Poezii de Getuța Zecheru

din vol. Versuri de fată dragă

Un gând în noapte

 

Am plecat cu doru în lume

să colind pământul tot.

Traversând marea în spume,

ca să uit, ce nu mai pot.

 
Prin adâncuri de pădure

am făcut câte un popas.

Să hrănesc din rug de mure,

patima ce mi-a rămas.

 

Pomii toți m-au adoptat

și m-au învelit cu umbră.

Mi-au fost zi, m-au înoptat,

să scap de durere sumbră.

 

Țărâna, mi-a fost veșmânt

sub ploi ce m-au mângâiat.

Rugăciuni spre cer, spunând

să mă ierte de păcat!

 

 

Sunt poet

 

Dacă am scris o poezie

asta înseamnă că-s poet?

Cine o să-mi citească mie,

versul ăsta desuet?

 

Cine oare vrea să fie

cititorul meu fidel?

Dacă nimenea nu-mi știe,

sufletul meu subțirel!

 

Cine va încerca vreodată

să-mi recite poezia?

Scrisă-n lacrimă de fată,

care-mi cântă bucuria

 

Gândului, când se destramă

și se-așterne pe hârtie

Ce va fi, de bună seamă,

suflet plin de omenie!

 

Dacă scriu o poezie

înseamnă că sunt poet?

 

Scriu

 

Scriu poezia cum îmi place

uşoară, ca un fulg de nea.

Cu versul dulce şi citeaţă,

că nu ştiu scrie poezie grea!

 

De multe ori am încercat

să fiu frumoasă-n poezie.

Punând durerea la păstrat,

să n-aibă versul aritmie!

 

Scriu poezie pentru tine

să îţi arăt că te iubesc.

Și gândul meu îţi aparţine,

atunci când mă aştern în vers!

 

Scriu ce muza mea visează

că nu ştiu scrie poezie grea.

Cuvântul care îmi dictează,

e toată poezia mea!

 

Versul meu

 

Versul meu de primăvară

scris pe o aripă de gând

Poartă pentru întâia oară,

sufletul meu - suspinând!

 

Nu e scris peste grădini

încărcate de culoare.

Ori pe trandafiri cu spini,

ca să capete valoare!

 

E atât cât poate spune

chiar de are disonanță

Inima când mi-e cărbune,

rima - nu are importanță!

 

Versul meu de căprioară

n-are trecere prin filtru

Este pentru a câta oară,

scris la liberul arbitru!

 

Inima mea

 

Mare nu-i, dar e a mea

și are patru cămăruţe.

Cât a iubit, ştie doar ea,

chiar de-a mai făcut fiţe!

 

A iubit tot ce-a văzut

n-a fost mereu iubită.

Pasul pe loc nu a bătut,

deşi a fost minţită!

 

Bate întruna un tic-tac

numai de ea ştiut.

De încăpeți cu toți în ea

și cel ce m-a durut!

 

Inimă ești prea nebună

te zbaţi ca o smintită.

Pune-ți dorul pe o strună,

să te faci auzită!

 

S-audă cei care iubesc

și-ar vrea să se aline

De cântul tău se lecuiesc,

de-o inimă nebună.

 

Plecări

 

Plecarea mea are un rost anume,

în care tu nu mai încapi...

Să-ți amintești cu drag de mine

și pasul hotărât când am plecat!

 

Plecarea să îmi fie cu temei,

nu regret nimic din ce-am făcut.

Am să mă-ntorc în ochii tăi,

acolo unde sunt al tău trecut!

 

Plecarea mea nu este tristă,

e doar un gând la drum de seară.

Să n-aduni lacrima-n batistă,

păstreaz-o pentr-o îmbrățișare!

 

Plecarea mea e cu revers

tu să-mi ți-i locul ocupat.

Am să mă-ntorc, fără regret

acolo de unde-am plecat!

 

Chipuri

(celor care obișnuiesc să se ascundă)

 

De ce-ți arăți chipul în lume

din poza unui top model?

Ori ți-e rușine cu-al tău nume,

ori te crezi cumva, ca el?

 

De ce te-ascunzi și te ferești

că soarta nu ți-o fură nime*

Din poza ta dacă zâmbești,

nu-i niciodată o rușine.

 

Arată-ți chipul ce te are

și sufletul, dacă-l mai ai

Nu te ascunde sub o floare,

cu aspect de mucegai.

 

E chipul tău și ți-a fost dat

să te poarte-n veșnicie

Pe drumul care ți-e lăsat,

să pășești cu omenie.

 

*(ca o morală)

De ce să ai pe chip o mască

dacă nimic nu ai de-ascuns?

Cât viața o să te trăiască,

o mască, nu-ți va fi de-ajuns!

 

Sărută-mă și taci

 

Sărută mâinile pân-la subsuori

ți-au fost tovarăşe de viaţă,

Te-au mângâiat de-atâtea ori

ți-au şters şi lacrimi de pe faţă!

 

Sărută-mi ochii...! Ce comori!

n-ai mai văzut aşa, vreodată

Că te-au privit mereu cu dor,

chiar de eram înlăcrimată,

 

Sărută-mi, tâmpla argintie

ce te-a purtat mereu în gând

Şi te-a-ndemnat fără să ştie,

c-ai înşelat, şi-ai fost perfid!

 

Sărută-mi buzele fierbinţi

sărutul meu n-o să te doară,

Am să te iert, când ai să minţi

și te voi săruta, și-a doua oară!

 

Sărută-mă pe gură, pătimaş

fă trupul tot, să se-nfiebânte

Nu te purta ca un vrăşmaş,

când eu te chem numai în cântec!

