Poezii de Geta Stan Palade

PE CÂND ERAM TÂNĂRĂ

 

Poetului și criticului literar Romeo Ioan Roșianu

 

Ehei, ehei, pe când eram tânără

Nădușeam deasupra apelor Bistriței

sorbind cerul din pumni cu stele cu tot!

 

În străfund vedeam chipul tău, icoană pe sticlă

luminându-mă pe dinăuntru,

grădină fosforescentă de maci!

 

Acum Bistrița mă poartă cu sine,

în mrejele ei, inima ta

îți brodează visele!...

 

ŢI-AM ADUS ÎN DAR

CONSTELAŢIA LIREI

 

Tu, Voievod al limbii noastre române

care ai învățat Calea Lactee să cânte

te prețuiesc iubindu-te și lăudându-te

alcătuindu-ți ode de cireș înflorit

cum fulgerul captiv își râvnește lumina!

 

Te prețuiesc Împărate,

precum pâinea și sarea presărată în bucate!

Adevărul și dragostea pentru tine

se prefac în corăbii albe în larg

bântuind pacea credinței

cu soarele vieții agățat de catarg!

 

Lăudându-te și preamărindu-te

ți-am adus în dar Constelația Lirei!...

 
 

CĂŢUIA DE JERATIC ŞI SULFINĂ

 

Poate c-a fost la început

numai sărutul, apele cerului de sus

pe unde-n pribegie urcă vântul

cu fulgerul de dinspre nori adus!

 

Sau poate la început a fost cuvântul,

cățuia de jeratic și sulfină,

singurătatea clipei împărțită-n doi

un firicel de tânără verbină!

 

Poate c-a fost căința mai întâi,

steaua strivită sub călcâi!..

 

BOTEAZĂ-MI LUMINA!

 

- Bună ziua, Tandrețe,

vis tânjit de nesomn!

 

- Bună seara, Tristețe,

vino, acum, lângă mine,

înflăcărată floare de april

râvnită de pom,

 

ispită, roz-albă lumină

dulce și amară clipită!

 

- Bună dimineața, Iubire,

Caligrafele, Magule, vino în prag

să-mi botezi lumina cuvintelor!...

 

NORDUL GORDIAN

 

Mă destăinui în fața ferestrelor:

ostenelile nu mi-au fost în zadar, Caligrafule!

Am dezlegat cu inima legată la ochi,

nodul gordian al metaforei…

 

Numai așa am putut auzi pe pământ

bubuind din temelii

rădăcinile Universului!

 

M-am întors îngândurată acasă târziu

într-o caleașcă trasă de vulturi

brusc izbucnind diminețile albe pe Ceahlău

de dorul inimii și-al tău!...

 
 

CHIP MULTIPLICAT ÎN ALTE CHIPURI

 

Voi fi tot ce-am visat să fiu: Ondină,

Zeiță purtând curcubeie de rouă în cosiță,

livadă întomnată plină de rod, rădăcină de vis,

 

sămânță alpină din Paradis,

alăută de Domn și Domniță

cu tâmplele albite de griji

culegând mărgăritare amare!

 

Voi fi floare de colț pe stânci,

catapeteasma dorului să-ți legeni și să-ți culci,

cântec de Pasăre Liră purtată în suflet de-o Ondină,

 

licoarea bobului de razachie,

Maică, Ileană, Marie,

să-mi cânte-n piept o ciocârlie

de dor aș vrea să fiu!....

 

MOŞTENIRE

 

Îți strig numele să-ți pot desluși inima,

pe portativul iubirii, strunele

vinovate de cântec, nebunele!

 

Din dragoste te-am închipuit alăută de Zeu,

Codobelc tulburând florile pasăre liră,

curcubeu trecându-mi pegașii uitării prin inel

la întoarcerea din moarte!...

 
 

TE STRIGAM PRIN PĂDURI ….

 

Pe atunci mă credeam o pasăre rară

sau o floare albastră fugită din cartea de citire

din biblioteca Împăratului Roșu

adăpostită în Palatul Imperial….

