1…

mi-e teamă de ziua schimbării
când voi chema cerul
şi nu va mai veni

mi-e frică de clipa dispreţului
când nu voi mai recunoaşte
iubirea cu minunile ei

mi-e teamă de ziua când
voi împrăştia nopţile
fără să ştiu să le mai adun

în privirea mea e pustiu
mi-e frică de pâlpâirea luminii
ca de un clovn

mi-am vândut sufletul pe nimic
întreaga galaxie rabdă
zgomotul lumii mirate

fără să-mi fie poftă viaţă
ating corzile destinului mort
cu praf de sânge

 

frică în tăcere

2…

n-aş fi mers niciodată cu părul despletit
ca un uragan deocheat
care asteaptă să facă prăpăd

care femeie misterioasă
nu-şi ascunde privirea
sub şuviţa albastră al unui fir rebel de păr

spune-mi ce vrei să cred despre tine
fiinţă marginalizată de muribunzii
lângă care petreci zi şi noapte

spune-mi tu, căldura cui vrei sa i-o declar
în anotimpul când totul e îngheţat
dacă-mi dau inima e posibil să rămân fără ea

te pariez în oraşul cu lumini întoarse
femeie cu mii de înţelesuri
şi tot atâtea întrebări

la capăt de lume cu tine aş merge
riscantă eşti iubirea mea
stiu ca m-ai vinde

si maine e o zi

3…


în întuneric
înțelepciune amară
port doliu
şi haine de vară

jumătăţi de măsură
ard stingherite
umbrite de gânduri
mii de cuvinte

dorinţa greoaie
la picioarele calde
posomorat e cerul
ramuri plouate

stângăcie albastră
inima dreaptă
curg lacrimi din cer
vreme carnală

gustul uscat
îneacă pământul
vuiet şi plânset
lumânările stinse

timp de nicăieri

4…

sunt zile în care încerc să mă ridic de la pământ
doar cu o filă dintr-o carte arsă
în care s-a murit puţin

zile când zădărnicia
uită să fugă
către orizonturile largi

momente de răscruce

cugetul mă arată cu degetul lumii întregi
cum mă întrupez în tine


spectru

lipsa aripilor
doare

5…

văd oamenii ca pe niste igluuri
cuburi de gheaţă
în care-mi odihnesc din când în când sufletul obosit

zac întinsă pe lespedea rece a gândului
frig afară
în inima mea e gerul
mai vreau tristeţe
ne ştim din copilărie
ne iubim

inimi arse

6…

cuvintele mi se par la fel
un fel de nu ştiu ce
al neîncrederii

ramură smulsă
din copacul dragostei
umbrită de suflete egoiste

jertfe nedeclarate

Soarele
în caruselul zilei
zâmbeşte fals

nu înțelege
ghimpii
nedreptății

realitate