Poezii de Cosovan Gabriela Mariana

Valsul toamnei

Te-aștept pe-o creangă pe colina
Ce ne desparte cu-al ei cer.
Ți-aud iubirea cum mă cheamă
Și glasul ei pare-un mister
Ce tocmai l-am brodat pe suflet...
E-atât de blând și viu și verde
Ca vara care tocmai a trecut

Și a lăsat în urmă-i pete
De curcubeu nemaivăzut.
Te-aștept și îți ascult suflarea
Care ridică-n drumul ei
Mii de culori și frunze efemere
Împrăștiindu-le în jurul meu.
Te-aștept și-ți simt îmbrățișarea
Ca pe un vals.ca pe un zbor
Deasupra unui ocean de dor.
Îmi dăruiești flori de cireș
Și ochii tăi mă-ndeamnă
Să recunosc că te iubesc.

Vise de neocolit

Din flori de iris mi-ai făcut
Cărare către tine.
Și o magnolie tu ai sădit
Doar pentru mine.
În zbor de fluturi mi-ai trimis
Caleașcă albă
Ca să mă ducă în visul tău.
M-am învelit în roșu de mătase
Și m-am ascuns la pieptul tău.
Ai tresărit așa cum numai luna
Mai tremură din când în când pe cer
Și buzele se căutau într-una
Fierbinți de dor și pline de mister.
Mi-ai scos cămașa purpurie
În timp ce trupurile noastre
Se împleteau cu frenezie.
Inima mea a picurat iubire;
Tu ai cules-o toată, s-o ai ca amintire.


Tăcere ...

Sunt trestie în vânt,la mal de apă...
Mă-ndoi sub pașii tăi de frig.
Îmi spui să tac
Asemeni nopții ce se lasă pe furiș.
Să tac...  să simt....
Răceala toamnei îmi cuprinde tâmpla,
Ninsori de gheață mă ating.
E tot ce fac... doar  tac și simt.
Toate cuvintele strănută-n pieptul meu
Se îmbolnăvesc pe rând de gripă,
Fac febră și-n delirul lor
Uită să  tacă... și tot țipă...
Își strigă rând pe rînd
Durerea și bucuriile nespuse
Când întunericul le fura luna
Și stelele demult apuse...


Mister

Sunt pasăre?
Sau oare curcubeu?
În zborul meu prin ploaie
Picturi rupestre prind contur,
O galerie –ntreagă
În care să-ți expun
Mărețul meu poem.
Adaugă tu acel cuvânt
Ce cu neîndemânarea mea
L-am risipit în vânt.
Ne întâlnim într-un târziu
La margine de orizont
Și ochi în ochi
Noi ne privim râzând...


Cântecul lunii

Umblu cu sufletul la vedere
Asemeni unei Eve învelite-ntr-o singură silabă.
Mă prinde toamna colindând străzile tale
Cu pantofii cei roșii , cu tocurile din piatră
Smulsă cu mâinile din pavajul întunericului.
Ascult șoapta lunii... mi-a promis un cântec...
Aștept să-și acordeze toate stelele    
Și toate frunzele risipite în cele patru vânturi ,
Să așeze scaunele și să înceapă spectacolul.
Toate spătarele sunt proptite în inimi
Legate în lanțuri una de alta ca intr-o temniță.
Frigul se-nghesuie între literele ce m-acoperă
Și tricotează note muzicale în timp ce dirijează
Întreaga orchestră spre inima mea.
Felinarele clipesc din gene ,se-ndreaptă de spatele bolnăvicios,
Își așează tacticos , fiecare,monoclul la ochi
Acoperindu-mă ca o mamă bună.


Durere răscolită

O câmpie cu câteva coline sunt eu
Și zăpada se-așterne în straturi o mie peste sufletul meu.
Frigul pătrunde sub paltonul de frunze uscate țesut astă toamnă.
Cuvintele ei mușcă cu sete din inima mea
Și privirea-i de gheață pare o dungă de catifea.
Se iscă furtuni care plâng cu durere
Și adorm însoțită de lună și stele.


