După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Armina Flavia Adam
- Detalii
- Scris de: Armina Flavia Adam
- Categorie: Poezie
- Accesări: 2
în lanul de grâu
vă zic:
dezbrăcați, popoare, hainele voastre de aur,
în verile blânde
pogorâți-vă sufletul peste tâmplele mele!
nu se moare dintr-o răsucire în gol.
nu se moare dintr-o rătăcire în carne.
fericirea e atât de aproape
când stați de veghe în lanul de grâu,
foamea s-o amăgiți
cu mirosul boabelor coapte!
ați călcat marea și ea s-a făcut țărm,
ați bătut țărmul, iar el corabie s-a făcut,
să împlinească ursita vechilor scribi.
deșertăciune sunt toate!
călăreții de foc
săbiile-și vor trece prin voi,
pruncii lor întina-vor
pântecele femeilor voastre.
vă veți smeri atunci și vă veți târî în genunchi,
lepădând recea piele de șarpe.
toate pieri-vor în ochii-nsetați de pământ.
numai Minerva se va lungi peste ape,
trupul să vi-l îmbie cu frumusețile ei.
celui care cu pietre aruncă
nu mă judeca după vorbe!
tu nu știi cât de singură sunt în fața mulțimii,
cum îmi curge sângele în obraji
după o ploaie de vară.
cine ești tu, piatra să o arunci?
numai Dumnezeu ține pietre în mână.
apleacă-te deasupra mea,
să-mi simți pulsul de întâie născută!
să simți trupul meu cum îți trece prin carne!
să te trezești frăgezit,
cum după multe pahare cu vin.
cu durere de cap. cu iubire de oameni.
te iert.
femeia din zid
aici e zidul meu. dincolo de el nu se trece.
nu-ntinde mâinile, pleoapele să-mi acoperi!
va veni ziua când palmele se vor usca
de partea obrazului pălmuit.
cinci degete, și ele uscate, vor scăpa creionul din mână.
la ușa mea ai să bați pentru o bucată de pâine,
dar inima mea îmbătrânită
de tine milă nu va avea.
cu pumnii ai lovit în ceea ce sunt,
până ce ți s-a despicat țeasta
și n-a mai rămas picătură de sânge.
adevărat îți spun ție, cel cu pumnul de fier:
acesta e zidul meu. dincolo de el nu se trece.
eu sunt Minerva, femeia din zid.
peniță pe table de piatră
războiul acesta nu e al meu.
nu sunt femeia din spatele lui.
n-am pus cununi învingătorilor
și nici învinșilor nu le-am tăiat capul
departe de casele lor.
la porți îi așteaptă neveste cu prunci
și salcâmi în care fagurii gem de prea multă miere.
cum își vor linge degetele pătate cu sânge,
gustând din bunătatea lui Dumnezeu!
el nu a fost niciodată soldat,
cum nici eu nu am fost
aceea care i-a răsucit gâtul spre coapsa femeii.
s-a umplut pământul de eve,
de sânii lor crescuți în pocaluri de aur.
ostașii și-au lăsat casele,
împreunându-se cu ele pe pământul lui Moise.
au urcat pe munte, au spart tablele
și au scris alte legi.
Dumnezeu nu le-a vorbit într-o limbă de foc,
nici potopul nu și-a trimis,
să stârpească gustul de șarpe.
Dumnezeu nu s-a făcut om.
eu nu m-am făcut Dumnezeu.
cum se face că împărțim aceeași peniță?
în umbra ta
cresc apele, Doamne, mă acoperă,
tot mai încete mi-s orele,
zilele numărate,
e puțin probabil să mor de tristețe –
ochii mei n-ar fi ochi
dacă nu ar privi prin lentile,
sunt aici, în umbră de șarpe născută,
îți locuiesc deșertul cu trupul meu de femeie,
te răstignesc în mine și îți aștept învierea,
iată, mă sting cum o turmă pe creste,
inevitabil voi aluneca într-o moarte mai blândă,
lacrima mea să își mistuie dorul
în liniștea pietrei.
de mână cu Iona
cine are ochi, să vadă:
ca o gură căscată va fi învierea când va fi,
ca o spaimă tencuită-n pereți.
aerul de acum e doar liniștea dinaintea furtunii,
mâna care iese din zid.
peste toate va veni o noapte adâncă.
prin întuneric, pasul meu poticnit
drumul spre casă nu-l va cunoaște.
voi arunca năvoadele-n larg.
curate ca lacrima le voi scoate din apa trupului meu.
sfârșită mă voi închina întru limpezire.
peștele mă va înghiți, dar nu ca pe Iona.
în pântecul său mă voi naște, aceeași mereu,
capul șarpelui să-l strivesc.
Dumnezeu mă iubește.
numai din dragoste poți fi înghițit de un pește.
femeia din spatele ușii
nu plângeți pentru ochii mei de femeie,
după mine o ușă se va închide,
demoni o vor păzi,
îndoiala să nu pătrundă prin gaura cheii,
nu suspinați după mâna mea de țărână,
ea va scrie istorii pe o scoarță de ulm,
mărturie va fi că m-am născut într-o iarnă
să înțeleg întristările lumii,
nu mă goniți prea devreme,
dar pomeniți-mă în cântările voastre,
la un pahar de vin fiert când veți vorbi fără suflet
despre prima femeie!
