Poezii de Flori BUNGETE

METAMORFOZĂ
L-a făcut Dumnezeu,crin,
Pe iubitul din grădină,
Cu miros amețitor
Să-mbăt dorul când suspină!

L-a făcut Dumnezeu, flutur,
Pe iubitul meu din vânt,
Să-i privesc zborul gingaș
De aici, de pe pământ!
L-a făcut Dumnezeu, stea,
Pe iubitul meu din cer,
Și de sus, el mă privește,
Noapte, cu un ochi stingher!
L-a făcut Dumnezeu , vis,
Pe iubitul meu din somn,
Să mă ia seara în brațe,
Repede ca să adorm!
L-a făcut, Dumnezeu, bunul:
Floare, flutur, stea și vis,
Pe iubitul meu, dar vezi?
El ceva tot a omis.
A uitat să-l facă om,
Pământean pe-această lume,
Răsuflarea să i-o simt,
Zi și noapte lângă mine.
 
DE-AȘ FI IUBITĂ........
 
E-atâta clocot și durere
În bietul meu trup de pământ,
Încât, aș vrea, dacă se poate,
Să fiu din nou un boț de lut.
În fiecare seară-mi spun
C-a doua zi nu voi mai plânge,
Dar de nu curg din ochi cristale,
Va plânge inima cu sânge!
Cum curge apa la izvor
Dau drumul ochilor să curgă,
Iar inimii îi spun șoptit,
Să tacă, și să nu mai plângă.
O vorbă bună-aș vrea s-aud,
Dar n-are cine s-o rostească,
Caci nimeni nu ma prețuiește
Și nu mai vrea ,să mă iubească.
De-aș fi iubită, aș iubi,
Cu patimă și cu dorință,
Dar inima e-mpovărată
De grea și mare umilință..
DOR DE EMINESCU.
Plânge teiul desfrunzit,
În Parcul Copoului,
Printre lacrimi căutând
Urmele poetului.
Plâng și plopii fără soț
Ies vecinii pe la porți,
Și scurtând cu ochii zarea,
Din rărunchi oftează toți.
Plânge steaua sus pe cer,
Lungă-i calea pan" la ea!
Doar poetul cu privirea
Când și când o măsura.
Plânge Veronica-n parc,
Încremenită statuie,
Așteptând  pe-al ei poet
Vorbe dulci ca să ii spuie.
Plânge marea, plânge lacul,
Plânge codrul mai ales,
Le e dor de nu se poate,
De poetul ne-nțeles!
 
 
VINO,
 
Mi-e dor iubite să m-atingi,
Mi-e dor în brațe să mă strângi,
Mi-e dor, ce dor, tu nici nu stii,
De tine,în fiecare zi.
Atâțea ani te-am așteptat,
Dar n-ai venit, și e păcat,
Ce-a fost frumos s-a risipit,
De ce ,iubite, n-ai venit?
Nu e târziu, vino oricând,
Te port în suflet și în gând,
Să nu te pierd, încă mă tem,
Vino, iubite, când te chem.
Te chem pe fiecare stea,
Ce-a răsărit deasupra mea,
Și dorul Lunii i l-am spus,
Dar n-am primit nici un răspuns.
Pe-un fluture firav în zbor,
Ți-am trimis dorul călător,
Și un sărut pe-aripa lui,
De l-ai primit, să vii să-mi spui!
AS VREA SA STIU
Aș vrea să știu,         
De poate să-mi spună cineva,
Dacă iubirea doare,
De ce mi-e dor de ea ?
De ce mi-e dor de-un clar de lună,
De ce mi-e dor de un sărut,
De ce mi-e dor de-o –mbrătțișare.
Așa, ca la-nceput?
De ce-am uitat,întreb,
Și-aș vrea să-mi spună cineva,
Că lacrimi mari, fierbinți,
Au curs pe fața mea?
Aț vrea să știu,
Și asta, a nu știu câta oară,
De ce aștept din nou,
Iubirea să mă doară?