier

în vârful de spada m-aruncă blestemul

înfrântă oştirea-i aiurea pe dealuri

înfrânt sunt o Doamne înfrânt Israel

 

 

vitejii din Galad pe noapte călcară

şi duseră morţii apoi în cetate

amarnic jelindu-i scoţându-i din pietre

pe capul şi trupul măritului rege

jurară cu luptă să facă dreptate

 

acolo în Iabes pe umbre de veacuri

din oasele arse stejarul de-o lume

îşi trage cuminte pe frunze şi ziduri

sămînţă din sevă şi trup din cenuşa

întâiului rege întâiului nume