Poezii de EDGAR ALLAN POE - ANNABEL LEE

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo  unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
 
Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
 
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii, într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci, toţi oamenii au ştiut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,
Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.
 
Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat’
A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Și-ale ei rude înalte au sosit și au luat-o
Pe un val uriaș și au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.
 
Dar dragostea noastră era mai puternică decât dragostea însăși,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni  -
Cei din trecut, cu mult mai înțelepți  –
Și nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii  de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;
 
Pentru tine, lună din grinzi, nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși, dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită   mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.

Traducere de Horia  Muntenus