Poezii de Cosovan Gabriela Mariana

Inconștient conștient

Fac masaj cardiac inconștientului meu;
Povești demult uitate
Țâșnesc cu presiune
Și fac lobby conștientului.
Sunt acoperite de rugina timpului.
Și-au uitat până și adresele;
Lovite de umbra uitării,
Șoaptele lor se aud trosnind

Din încheieturi crocante
Și fac eforturi mari să se iscălească
Pe pagina vieții mele
Cu peneluri îmbibate în sânge.
De nicăieri , se naște o tornadă
și le cuprinde în haosul ei .
Fug înapoi în inconștient
Să-și salveze mândria.
A răsărit o nouă viață.

Năluca din zori

Ne-am descoperit cu uimire
Într-o dimineață devreme.
Ocupam amândoi aceeași parte de pat.
M-ai întrebat ce caut eu acolo
Și inima mi s-a oprit instantaneu.
Nu știam răspunsul,
Eu mereu am crezut că e partea mea...
Am adormit singură
Când stelele erau pe cer
Și m-am trezit alături de tine
De parcă toate amintirile
Au fost într-o continuă beție.
Îți căutam chipul și vocea
Printre atâtea frânturi de viață
Dar nu te găseam.
Poate pentru că ai fost
Zămislit din visul meu?


Vis rătăcit in soare

Sunt prințesă
Peste un regat
Unde castele de nisip
Se scurg în mare.
Plictisită ,
Trag soarele de păr.
Mă iubește...
Nu mă iubește...
Mă iubește...
Nu mă iubește...
Și fiecare rază
Îmi zâmbește în palme
Cu lacrimi de dor.

Întrebări

Nicicând zborul meu nu a fost mai atemporal
Pe cerul albastru de hârtie creponată al nesfârșitului.
Nicicând adâncul din ochii mei
Nu a fost mai tulbure și mai misterios
Ca o peșteră acvatică    
Dintr-un ocean ascuns privirilor lumii.
Nicicând privirea mea nu a fost mai tristă
Ca a unui copil părăsit de mama
Care i-a dat viață în spatele unor întrebări fără răspuns.
Nicicând sufletul meu nu a fost mai speriat
Ca o umbră dezgolită
La o margine de pădure între creste de munte.
Toate gândurile mi se zbat oarbe,
În sclipirile unui soare fără milă
Și se lovesc de maluri rătăcite de nori gri.
De undeva se aude  surd,
Un clopot care încearcă
Să împrăștie furtuna nesigură
Și o sfâșie ca un lup înfometat.
Între mușcături,
Mii de întrebări își caută răspunsuri...


Vise buclucașe

S-a înserat peste regatul meu,
Porți zăvorâte ți-au râs în nas.
Visele aleargă fericite pe coridoare
Străjuite de oșteni cu platoșă.
Ale tale au rămas în negura nopții
Zgribulite de frigul singurătății
Și plâng în tăcere.
Stelele sclipesc ca niște focuri de artificii
În noaptea mea
Și împrăștie praf de mărgăritar  peste tine...
Un coif cade țipând asemeni unui pescăruș
Care zboară să prindă zarea,
Un nebun de treflă îți deschide poarta
Și bucăți  de inima roșie
Pavează intrarea...


Sărut de neuitat

Am cules toate stelele nopții
Și le-am ascuns în sertar
Ca întunericul să-nghită cărarea spre tine.
Am acoperit luna
Cu mantie neagră de catifea,
Am ferecat porțile și ferestrele casei
Dar pașii mei
Nu au uitat calea spre visele tale.
Uneori intră ,
Își dau jos sandalele cu toc,
Ocupă loc
Și așteaptă cuminți sărutul tău.