 

Acum privesc amiaza din nuferi

în oglinzile apelor închipuindu-mă

de dragoste unica Pasăre Sitela…

 

Cu genunchii întristați la sărbători

urcam colina privegheată de vulturi

lepădându-mi frunzarele anilor

adunați în portofelul cu bani

 

cineva îmi încrustase destinul

cu litere de aur în stâlpii din pridvor

zăvorându-mi arsenalele firii!

 

M-am încrezut în vorbele tale, prietene Socrate,

trecându-mi visteria sărutului

dincolo de tăceri și de moarte!

 

Preafericită eram și egală cu tine

în destin și în fapte, frate rozmarine!

Pe-atunci te strigam prin păduri….

 

Să putem auzi cum iarba crește și descrește

la rădăcinile Turnului Babel căzut în declin

pe limba de miere a privighetorilor

umplându-mi butiile iubirilor cu vin pelin!...

 
 

POEM DE CREDINŢĂ

 

Sunt închipuita Ondină ducându-și în palme

coroana de crini unduindu-și dimineața cărările

adulmecate de lanuri!

Pe străzile Europei alerg cu încălțări de aur

ducând în cântec o creangă de măr înflorit

 

iar uneori îmi duc în plete viorile vântului

escaladând zările pe șapte herghelii de cai

plus un centaur cu copite de aur, îndrăgostit!

Zilnic îmi ridic cetățile

tencuindu-mi inima de iubire în zid de mănăstire…

 

Pentru cuvenitele mărturii îmi dărui cântecul -

mladă romantică de mireasmă, inima, inel de logodnă

flamură trecând hotarul altui veac!

O de-aș putea să ating Universul cu mâna,

fantasmele norilor

 

SEMN CĂ E PACE…

 

Singurătatea, îmbrăcată în cămașă de forță,

pisică sălbatică, viclean se strecoară prin cheia ușii

să asculte cum crește iarba afară!

De verde crud, tăcerile plâng!

 

Numai umbrele,

naufragiate invadează satele și orașele!

La Palatul Imperial pădurile

își arborează steagurile de clorofilă,

caleașca Lunii trasă la scară lacrimă și pâine!

 

În timp ce la gura focului clipele din Palat

fac apologia ninsorilor!

Broboadele florilor în rouă se apropie tiptil,

îngenunchează în cerdac,

semn că s-a făcut primăvară și că e pace pe pământ!...

 
 

CINE, DOAMNE?!

 

Cine, Doamne, la noi pe pământ

îți mai numără umbrele plopilor

contemplându-ți milostenia grijilor

îngropate în rotundul cuvânt!?

Cine oare din livezi

îți mai deslușește culoarea apelor verzi!?

 

Cine, Doamne, din Ceaslovul cerului de început

îți mai paște cuvântul de la facerea lumii

purtând veștile, ca săgețile în toate zările

șoptite în buzele vântului!?

 

Numai buciumul împărătesc

rostit pe limba ciocârliilor

ne face să fim mai demni și mai buni

numărându-ne umbrele care ard în feștila de Paști

sorbindu-ți dintr-un pocal

dulceața izvoarelor din ceruri!...

 

SĂRBĂTORIND PRIMĂVARA

 

Am avut parte de anotimpuri ostile

la hotarul de purpură al apelor,

dumbrăvile dintre două păduri,

nopțile Sânzienelor

le-am peticit cu aripi de lebădă…

 

Din punctul de vedere al norilor

ploile care cad pe pământ

sunt lacrimile Zeilor

din care încolțesc arborii…

 

Din punctul de vedere al mierlelor

razele Lunii sunt amprentele cerului

împodobind diminețile,

iarba și florile lăsate vederii noastre

să putem afla dincotro vine la noi primăvara!...

 

EPISTOLĂ

 

Mână caii, Simioane,

timpul fuge n-ai ce-i face

l-am legat cu trei odgoane

înfășat în foi de nuc!

 

Am dat jar la dobitoace,

munții s-au făcut de scrum

ninge cerul,

mână caii, Simioane,

 

am străpuns cu buzduganul

risipind din zări aleanul

clipa întoarsă dinspre moarte

amurgind pe jumătate

într-o tânără banchiză!...