 

Prea mult nu cer

 

Eu nu cerșesc iubire la bărbat

chiar dacă trupul se înfioară,

Mai bine adun în suflet un oftat

și las pe dânsul să mă ceară.

 

Nu că n-aș vrea să fiu iubită

dar sunt femeie cu sufletul puțin

Mai mare ca o stalactită

din care-a picurat numai suspin.

 

Am iubit întotdeauna ce-i frumos

și m-am ales adesea cu regrete

Că n-am știut s-aleg niciun folos,

din tot ce am lăsat să mă îmbete.

 

Eu nu cerșesc iubirea la bărbat

am suferit prea mult, a câta oară

Păstrez mai bine sufletul nepătat,

fără să las pe nimeni să mă doară!

 

din vol. ”Duminica sufletului meu”

 

Tinerețe

 

Tinerețe, nu-mi pleca

mai lasă-mi pletele în vânt

În ochii triști clipiri de stea

și gândul, miere și cuvânt

 

Lasă-mi urmele sprințare

în pasul zvelt, ca de copil

Priviri, de dor mistuitoare

și-n glas, de ciocârlie tril

 

Tinerețe, nu-mi pleca

mai rămâi numai o clipă

Să m-agăț în calea ta

într-un zbor de o aripă

 

Nu te las să pleci nălucă

eu în urmă-ți să rămâi

Încă mai am dor de ducă

doar tânără să mă ții

 

Dacă totuși vrei să pleci

n-o să te opresc din cale

Lasă-mi iarba pe poteci

să mai rătăcesc agale.

 

din vol. ,,Singur în cuvinte,, în curs

 

Pur și simplu

 

Simplă sunt nu port zorzoane

nu știu ce mi-ar folosi

Chipul de mi l-aș boi

atunci când îl pun în rame

 

Sufletul cât mi-l contemplu

totdeauna-i la vedere

Asta-i singura avere

ce mă face-atât de simplu

 

Trec prin mine-atât de amplu

toate zilele din an

Este tot ce sunt și am

că-s normală, pur și simplu

 

Haina care azi mă-mbracă

e cuvântul ce mă scrie

Deșirată cum mă știe

și-i cuminte de săracă

 

Simplă sunt nu port zorzoane

de când mama m-a făcut

Mi-a legat în așternut

chipul maicii din icoane.

 

vol. ,,Singur în cuvinte,,

 

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Creații noi

 

Chimie

 

Trezești chimiile în mine

de câte ori te întâlnesc

Și nu știu de e rău sau bine

sub ochii tăi să mă topesc

 

Reacțiile toate-s amalgam

într-o substanță prea acidă

Deși la școală când eram

la chimie nu eram activă

 

Trezești reacțiile-n lanț

prea trofic sufletului meu

Și dacă-aș face un bilanț

să mă topesc nu este greu!

 

Spune-mi

 

Spune-mi ce mai faci iubire

astă noapte te-am visat

În visul meu eram cu tine

împărțeam același pat

 

Nu știu cum s-a întâmplat

că demult nu suntem doi

Poate-un vis neterminat

ne întoarce înapoi

 

Spune-mi ce mai faci iubire

visul n-a avut sfârșit

Dacă poți să-mi dai de știre

spune dacă m-ai gândit?

 

Tentații

 

Ochii tăi de chihlimbar

m-au atins dintr-o privire

Penetrându-mă ce jar,

ce vâltoare în simțire

 

Gura mea cireșe coapte

gurii tale s-a supus..

Dulci săruturi repetate-n

mii dorințe ce-au aprins

 

Brațele ca două chingi

trupu-n două mi l-a frânt

Răscolind văpăi adânci

pas cu tine să mai lupt

 

Trupul tău sculptură-n lut

încadrând a mea măsură,

Mai mult decât aș fi vrut

a-mplinit dulcea arsură!

 

Rugăciune

 

Întoarce-mă doamne către tine

nu mă lăsa să rătăcesc pe drum

Întoarce-mi pasul din ruine,

să nu mai simt durerea de acum.

 

Reaprinde-mă ca pe o lumânare

să văd lumina care m-a pierdut.

Arzând să calc tot răul în picioare

și să apuc iar drumul de-nceput.

 

Întoarce-mi iarăși chipul către tine

turnând în mine ceara care-am fost

Să simt din nou credința ta divină

pe care o pierdusem fără rost.

 

***1

Îmi dau drumul

cuvintelor

în funcție de

simțuri

unele

prea cuminți

altele

de-a dreptul

nărăvașe

ca o cireașă

în gura

erosului...

 

***2

Orice bărbat

e dator să încerce,

dar considerând găsirea

punctului G.

cred c-au atins

apogeul.

 

***3

Ți-am zis vreodată

că tu faci dragoste și când scrii?

pictezi cuvinte și mi le-așterni

la picioare

iar eu

eu mă îndrăgostesc

în poemul tău.

 

***4

tu faci dragoste în toate cuvintele

și o faci atât de rustic,

încât

și gândul cititorului

o ia razna.

 

***5

Să faci dragoste

după dicționare proprii,

adunând cuvintele

două câte

două

să le îndrăgostești

nebunește

ar fi

ca și cum

iubirea și-ar sfârși

erosul

între ele

 

***6

Atinge-mi sufletul

atât aș vrea

un simplu gest să mă

destrame

te-oi învăța ce-i dragostea

tu să mă scapi

de a iubirii foame

atinge-mi sufletul

și de-ai putea

strivește-mă ca pe o nucă

să rămân doar miez

în palma ta

să nu mai rătăcesc

nălucă.