Poezii de Ella Blue

Uneori 

Visele nu au somn 
Alteori 
Somnul nu are vise

Coșmarul 
E somn fără somn 
Vis fără vise

Crăpase primul mugur 
După atâta ger 
Credeam 
Că vine primăvara

Respiram 
Ultimul fir de speranță 
Cu setea înecatului 
Resuscitat 
Când gerul 
A lovit din nou 

Polul Nord s-a mutat la mine în suflet

 

Somn fără somn 
Vis fără vise…

 

                                      ***

 

Nu mai știu în ce limbă să-ți îmbrac tăcerea

 

 Aș fi vrut să-mi acopăr ochii

 Tu să taci

 Să respirăm același hiatus

 Goliți de gânduri

 

 Când secundele se rostogolesc

 Dincolo de înțelegere

 Intrun timp

 Niciodată al nostru

 Visat de amândoi

 

 Phoenicși fără aripi

 Pictați în ultima clipă

 

 Visată…

 

 Niciodată a noastră …

 

 

 

                                      ***

 

 

În țara …

 

 Unde nu se întâmplă nimic

 Niciodată

 

 A poposit

 Un cerșetor de vise

 

 Era obosit

 Însetat

 Și desculț

 

 Alergase prin soare

 Prin munții de ură

 Prin mlaștini acide

 Unde întunericul

 Își creștea lianele deznădejdii

 

 Cândva

 Își făurise încălțări

 Frumoase

 Din ultimele iluzii nepierdute

 

 O vreme l-au însoțit la drum

 Dar

( ca orice iluzie )

 Într-o zi

 S-au destrămat

 

 Cu spinii în suflet

 Pășea inocent

 Cerșind câte-un gând

 O fărâmă de vis

 Un strop de iubire

 Un zâmbet…

 

 În țara

 Unde nu se întâmplă nimic

 Niciodată

 Oamenii purtau măști

 Aveau urechile astupate

 Cu ignoranță

 Și ochii

 Acoperiți cu vălul

 Minciunii

 

 N-au văzut niciodată

 Mâna întinsă a cerșetorului de vise

 

 Nu l-au auzit

 Cerșind

 Speranța…

 

 

                                      ***

 

terapie intensivă

 

 în lipsa ta

 mi-am creat o lume

 care să umple spațiile

 între sistolă

 și diastolă

 

 inima

 a început să bată mai rar

 însă destul

 cât să pot respira

 în lipsa ta

 

 azi

 ai revenit

 pregătit

 pentru operația pe cord deschis

 

 sper că ai adus 

 trusa

 pentru transfuzii

 cu iubire

 

                                      ***

 

Să pleci...

 

 Să rămâi ...

 

 La ce bun

 Atâtea întrebări

 

 Știai deja

 Că-ți pare rău

 

 Erai aici

 Cu sufletul dincolo

 

 Am tăcut

 Orice cuvânt

 Era un nonsens

 Îți părea rău

 Că nu ești acolo

 

 În gara asta ruginită

 Trenurile circulă oricum

 După un orar numai de ele știut

 

 Nu există birou de informații

 Nici  măcar un ceas nu se ostenește să arate ora exactă

 

 Acarul se zbate uneori

 Să ghicească sensurile

 Din care vor veni accelerate

 Pline cu gânduri

  

 Doar ele

 Întrerup arar

 Liniștea florilor  crescute la întâmplare

 

Degeaba  incerc să-ți explic

 În gara asta

 Nu oprește niciun tren

 Niciodată...

 

 

                                      ***

 

Nu ne-am fost …

 

 

 Am îmbrățișat zarea

 De atâtea ori

 În căutarea

 Aripii-pereche

 

 Uneori mi se părea că se potrivesc

 

 Iluzii albastre

 Învăluiau visele

 

 Poate erau demoni

 Născuți din sete

 

 Prea sete

 De preaiubire

 

 Foarte rar

 Un înger se încumeta

 Să-mi sfâșie vălul

 Adânc pătruns în carne

 

 Furtuni de lacrimi sângerii

 Întunecau atunci

 Zările amurgului în doi

 

 Era prea noapte

  Frig

 Și mi-era dor

 

 De somn

  Negeruit de vise

 

 M-ai lepădat în arctice zăpezi

 Când sta să-nmugurească primăvara

 

 Și-atâta te-am iubit

 Încât

 Ți-am lăsat ție

 Toată căldura

 Mediteranei

 (iubirii)