 

DIN ÎNCĂPEREA UNUI MUGUR

 

Mi se face, iubitule, un dor nebun de ducă,

să mă arăt alături de tine văzului public

înveșmântați în foi de nucă și flori de alior

 

ca într-un burg predestinat și singur

de unde fruntea mea răsare

din încăperea unui mugur…

 
 

NEATENŢI LA VERDELE GRĂDINII

 

Tu treceai pe-un balansoar subțire

cumpănind un orizont cu ochiul,

Lorenei plutea prelung pe ape într-o arcă de candori,

m-alintam la pieptul tău atât de-aproape

spunându-ți ”Împărate” deseori!

 

Stelele îmi lăcrimau sub pleoape….

 

Neatenți la verdele grădinii lunecam prin ierbi

risipind din preajmă trist deochiul

sorbind roua florilor adunată-n pumni pe jumătate!

 

De-aș fi râs atunci, un război de sori putea să înceapă

poleind otava cu ninsori

într-un țărm cu mori de vânt dincolo de moarte

mirosind a alge și pământ!...

 
 

CIOCÂRLIA DIN CÂNTEC

 

Lângă fântâna de azur cântecul meu

stă cocoțat pe-o aripă de lebădă

la îndemâna drumețului ostenit…

 

I-am dăruit melancolia ochilor mei

să-i vegheze solia

mărginită de doi porumbei…

 

Neprihănitule, nu te sfii,

înfruptă-te din stropul meu de apă vie

în inimă-mi descinde-o ciocârlie:

cip-cirip, cip-cirip, cip-cirip!...

 
 

MEDITÂND LA MARGINE MĂRII

 

La marginea lumii, Marea arde lepădându-și la mal

corăbii sfârtecate de pești zburători și meduze!

Zeul Neptun poartă trese de stele

dând un ordin de zi scris pe portativele cerului

poruncind valurilor bântuind cu același albastru colind,

zările, largile malurile de foc, arzătoare catargele…

 

ÎN SIDEFUL DE TAINĂ AL SCOICII

 

Aud cum cântă lăstunii

în sideful tainic al scoicii,

îngropate-s minunile lumii…

 

Maică fecioară la asfințitul Lunii

spiridușii luminii îmi fac semne

bătând darabana-n ferestre

cu degete de mărgean!

 

În curând vom traversa străzile Europei

pavate cu dale de măghiran

ovaţionându-ne dragostea izvorâtă

din sufletul lui Pann!

 

Peste feciorelnica tâmplă a pământului,

cerul îmi pare o Mare jucând cadril cu Ielele,

tăcerile izbucnind din caval,

 

păsări uriașe de lumini în slăvi

îmi par toți vulturii

în aripi cu funde de crini!...

 

NUFERI TÂRZII

 

Când te strig clipa se face corabie azurie

luminându-mi cărările.

În odaia gătită de nuntă

de-atâta verde crud, ninge cu nuferi târzii!

 

Aud de dor o alăută,

Doamne, e-o enigmatică,

melancolică derută

streașina cerului!..

UNEORI POŢI ÎNVINGE

 

V-am mai spus-o cândva: uneori poți învinge

fărădelegea lacrimii asemenea tăcutului Ninive!

 

Ducând în palme un lujer de floare cât o buburuză -

scheletul stelei Canope.

 

Veniți stejari fârtați, printre păduri seculare de sori

în rânduri de argonauți învingători!...

 

DULCINEEA DIN VIS

 

Când trec pe faleza năpădită de melci codobelci,

cai de mare ori nuferi roz-albi aud cum duduie

morile vântului în unicul grai al pământului

dinspre Soare Răsare deasupra cu Ursa cea mare!

 

Hei, Domnule Quijote, și voi cavaleri fără armură

a venit pe țărm Dulcineea!

Duce o floare de purpură-n mână,

pentru morile voastre de vânt!

