Poezii de Flavia Cosma

Vorbe Fără Trup

Prin pereţi mai străbat când şi când

Vorbe fără trup, descărnate—

Golite de miez, fantome-cuvânt,

Rătăcesc prin spaţii

Venind şi plecând—

In vise flămânde de noapte.

Să-ţi spun acum adio, îngerul meu,

Vremea plecării ne-a ajuns din urmă

Şi acum ne întrece.

Va fi de faţă la primele noastre-ntâlniri,

La primele strângeri de mână,

La primul nostru schimb de priviri.

In fraze aspre, şovăind nervoase,

Aşezăm sfârşitul-nainte de-nceput,

In timp ce iubirea, presimţindu-şi destinul,

Amarnic se zbate.

Din Marele Somn

Portocala celestă

Se rostogoleşte cu zgomot

Pe trepte înalte de stânci.

Bărbaţi în pielea goală se irosesc în valuri;

Un copilandru blond le ţine vesel isonul;

Marea îşi scutură brăţările, sânii;

Transparenţa lucrurilor simple

Mă umple de vrajă.

Voci tinere îmi admiră veşmântul;

Eu mă ridic din boli surâzând,

E frumos, e tare frumos totul,

Vântul şopteste duios, aducând din genune la viaţă,

Suflete sătule de marele somn şi care

Intinzându-se leneş, reiau cu încântare

Dansul trandafiriu cu marea şi cerul.

Amiezi de Lumină

Prisme de lumină

Dansează printre ramuri.

Soarele coboară în ritmul său domol,

Norii nedumeriţi stau nemişcaţi pe boltă.

O insulă de iarbă surâde cu faţa tăiată.

Mirosul de fân proaspăt ne invadează firea,

Mâinile ne tremură nerăbdătoare.

Pasărea colibri îmi vorbeşte de tine;

Zvonul lumii mă îmbie gingaş,

Vorbele cântecului se petrec

Dintr-o dimensiune în alta;

Sfântul Ioan Gură de Aur înţelept prevesteşte

Că sufletul omului

Niciodată nu moare.

Hârtia

Stau din nou la masă cu creionul în mână

Mâzgălind fără ţintă hârtia;

Din gânduri hoinare dând buzna pe fereastră

Impreună cu albinele ameţite

De fiorul răcoros al dimineţii,

Numele tău răsare dansând printre cuvinte,

Ca un zeu frumos de alabastru.

Litere de foc mă atrag în vâltoare,

Şi nu mai ştiu când

Mi-am pierdut dintr-odată tot trupul.

Am rămas doar o voce şoptindu-te-ntruna,

Doar o mână, transparent desenând

Conturul miraculous al ochilor tăi,

Fruntea ta înaltă, alburie;      

Descântând, implorând,

Iubindu-te sălbatic,

Cu dorul izgonit

Pe foile imaculate

Şi goale

De hârtie.

Pomule, Omule…

Ţine-mă de mână

Pomule, omule,

Ca pe-un copil pierdut

Păzeşte-mă.

Dă-mi iute să beau

Din palmele tale vopsite

In verde şi rosu

Şi-n primăvară.

Să-ţi beau vinul, pelinul,

Lacrima voioasă,

Lacrima amară.

Pomule, omule,

Strâns împleteşte-mă

Cu fire vrăjite de rădăcină.

In tăcerile tale întregi

Ingroapă-mi vorba

           şi frica,

Cântecul de somn,

Cântecul molcom,

Dulce-mi lecuiască

Inima, aripa.

Mâna de Fontă a Omului

Dealuri se înmoaie sub mâna de fontă a omului;

Spinările verzi gem sub poveri,

Părul lor creţ si aspru se umple de păsări,

Ce se împerechiază pe furiş

In umbra parfumată a salcâmilor.

Semne diafane şi libelule moarte

Plutesc pe ape târzii,

Un murmur trist îmi aduce aminte

De prima şi ultima oară când m-ai luat în braţe,

Infiorat şi ascunzându-te

Chiar de tine însuţi.

Frica sărea de pe genunchii tăi drept în inima mea,

Iar eu amuţisem cu otrava albastră pe buze,

In timp ce drumurile ni se prelingeau în direcţii opuse

Sub căldura înăbuşitoare

A acelui decembrie sudic.

Linişte Divină

Pe suprafaţa verde a râului adânc,

Frunzele plutesc

In şiruri ordonate.

Când şi când pisica

Murmură prin somn;

Dorinţe neîmplinite se mistuie în gând.

Cete de cuvinte, hieroglife rotunde,

Pe deplin împăcate cu soarta,

Incetinesc solemn pasul

Pe sub poduri trecând.

Dacă n-ar exista zgomotul maşinilor,

Să răneasca pacea înserării,

Dacă n-ar fi nici pasărea stârnită,

Apele în goană săgetând,

Sau picurii întârziaţi de ploaie

Pe scândura udă tobele bătând,

Am crede că divina armonie

A coborât cu noaptea pe pământ.

Cv -  Flavia Cosma

Flavia Cosma este scriitoare, poetǎ şi traducǎtoare româno-canadianǎ nǎscutǎ în România, câştigǎtoare a numeroase premii internaţionale. Este licenţiatǎ în Inginerie Electricǎ la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este deasemeni producǎtoare, regizoare şi scenaristǎ pentru filme documentare de televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola; produce opere originale şi traduceri în aceste patru limbi.

Flavia a publicat 27 volume de poezie, un roman (atât în română cât şi în engleză), o carte de memorii de cǎlǎtorie (atât în română cât şi în engleză) şi cinci cǎrţi pentru copii. Volumul sǎu de versuri Leaves of a Diary a fost acceptat în cadrul Universitǎţii din Toronto, la catedra E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii 2007-2008. Volumul său de versuri Thus Spoke the Sea a fost acceptat în cadrul Universităţii Towson, din Baltimore, Maryland, USA, ca material didactic pentru anul 2014, clasa profesorului Alan Britt. Poemele şi cǎrţile sale au obţinut numeroase premii.

Flavia Cosma este directoarea Reşedintei internaţionale pentru scriitori şi artişti şi preşedinta Festivalelor bianuale de la Val-David.