Pledoarie pentru ochii tăi

Știi... nu-mi plac balurile mascate.
Mi-ai dăruit mii de măști;
Le-am întins pe pereți
Ca un magiun făcut de bunica
Și am închis ușa.
Cheia e în buzunarul tău de la blugi.
Nu-mi plac balurile mascate.
Îmi place să-ți citesc
Lumina ce-ți răzbate din spatele pleoapelor
Și să-ți îmbrățișez zâmbetul
În straie de sărbătoare.
Roua dimineților îți scaldă privirea
Dezbrăcată de toate măștile
Și naște propriul curcubeu.

Sirop de soc

Azi,dorul de tine
Mi-a izbit tâmpla.
L-am alungat ,bineînțeles.
Ce puteam să fac?
În timp ce siropul
De soc fierbea în oală
Ți-am simțit sărutul.
Oare într-adevăr
Ai aromă de soc?
Azi,pașii mei
Mă trăgeau spre tine.
A trebuit să chem furtuna
Să-i pot opri.
Oare dacă mi-aș schimba adresa?
Sau numele? Sau...?
Ar mai ști să ajungă la tine?
Uff...siropul ăsta...
Trebuie să găsesc repede sticle
Să-l închid.
Aroma lui îmi ridică inima pe brațe
Și o aruncă departe peste cer
Spre un cuib de vulturi pleșuvi.
Aripile mele se zbat
Să se elibereze din dulceața lui.


Loialitate

Trupul mi se destramă
Ca un pulover croșetat
La atingerea ta,dimineața.
Te-ai obișnuit să mă vezi mereu altfel.
Oră după oră ,culeg petale de flori
Și le împletesc cu bucăți de cer;
Mai pun câte-un fluture pe ici pe colo,
Câte-o pasăre pe la umeri
Să-mi fixeze aripile,
Sau câte-o albină
Să mi le lipească cu ceara ei.
Azi am cules toți bujorii
Și mi-am făcut rochie din ei.
Catifeaua lor ma va imbrăca zi de zi ,
Culoarea lor vie va înflori clipă de clipă
Chiar si după ce soarele îi va da foc .
Am lăsat doar gâtul,umerii,
Brațele și tălpile dezgolite
Ca buzele tale să-și aștearnă visele
În miez de noapte.

Back again

Ai fost ca un vis pasional
Început toamna odată cu strugurii
Și împrăștiat de zorii zilei
Vara pe caniculă.
Silueta ta mă însoțea mereu
În zborul meu printre galaxii.
Ai fost umărul tare
Pe care îmi odihneam lacrimile,
Ochii cărora le puneam
Câte un sărut seara pe gene,
Înainte de noapte bună.
Ai fost stelele care
Îmi luminau somnul
Și luna care mă învelea
Seară de seară.
Rugăciunea șoptită lui D-nezeu
Cu lacrimi de dor.
Răsăritul care îmi trimitea
Bucurii să-mi ajungă
Tot restul zilei.
Azi,când soarele a răsărit
Chipul tău nu mai era
Decât o amintire
Prinsă fără voia ei
Între două bătăi de inimă.

Gol de aer

Dintr-o dată cerul mă strânge
Și aerul parcă nu îmi ajunge.
Seara a fost udată de lacrimi,
Noaptea cu frisoane și patimi,
Dimineața m-a-mbrâncit cu putere
Aruncându-mă peste timp cu durere.
Mi-au fugit toate visele către tine,
Întoarce-le ,te rog ,către mine
Și nu le speria,că-s fragile
Ca inima mea .

My heart was open for you

Ți-am deschis inima
În caz că  ai vrea să intri.
Ușa a rămas întredeschisă
Să te poți furișa mereu
La răscrucea cu visele.
Ai fost ca un copil poznaș.
Ai sunat
Apoi ai fugit râzând
Lăsând în urmă doar
Umbre de amintiri fără chip.
Dacă închid pleoapele
Mă simt ca intr-o ședință de hipnoză
În care trupul tău
E strâns lipit de sânii mei
Și buzele  îmi taie respirația
Cu un gust amar-acrișor
De ciocolată neagră și fructe.
My heart was open for you  too long...
Now is tired and just wants peace...