Suflet ucis

Întunericul mușcă din mine,
Lanțuri ruginite îmi închid ochii,
Picioarele îmi atârnă în Pădurea Spânzuraților.
Încerc să adun ceva lumină
În pumnii însângerați de frica
Diavolului cu chip de om.
Urăște albul sufletului meu
Și aruncă smoală clocotită peste mine.
Apoi își întinde rânjetul peste viața mea.
Ridică brațele mânjite de sânge
Și își îmbrățișează cu sete iubita
Împroșcând ură și noapte în jurul lor.
Luna și stelele au fugit după nori.

Loc nemeritat

Te-am pus pe un piedestal
Și te priveam cu admirație,
Fără să știu că ai rău de înălțime
Și că sufletul ți-e atât de negru.
Am făcut schimb de povești,
Eu ți-am dăruit unele adevărate,
Tu un mix de minciuni și adevăr.
Le-am crezut până la ultima silabă ,
Până când  ,inima nu te-a mai încăput
Și ai început să-ți scuipi ura și mizeria asupra mea.
Toate astea ți-au eliberat  bucuria și nebunia
De a-ți trăi viața la limita binelui ,
Pe granița unde sperietori cu părul roșu
Apără grădinile pline de noapte și dezmăț.


Dezamăgire ...

Regret că am lăsat să-mi ningă umbra
Cu șoapte dulci și zâmbete viclene,
Cu mângâieri și sărutări mieroase
Când somnul m-a cuprins alene.
Am hoinărit printre steluțe roșii
De sângele durerii colorate
Când tu pumnalul răutății tale
Mi l-ai înfipt în oasele trădate.
Trupul îmi plânge cu durere surdă ,
Își cheamă viața înapoi
Când tu nu existai ca vuiet
Care să-mprăștie-ai mei nori.
Erau pufoși și calzi de fericire
Mi i-ai umplut de grea dezamăgire.


Picături de iarnă

A nins
Și-n fiecare fulg
A fost ceva din mine ;
Un zâmbet larg ,
Un vis șoptit
Sau un sărut
Ce s-a topit
În palma ta.
Grădina – ntreagă a albit
Doar într-o noapte.
Și mii de licurici
Sclipesc în șoapte.


Dans de fluture

Zăpada cade în troiene surde,
O vrabie se-așează pe o creangă.
Atras de frumusețea iernii
Un fluture-adormit pesemne
Într-un ungher al casei părăsite
Se-aventurează vesel între fulgii mari.
Prim-balerin la Opera de Vară
Se-aruncă-n dans...
Tristețea-i e amară când
Aripile-și frânge în frigul
Ce răzbate din inimile lor.
Să-i spună careva
Că nu-i de vină,
C-a nimerit fără să vrea
În lumea lor de gheață și lumină.

Peste timp

Degetele sfâșie distanța
Dintre apus și răsărit.
Apar bătături în palme
De la culesul stelelor.
Timpul e prea grabit
Și lasă în urma lui
Riduri adânci pe fața nopții.
Am dat ceasul înapoi
Dar limbile lui
Își strigau cu disperare
Orele,minutele și secundele
Aruncate una peste alta
În groapa comună a amintirilor.


Uitare

Mi-am pierdut amintirile
Printre cuvinte și gânduri de iarnă.
Sunt ca un copil care se bucură
De orice atenție primită.
Mă joc de-a v-ați ascunselea
Seară de seară cu stelele,
Dansez în lumina lunii cu ielele
Și obosită , adorm învelită cu visele.
Zâmbetul îmi luminează ochii în zori.


Întrebări


Ninge cu-ntrebări nepuse
Peste mine ,peste suflet,
Gânduri reci se cern în aer
Ca dintr-o clepsidră-ngustă.
Zorile mă prind la geam
Căutând răspunsuri clare
La otrava din pahar.
Luna s-a zbătut nervoasă
Între lanțuri reci de gheață
Când a fost închisă-n noaptea
Din care mai evadase.
Îmi iau inima în brațe
Și o mângâi cu tandrețe ,
Mă ascund între cearșafuri
Și-ntre visele mărețe.