Poezii de Leontin Drăgan

SEMNALE

Din creştet până-n tălpi mă străbăteau fiori

intenşi, alertă şi continuă înfrigurare,

până ce contopindu-se deveniră o dreaptă

perfectă, halucinantă,obositoare.

 

Trăiam cum nu se poate mai întreagă

senzaţia nelămurită a unui început

străin de ce se întâmplă,

                     nu-mi găseam o stare

în prezent, viitor şi trecut.

 

Atingeam în trecere trepte sonore,

fiecare mă întona cu un accent mai greu,

pluteam peste-un peisaj cu vegetale,

străveziu, unduitor, în schimbare mereu.

 

Departe o scânteie apăru stingheră

în calea pământului repezit pe orbită,

neputând să evite impactul se învrednici :

flăcări încinse, mistuitoare văpăi,dezlănţuită.

 

Incendiul creştea, treptat/devastator,

                           dezlănţuind deodată

imaginea ascunsă în umbră, nicicând văzută până atunci,

sub steaua vlăstărind luciri peste apusuri

se descătuşau, alunecoase, întâiele porunci.

 

             IMPACT I

 

Mă atrage largul şi sânt atât de prins

încât distanţa nu pot s-o mai supun,

în calea mea ieşite parcă dinadins

forme străine celor vechi se suprapun.

 

Copleşit de privelişte mă izbesc de corpuri reci

întruchipate-n linii antice, otrăvitoare,

privirea-mi se încearcănă ca şi când petreci

o vârstă-n cerul păsărilor migratoare.

 

Larmă şi învolburare se iscă pe neaşteptate,

ceaţă învârtoşată peste pământ se lasă,

o atmosferă de pustie şi de singurătate

în giulgiu-i vânăt mă înfăşoară, nemiloasă.

 

Mă smulg buimac din vrajă şi în graba ivită

paşii mi-i îndrept spre zariştea însorită,

din toate părţile cu vocea tot mai slabă

mă strigă lucrurile la marginea ştirbită.

 

 

               IMPACT   II

 

Încă buimaci printre minunile ce-n graba ei natura

le-a hărăzit pustiei şi nouă spre a o stăpâni,

ne facem loc prădalnici în dreapta şi în stînga

întregului ştirbindu-i chiar partea de sublim.

 

Neştiutori, prea scormonim ascunsul fiecărui lucru

să ştim cum se întâmplă şi unde sensul adie,

nedumerindu-ne tot stăruim şi ne surprind

în zarea lor luminile când fulgeră-n oglinzi.

 

Tot împrejurul fierbe cuprins de aspre vâlvătăi,

privirile se îneacă, nu pot priveliştea s-o încapă,

ameninţătoare umbre îşi saltă colţii învăpăiaţi,

ne dau târcoale strâns, tot mai aproape.

 

Una după alta se preling din beznă distorsionate,

fiecare-n parte şi toate laolaltă, vraişte ne acuză

de a fi fost trimişi anume, martori şi părtaşi

la întocmirea lor perversă din cioburile întunericului.

 

Nici că mai stau la sfat, degrabă, fără să ezite

îşi dau verdictul, vai nouă nesăbuiţilor, de fapt,

cu vorbe grele şi gesturi pe măsură ne scot brutal afară,

în larg ne-alungă, care încotro, deşiraţi pe zare.

 

Nu vom scăpa nicicând de strânsa urmărire,

în fugă ne petrecem din ce în ce mai strânşi,

prinşi în flagrant suntem de-acum asupra faptei,

spartele oglinzi din ziuă spre înnoptat.

                 PUNCT

 

Ce strâmt e printre lucruri şi nu e chip

un pas mai mult să faci sau îndărăt,

eşti rob precum stăpân acelui cerc închis

străluminat de valuri întoarse la origini.

 

Punct rezămat ăn clipe ce tulburi se perindă,

când una pleacă o însoţeşti un timp

atât cât să desfaci nodul cu şirul nesfârşit

şi iarăşi te întorci cădere între zboruri.

 

Lumina-n jur rămâne doar o larmă

stârnită de lucrarea tainică din înălţimi

unde aţipită lăcrimează steaua Absintos

ţintuită pe crucea universului oarbă.

 

 

               TRĂDAREA

 

Oglinzile-au băut tot ce le-a stat în cale

şi chipului dintâi i-au suprapus

înfăţişări străine care mai de care,

şterse şi confuze şi de nepătruns.

 

Într-o continuă şi tulbure încleştare

de a pluti la suprafaţă încăodată,

când una se arată mai limpede şi clară

alta peste margini şi aruncă de îndată.

 

Şi n-au cum dăinui mai mult decât s-a dat

măsura şi putinţa oglinzii să încapă,

prea mult îmoporată, vibrează, se îndoaie,

se împrejmuie de cearcăne şi crapă.

 

Cioburi se împrăştie peste tot jur-împrejur,

nemiloase făclii ce scot din ascuns la lumină

toate potecile pe unde-am stat la pândă,

Aproapelui în primejdie să-i născocim încă o vină.

 

Hipuri descompuse, parcă totuşi vii,

sticloasele imagini cu ochi, urechi şi dinţi,

din unghiuri răvăşite ne-adulmecă şi mână

imaginea furată să ne-o urmăm cuminţi.

                 ÎNDEMN

 

 

 

Deschide uşile degrabă şi împinge-mă

în mult controversata sală cu oglinzi,

de vei vedea că mă pierd printre ele

nu încerca cu braţele să mă cuprinzi.

 

Desprinde-te de mine şi mă lasă,

ademenit de viclenele lor întocmiri

voi sta înăuntru mai mult decât ţi-am spus.

Dacă nu voi ieşi după o vreme

împăcată fii cu gândul şi să nu te miri.

 

Voi relua urcuşul iară de la capăt,

pe neumblate căi un timp voi apuca,

rămâne-va în urmă-mi un adânc ecou,

cu tot ce-o mi se întâmple mă voi împăca.

 

Voi relua urcuşul iar de la început,

pe nebătute căi un timp voi mai umbla,

rămâne-vei în urmă-mi un târziu ecou

când cele urzite mi se vor întâmpla.

 

              RUGĂ

 

Steaua mea de veghe, pe bolta mea rămâi

încă o vreme să-mi fii călăuzitoare,

îndreaptă-mi paşii către zarea

unde mai pâlpâie vremelnic luminile primare.

 

Osânda cât ar fi de grea

la ceasul cel de cotitură

o să mă-ncumet jertfă să aduc

până voi ieşi, de trei ori la rând,

             până voi ieşi făptură.

 

Şi dacă n-am să pot atunci

mă leapădă deplin şi în schimb

dă-mi stâlpul de supliciu să îl port

încercănat cu cel mai tragic nimb

încununat.

Leontin Drăgan

 

Născut la 29 iunie 1947 în Bârsău de jos, judeţul Satu Mare ;

Studii gimnaziale în Bârsău de jos şi Bârsău de sus, şcoala profesională UNIO Satu Mare,

           liceul Gheorghe Şincai Baia Mare, studii postliceale de biblioteconomie Bucureşti.

Debut literar în anul 1972 în revista Familia din Oradea.

Debut editorial cu volumul de poezie „Aproapele”, editura CYBELA Baia Mare.

Apariţii în ziare şi reviste : Steaua, Tribuna, Archeus, Prounione, Graiul maramureşului, Informaţia zilei, Jurnalul de vineri, Pagini maramureşene, Caietele măiastra, Calendarul maramureşului şi alte culegeri şi antologii de literatură.