 

 

                                      ***

 

Anotimpuri

 

 

Atâtea toamne…

 

 Au ruginit descântec

 

 Atâtea dimineți au stins

 Luceferi

 

 Stingând 

 De tot atâtea ori

 Atâtea vise

 

 

 Și-am înghețat

 Atâtea ierni

 Nemaivisând

 

 Muream ușor

 Și-n picurii de viață

 Vărsai otrăvuri 

 

 Sofisticate mantii

 Îmi aruncai pe umeri

 Iluzii deșarte

 Nu mă-ncălzeau  

 În somnul meu de gheață

 

 

 Paradoxal…

 M-a trezit un viscol

 

 Atâta frig…

 Mi-a adus în suflet

 

 Speranța primăverii

  

                                      ***

 

Abstract

 

 Când ne părăsesc 

 Cuvintele

 

 Desenăm

 Tăceri

 

 Eu nu prea am talent

 Desenul meu 

 Seamănă mai mult

 Cu  o renunțare

 

 Oricum…

 La ce bun să mă mai străduiesc?

 

 Acum

 Ești rimă

 Într-un alt poem 

 

                                      ***

 

Lumină si Iubire

 

 

 sufletul meu 

 tânjește 

 înfășurat în giulgiul singurătății 

   

 prea multe războaie 

 au sfârtecat 

   

 ultima noapte a tinereții noastre 

   

 chiar dacă am încercat cu disperare 

 să o facem nesfârșită 

   

 n-ar fi trebuit 

 să lăsăm soarele să răsară 

   

 așa...

 în întuneric 

 am fi găsit 

 Lumina 

 Iubirii 

 

                                      ***

Coșmar

 

 nu aș putea să-ți ating poemele

 mirosind a ceapă

 

 nici gândurile

 ce miros a pește

 

 le-am lăsat să înoate prea mult

 în ape tulburi

 

 iar visele…

 visele s-au lichefiat

 au ars de prea multe așteptări

 transformate în sloiuri

 de  când

 mi-ai interzis să te aștept

 

 le-aș fi vrut sublimate

 în eterul iubirii

 insă…

 

 așa...

 m-am trezit tremurând

 în vechiul cotlon

 unde împărțisem timpul

 şi bucata de suflet rămasă

 de la ultimul potop

 

 nici nu-mi amintesc…

 cred că ți-am zis

 s-o iei tu

 întreagă...

 

 

                                      ***

suflet de copac

 

 

 mi-s crengile grele

 atâta cer

 și-a așezat albul

 

 încât

 mi se pare că am îmbrățișat universul

 

 în gerul de afară

 

 norii mi-au împrumutat

 mantia

 cred că au smuls în grabă 

 și câteva stele

 

 să-mi țină cald

 

 în noapte

 

 atâta cer

 atâția ani…

 

                                      ***

 

 

Fericirea unei frunze

 

 Mă întreb

 Unde se duc sufletele frunzelor

 Toamna

 

 Desprinse din sursa vieții

 Devin îngeri

 Îmbrăcați în jumătate de curcubeu

 Gata să ne dăruiască din nou

 Splendoare

 

 Apoi râd 

 Și dansează fericite

 La fiecare pală de vânt

 

 Uneori zboară

 Vrând parcă să îmbrățișeze

 Încă odată copacul

 

 Le numim frunze moarte

 Eu cred că frunzele nu mor

 Doar pleacă

 Să se ascundă în curcubeu

 

                                      ***

 

 

sunt...

 

 un cerșetor

 de silabe

 așteptând firimituri

 de la masa bogaților

 

 am lustruit podeaua

 târându-mă în căutarea lor

 

 pipăi cu grijă fiecare centimetru

 

 poate

 dacă am noroc

 voi găsi  chiar un cuvânt

 

 uite

 ieri bunăoară

 am găsit unul

 aproape întreg

 puțin ciobit

 ce-i  drept

 dar

 semăna cu un te iubesc

 

                                      ***

 

 

toamnă

 

 iubite

 grăbește-te

 trebuie să adunăm culori

 

 se anunță o iarnă albă

 

 ne vor lipsi 

 frunzele

 și crudul firului de iarbă

 prea încăpățânat

 să învețe 

 numărătoarea inversă

 

 cămara noastră e goală

 voi face provizii

 de culori

 pentru zile

 albe

 și nopți

 lungi

 

 tu

 doar iubește-mă