 

Privesc cerul, amiaza de purpură ora ovală din pisc,

unduirile pelicanilor, ninsori, candori…

Să fiu eu oare Dulcineea din vis,

mi-am zis, de demult dorită!?

 

Mi-e teamă, Doamne,

să nu-mi fi uitat numele pe portativele cerului!

Palmele adoratorilor de himere îmi mângâie umerii,

sânii, coapsele dănțuind prin zăvoi,

leoaice flămânde de-azur!

 

Am simțit atunci nevoia

să acopăr lumina soarelui cu ceva!

Pentru că n-am găsit nimic la îndemână mai de preț

i-am acoperit roșeața buzelor și a sprâncenelor cu inima mea,

o trăsură de aur împinsă mai aproape de țărm

de-o creangă îmbobocită de privighetori!...

 

PASĂRE RARĂ

 

Nu rosti nici o rugă în seară flamuri de-azur

amețitoare plutesc, pasăre rară!

Visele tale îmi fac semne din apele cerului

cum să te regăsesc,

de jur împrejur dănțuiesc desculțe paparudele nudele,

mumele fierului din oblâncul munților

cu amiros de rozmarin!?

 

Ia seama, în oglinzile soarelui sunt ochii mei suferinzi

de cleștar și hurmuz, mi-am ascuns trupul de văpaie!

Vino, acum, și-ai să vezi

cum te râvnește sărutul apelor ochilor mei verzi!...

 

DIN GOANA CLIPELOR

 

Un curcubeu adună-n cer azurul roată

amirosind a miere și a grâu

pridvorul casei înflorind deodată

sărbătorind lumina din matca unui râu!

 

Mocnit târziul ni se face cântec

din ierbi o să răsară steaua solitară

ca să visăm frumos în astă seară

din ceru-nalt dorită primăvară!

 

Ne vom iubi ca doi copii,

din goana clipelor la piept te-oi strânge -

amiros de miere, vatră și tăcere!...

 
 

DE PARCĂ M-AŞ VINDE…

 

Am sorbit bărdaca de nămeți și sori

baci mi-a fost Petrarca, nimfe, trei surori!

Ochiul de lagună tremurat de crini

mi-a adus din Lună brâul de lumini!

 

Calea ce se-ngână între cer și ape

mi-a rămas fântână dorul să-mi adape!

Parcă-aș cerne vântul printre mădulare

dulce ca pământul, dorul tău mă doare!

 

Vara-n câmp încinsă, flamură de vânt,

rumenă caisă, ramul tremurând!

Clipa când se-aprinde, amurgește-n vetre

de parcă m-aș vinde pe săgeți și pietre!...

 

SUNT ÎNCĂ TÂNĂRĂ

 

Sunt încă tânără și primăvara îmi aduce

pe aripi albe de lebede scrisori de dragoste

scrise pe limba privighetorilor….

 

Îmi amintesc, dragă Viconte, anotimpul predestinat,

petrecut pe cărări de narcise, călător fără sațiu

pe unde au întârziat o dată tălpile lui Ulise, tâmplele lui Horațiu!....

 

Zadarnic încep acum să-ți rememorez poemul de dragoste!

Ţi l-am expediat de câteva veacuri la postul restant. Postum!

 
 

NEGOŢ

 

În târg e-o mare derută, ovaționează târgoveții,

se vând la întâmplare abțibilduri și odoare de preț

care mai de care mai…

 

- Stele de mare, flinte, săgeți, peștișori de aur

după pofta inimii fiecăruia!

 

Nectarul cules din atâtea și atâtea grădini suspendate,

oceanele și mările toate cu margini purpurii,

incendiate de flamingi îngropați la rădăcinile

Turnului Babel de vii!...

 
 

IMI ROSTUIESC IUBIREA

 

Ce mândră-i primăvara de porumbei brodată

clinchet de-argint adună și zvon de zurgălăi

e-un vechi colind lumina din culmea înstelată.

 

Peste livezi lumina cu mierla se-mpreună,

pădurile cu munții,

frunzișul vieții rumen sub soare ne cunună….

