După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Ionut Calota
- Detalii
- Scris de: Ionut Calota
- Categorie: Poezie
- Accesări: 1
de vorbă cu mine însumi
în fiecare zi exersez cu moartea
uneori ea îmi scrie cuvinte direct pe inimă
alteori ne duelăm în priviri până când privirile cad tocite
gândul îmi rămâne atârnat într-un regret,
iar părul păstrează pentru o vreme miros de timp ars,
exersez
îmi ţin respiraţia presată între cuvinte,
mă străduiesc, evident, să ţin inima caldă
pentru că dacă adorm, toate cuvintele apatice
mă înconjoară
ştii bine că
nicio poezie nu e adevărată dacă nu sângerează
poezia
e încă un mod de a face viaţa să pară reală
îmi plac poeţii
pentru că sunt mai înalţi decât noi...
când intră într-o cameră
ating cerul cu capul
îmi plac poeţii pentru că nu le pasă de timp,
zilele aşteaptă înghesuite în jurul lor,
cuvintele se alinează dresate
urmându-i peste tot unde merg
de pe frunţile lor se preling cuvinte îndrăgostite
ce caută imediat să se împreuneze
poeţii au fost condamnaţi la viaţă
şi după moarte
viaţa mea a început la 50 de ani
dacă nu ai fi existat, femeie
nu aş mai fi iubit viaţa
eu am murit la naştere
fiind mort, căutam să mă ascund în mama,
timpul rămăsese în urmă,
la un anotimp distanţă,
făceam mereu eforturi să amân ziua de mâine,
să ucid ora care stătea să vină
dacă mă voi naşte însă cândva
am să mă nasc la poarta unei întrebări
mai mare ca o cruce,
am să mă întrupez cumva
să-mi deschideţi uşa îndepărtării
sunt un simplu vânzător de priviri
ruinele sunt mai îndulcite în acest fel
aşa se descarcă o zi în viaţa mea
ca un atac de panică
emoţiile mele umblă singure pe străzi
lovite, bruscate de pietonii prea grăbiţi
ritmul imaginilor inventează o nouă realitate
emoţiile mele cântă la chitară
şi uneori,
când rămân fără ele,
visele noi se împerechează spontan
sunt atât de mulţi dumnezei
şi fiecare are în el atât de multă teamă
îmi trezesc singur dimineţile
un zeu aspru în fiecare din aceste dimineţi
îmi joacă la zar sentimentele
în fiecare dimineaţă spun cuvinte
ca să-mi maschez tăcerea
nu mă încred în zei
timpul a rămas în urmă
nemuritorii au murit deja
ei ne-au dat prima lecţie despre moarte