în duh și-adevăr
cine nu a ucis niciodată,
acela să se dezbrace de trup,
gol și singur să rămână înaintea facerii sale!
cu vorba sau cu fapta cine nu a ucis,
acela din propria umbră să iasă,
să se cutremure cerul
și pământul să crape de preasfințenia lui!
dați-vă mâinile, sub pumnul lui Dumnezeu adăpostiți-l
pe cel nenăscut -
acoperiți-vă ochii, lumina lui să nu vă orbească!
cu apă și foc botezați-l!
(el râde pentru femeia care îl plânge.
el plânge în lacrima ei pentru păcatele lumii.)
mărturia dreptului stă în picioare:
acela care nu a ucis, îmi va aduce flori la mormânt.
atunci trupul său se va umple de mine,
cea dintâi.
femeia care râde
apele lumii mărturie îmi stau:
moartea e grozav de tăcută.
n-am mai trăit o liniște ca aceasta,
chiar dacă în piept am purtat
păcatele strămoșilor mei.
cine are urechi, să audă:
amar va fi râsul femeii înainte de moarte,
serafic pasul ei încet,
dimineața la șase.
va seca marea, iar ea va râde,
va muri și va râde în somn de propria moarte.
pe sub streașină vor trece oameni în roșu,
întristându-se pentru liniștea ei.
ea va sta lângă trup și va râde.
cu plânsul lor va râde netulburată,
cu gurile strămoșilor încuiate în piept.
voia ei facă-se!
cu Dumnezeu în lan
în lan toate spaimele galbene sunt
de ochii mei și de vălul miresei,
de cireșele pârguite înainte de vreme.
căderea mea a fost scrisă pe ziduri.
am căzut și m-am îngropat,
neghina de grâu să o cern.
ce știți voi, aruncătorii de pietre?
o sabie mai ascuțită nici că se poate,
nici o durere mai crudă în oase!
în pumnul tău strânge-mă, Dreptule,
întunericul să îl mușc îndeaproape!
locuiește-mi trupul cum giulgiul l-ai locuit,
gustul de fiere scrâșnit printre dinți
să nu îl mai simt!
de șapte zile plouă în mine,
în pământul zămislit de mâinile tale.
la ceasul recoltei, semințele vor da rod.
tu vei umbla prin lan și vei stârpi însingurările mele.
șarpele îți va ieși înainte, iar tu îi vei strivi capul,
din toți rărunchii strigând:
„scoală-te, femeie, ia-ți crucea în spate și umblă!”
CV - Adam Armina Flavia
Data şi locul naşterii: 27.12.1982, Târgu-Mureş
e-mail:
Studii:
-Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar
Activitatea literară:
-debut: Revista „Târnava”, 2000;
-în perioada 2014-2015, versuri publicate în revistele: „Luceafărul de dimineaţă”, „România literară”, „Apostrof”, „Discobolul”, „Târnava”, „Oglinda literară”, „Acolada”, „Poezia” („Poezie și geometrie”-primăvară 2015), „Antologia Curierului”, „LitArt”, „Algoritm literar”, „Sintagme literare”, „Fereastra”, „13 plus”, „New York Magazin”, etc.
Premii obținute:
-Locul II la Festivalul Național de poezie „Zilele sărbătorilor de primăvară pentru copii”, secțiunea poezie-2000;
-Premiul de excelență și Diplomă pentru inedita prezență poetică la Festivalul Național de poezie „Zilele sărbătorilor de primăvară pentru copii”, secțiunea poezie -2001;
-Locul II la Concursul Național de poezie „Efigii lirice”, secțiunea poezie- 2001;
-Premiul III și al Centrului de Creație Mureș, la Festivalul „Romulus Guga”, secțiunea poezie- 2003;
-Premiul revistei „Convorbiri literare” la Concursul Național de povești „Ion Creangă”-2015;
-Premiul revistei „Climate literare” la Concursul Național „Primăvara albastră” (secțiunea poezie)- 2015;
-Premiul „Alexandru Sihleanu”- cu publicarea volumului de versuri „Pumnul din vid”, Editura Rafet, la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”- 2015;
-Premiul Special al Juriului la Festivalul Concurs de Poezie Religioasă „Credo”, 2015;
-Marele Premiu al Festivalului Național de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, 2015.
Volume de versuri publicate:
-„Tăcerile dintre cuvinte”, prefață Iacob Coman, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, octombrie 2013;
-„Pierduţi prin toamnele iubirii”, Editura Editgraph, Buzău, august 2014;
-„În amiaza cuvintelor”, Editura Ardealul, Tg. Mureş, septembrie 2014;
-„Instantanee din ultima moarte”, prefață Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI, Tg. Mureş, aprilie 2015;
-„Pumnul din vid”, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, septembrie 2015;
-„Femeia de nisip”, Editura Rafet, prefață Constantin Marafet, Râmnicu Sărat, octombrie 2015;
-„Amintiri cu păsări negre”, Editura Tracus Arte, București, 2015-în curs de apariție.