 

Îmi rostuiesc iubirea înscrisă-n testamente

și zilnic soarelui mă-nchin,

adun din lut lumina, o însemn în pergamente

purtând sub bolți povara grădinilor de crini!

 

E-un freamăt, în toate dând zvon de înnoire

neprihănită holda e-un cântec de noroc

îmbogățit pământul, cor de lire

cu aur ne-nveşmântă cetățile de foc!...

 

POVARA MUNŢILOR

 

E primăvară în caiși, sau numai o părere,

o simt urcând, străfulgerată rouă,

arome dulci dau buzna prin unghere

văpăi de maci despică ceru-n două!

Lucește iarba într-un fel ciudat

și zările-s semețe cum n-au mai fost pe-aici

fântânile din zare cu steiul aromat,

dumbrăvile cusute cu arnici!

 

Ruguri stelare prind să facă semne,

e primăvară-n noi –

povara munților clipe solemne!...

 

NUMAI AŞA VEI ÎNVĂŢA DRUMUL

 

Mă voi întoarce acasă pe pârtii de stele

într-o caleașcă împinsă de fluturi

purtând în palme efigii de frunze și crini -

dar de la veșnicul mire Ulise!...

 

Ţi-am alcătuit în tăcere un testament de lumini,

scuturi de agate și miere să pot trece biruitoare

pe sub Arcul de Triumf al colinelor verzi….

Numai așa vei putea învăța drumul ce duce spre mine…

 

CIMITIR VESEL

 

Au amurgit, Doamne, clipele fericirii depline,

anotimpurile rotunjindu-se

în cercuri argintate de copac

vrând nevrând am devenit

un cimitir vesel al Timpului

 

reânviind culorile curcubeului

în templul lumii ca pe o aură

de dinaintea erei noastre,

să rămână pe vecie lacrimă și mit!...

 
 

VĂDUVA ÎMPĂRATULUI

 

Pentru mine n-a existat nici regatul și nici calul!

Așa se face că am rămas frumoasa văduvă a Împăratului!

Îi mai păstrez și-acum portretul din tinerețe,

călare pe-un armăsar alb!

De pe terasele cerului zilnic îi dau binețe!.....

 

CAI DE STELE

 

Încinsă sunt de-o flacără,

mi-am culcușit uitarea sub saboți

azi am fugit în Cosmos de la școală

să văd pe Lună dacă sunt roboți!

 

Clipitele le-am adunat

dintr-un exil de teamă macerat,

lăsați s-alerge caii prin omăt,

e-un chilipir pecetea de-împărat!...

 

CHIPUL ADEVĂRULUI

DIN CLEPSIDRA TIMPULUI

 

Minciună! Adevărul nu seamănă la chip

cu Oul lui Columb sau cu vreo sferă gânditoare

privegheată de soldățoii maimuțoi de plumb!

 

El poate fi, vă jur, colțoasa mătrăgună

care la noi a prins contur în văgăuna

cerului de peste drum

care te latră-n asfințit de Lună

 

benchetuind cu paparudele

în pajiștea nebună de trandafiri și stuh abia ivit

cerșind după un strop de lacrimă divină!

 

Cuvântul adevăr îmi pare sumbru și coclit

cădelnițând cu stelele-n răspăr!...

Și-atât!....Numai atât?….

 

TRIBUT

 

Conversația dintre punctele cardinale

din veacul acesta acaparat de neliniște

a plecat de la un răsfăț de imagini

descoperit în cinemateca bunicului….

 

Totul a început de la rădăcinile Turnului Babel

Disperați să nu pierdem sorgintea cuvintelor,

Neliniștea dansând pe cranii de rozmarin și uriașe termite,

 

candela licuricilor plătind vamă la toți:

obeliscuri, furci tocite, pui de lebede și struți,

piei de catâr, stele humuite!...

 
 

NELINIŞTEA UNUI DEAL DE MĂLINI

 

Cele mai armonioase statui din Evul Mediu,

cele mai de vază atlase de aripi subțiri,

cele mai focoase grădini de trandafiri

vor fi decapitate în zori

de-un fulger limbut adorat de privighetori,

 

de limbile dulci ale cântecului

acaparat de neliniștea unui deal de mălini

pe unde se înalță oiștea de mărgăritar a Carului Mare!...

 
 

MAI PRESUS DE ORCE

 

Nu te sfii, Caligrafule, să-ți chemi Zeițele la cină

către seară când se furișează de sub dalele vetrelor

iarba pitică din sânii materiei!

 

Numai așa vei învăța cum se întrupează în amfore

Steaua din ceruri în timp ce răbdarea ajunsă la linia de plutire

îți face cu ochiul despicând firul de paing în patru,

și mai presus de orice, chipul tău oglindit în apele cerului!...

 
 

OCHIUL MAGIC AL LUNII

 

Seara când poveștile se retrag în unghere

în casa bunicilor mei plecați de câteva veacuri

să se odihnească puțin cuprinși de jale și dor

vine o ceată de Zei cu chip de cerbi purtând în frunte

stele de aur să le sărbătorească ziua de naștere…

 

La umbra criptelor se-aud morile vântului,

horele de vulturi

aducând mai aproape amurgul ninsorilor…

 

Purtăm în palme trestii cântătoare și trandafiri,

trifoiul stelelor cu patru foi dulceața pâinii din ogor!

Atunci, pe cer, ochiul magic al Lunii

seamănă cu un Centaur îndrăgostit fugit din poveste!...

 
 

ALUNECÂND PE SĂNII DE CRINI

 

Aud sunetul trestiei alunecând pe sănii de crini!

Amforă muzicală vântul

desprins dintr-o orgă ovală în memoria pământului!

În zori, abecedare de crini în grădini de privighetori!...

 

Tu, îmi bați cu degete de mărgean în ferești

în zborul de iubire

înnebunindu-mi de drag notele muzicale:

crinii și trandafirii!

 

Vârful cu dor se răsfață în iureșul stelelor

muiate-n azur asemenea unui arc

răsărit în ierbi de sub tălpile Ielelor,

priveghindu-ne cărările un zeu de șofran!..

 

EVENIMENTE TERESTRE

 

În Galaxie e-un cumplit amestec de evenimente terestre…

Șovăielnice palmele îngreunate de aripi

îmi aclamă clipa de taină a izbânzilor, închipuiți Irozi,

 

Împărați de frunze îmi picură elixirul pe buze

adunat din grădina florilor la ora orelor

când Luna traversează desculță oceanul de foc

purtând Cloșca cu puii de aur în mână…

 

Și nu știu de ce acum când am intrat cu viorile vântului în primăvară

îi simt Galaxiei învelișul culorilor la marginea norilor,

am rămas exilați, Doamne, pe planeta pământ,

în nerespectatul cuvântului, Tău, dintru început,

când ai creat lumea din haos și lut!

 

POVESTE DE IARNĂ

 

Aud lupoaica iernii cum urlă la Lună

înfigându-și lacomi colții în nămeții de gheată ai Cernegurei

și ai Cernii de unde răzbate mugetul cerbilor de altădată!

 

Măicuță Noapte și tu bunule Munte, vrăjit tată

purtând pe umeri hlamida norilor brumată

potoliți-mi telegarii, turmele și ogarii

să-mi pot liniști inima de iubire nebună!

 

Hei, voi zărilor, floare înstelată a surorilor

acoperiți-mi câmpiile și ogoarele

cu prima zăpadă să-mi pască sorii roșii, albatroșii

răsăriți pe poteci turmele viselor mele fecioare!

 

Aprinde-mi maică felinare albe sub bolți,

iubirile din palme să-mi socoţi

albindu-mi văile cerului, amiezile toate,

iureșul clopoțeilor din valea cristeilor

înconjurate de dealuri de Feți - frumoși, bunici și nepoți!....

 

Peste sat ninge, Doamne, cu flori de câmp,

e vremea de colindat!

 

Triumfă de buciume pădurea de cetini sărbătorind anii unicului

înscăunat de curând Împărat, haiducul codrilor

și dregătorul poveștilor de totdeauna!

Martori au fost luceferii și Luna!...

 

NUMAI IARBA

 

Închide ochii și ascultă muzica sferelor,

învrăjbirile clipelor de fiecare zi!

 

Iarba oacheșă a timpului ne purifică nimbul frunții,

iubitule, nespus de frumos,

pune stăpânire pe noi încondeindu-ne genele cu arnici.

 

Așa vom putea descifra firul ierbii alinat de razele Lunii

lăcrimând de dragoste și speranță….

 

OSTENIŢI DE GLORIA CLIPELOR

 

Cugetând la dialectica vieții

nu-l poți invoca pe „cel de sus”

pentru că îți rămân înlăcrimate tarele sorții!

 

În clipele de extaz noi trecem

în bizara stare necugetată a graiului

de Înger și Zeu „călcând cu viața pre moarte”!

 

Rămâne în urmă pasagera secundă

cu care ne orânduim sentimentele

trecând într-o lotcă de aur dincolo de miraj

unde ne-așteaptă lumina, nuferii sorilor.

 

În eterna uitare nu mai ajung nici întrebări,

nici răspunsuri feerică stare de grație

osteniți de gloria clipelor!...

 

ENIGMĂ …

 

Ţi-am mai spus-o cândva, Caligrafule, singura enigmă nedezlegată

nu este alta decât Dumnezeu, odihnindu-se la capăt de drum….

Cum care capăt de drum!?Aici, se petrec nemaiauzite miracole!

Stâncile munților au coapse de sânger! În rest ce mai contează!?

 

Un imperiu de viață și moarte…

Când mi se face dor o iau razna prin lume,

în urmă aud iarba și aștrii bubuind,

cutremurând vâlcelele din văile cerului!...

CA O MELANCOLIE

 

Împrumută-mi, Doamne, împărăteasca mantie de petale

ca pe o cămașă de forță, să mă trezească la viață

atingând cu fruntea vioara inimii, zările curcubeului

unde mi-am îngropat tălpile zeului: un pelican apatic!

 

În curând slăvile tale îmi vor deveni râvnită vatră

din dragoste pentru tine ca o melancolie -

lovind cerul izvor de lină lumină…

 

FILE DE LEGENDĂ

 

Pe dealuri, Doamne, în cetate de-un veac ninge din cer cu Iele

pe cărărui de diamante urcă de-atunci la Curtea Veche care grele

purtând desagii inimilor plini cu stele!

 

Un curcubeu venit din culme la porțile deschise-n Paradis,

benchetuiau legendele să le împlinească domnițelor

îndrăgostite de un Crai de ghindă cel din urmă vis!

 

Jucau arcașii, sus, pe metereze

cu Paparudele șotron sorbind din amfore,

azurul zorilor divin, pădurile din jur!...

 

CV - Geta Stan Palade

• Geta Stan Palade (n. 2 iunie 1956) Roman, cu domiciliu în Piatra Neamț,

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul” din București.

 

• Debut editorial: „Cerul din oglindă”, Ed. Nona, 2008, versuri

 

• Alte cărți publicate:

 

„Leac pentru lebede”, 2011/Ed. Răzeşu, versuri

„Văzduh de aripi”, 2012/Ed. Ateneul Scriitorilor, versuri

„Mladă romantică”, 2013/Ed. Citadela, versuri,          

„Testamentul privighetorii”, 2013/ Ed. Ateneul Scriitorilor, versuri,

„Templu retinei”, 2014/Ed. Ateneul Scriitorilor, versuri,

„Întoarcerea Zeiței”, 2015, Ed. Ateneul Scriitorilor, versuri.

 

• Antologii :

 

„Călătorie în Regatul Cuvintelor V”, Ed. Dandes Press, 2015,

„Voci Feminine”, Ed. Inspirescu Nr. 9, 2015

”Lumina din noi” , Ed. Inspirescu Nr. 11, 2015

 

• Premiul Revistei Plumb pentru poezie în cadrul festivității „Toamna Bacoviană”, 2013

 

În pregătire:

 

”Destăinuirile fulgerului”, versuri

”Prințesa din nufăr”, povestiri pentru copii