Poezii de Maria Gradinaru

1.simbioză 

 

simt o nevoie absurdă să scriu

despre cum am locuit ani la rând într-un subsol lugubru

divagând dintr-un cerc într-altul

până când am găsit cristalizată în mine

sub ,,coasta neumblată”

o crisalidă

pe care am ținut cu tot dinadinsul să o readuc la viață

 

la început am tras de un fir aproape invizibil

am vrut să o înalț

precum un copil primul gângurit

 

s-a desprins la prima încercare

și a atins în treacăt un gând taumaturg care

(fără să știe că nimfa aceea aproape pietrificată

rătăcea ca o poezie răpită-n chimvalele inimii)

 a susurat premonitoriu

 

habar nu am de ce se încăpățânează oamenii

să creadă că fluturii trăiesc doar o clipă

eu cunosc cel puțin unul care gustă nestingherit nectarul veșniciei

 

2.punct și de la capăt

 

am jucat la ruletă singurătatea

tâmpla clipei și ultimul glonț

au fost calea mea de întoarcere

  

3.un poem nou nouţ

 

ţaca-paca

bat pe o tastatură

subţire cât o foaie de hârtie

mai rapid decât vârful unei peniţe

mă scriu cu litere bio certificate

la vedere

poate sar şi eu în ochii cuiva

măcar aşa

preţ de o virgulă

 

 

4.decroșaj

un  val de liniște izbește tâmpla

pe care se dă în leagăn ultimul crâmpei din zi

pătrunde prin urechea unui ac de ceas

își face cuib undeva

între două emisfere

paralel cu o pistă pentru decolare

a gândurilor de lung parcurs

și așteaptă să mă desprind din mine

 

de sub genunchi

cineva mă strigă pe numele mic

 

5.un răspuns

 

dacă ți-aș spune că am îngenuncheat tăcerea
lângă un cuvânt cât toate celelalte la un loc
nu-i așa că ai înțelege de unde vine poezia
și nu te-ar mai copleși teama că aș putea căuta evadarea
într-un univers care nu cunoaște răsăritul?

 

6.gravitație

 

e destul să știu că orbitezi în jurul meu

și un flux de emoții străpunge

fiecare celulă

poezia

freamătă

între noi

fără bariere

ești

cu mine în mine

nimic nu poate schimba cursul

acestei forțe ineluctabile care

afundă în tăcere

o clipă interminabilă

de iubire 

 

7.în cămașă de forță

 

pot așterne tăceri kilometrice

pe o hârtie de calc aerul umed al Londrei

lângă big bangul nostru cotidian

instigator

mă înarmez cu dragoste

dezarmez fix-urile

te vreau

poezie

lângă mine în mine

să-mi îndulcești amarul trezirii

dimineața

când curcubeul își face somnul de frumusețe

să te deschizi fereastră

spre o lumină neatinsă de gând

în care să-mi spăl tălpile

 

oare vei înțelege vreodată că dincolo de mine sunt tot eu

 

8.poveste fără sfârșit

 

știu că auzi cuvintele acestei scrisori

înainte ca ele să se aștearnă pe hârtie

promotor al universului meu

tu, care ai văzut lumina înainte de răsărit

 

poate nici nu ar trebui să îți scriu

dar simt plesnind primăvara sub tălpi

și poezia arzând înlăuntrul meu muntele de epistole ne-trimise

 

nu pot răbda așteptarea

sfâșii tăcerea cu forța uraganului

și iată

focul strigându-te prometeic pe nume

destinatar al acestei iubiri fără sfârșit

  

9.ore încrucişate

 

dorul a devenit desuet

nu mai pot să-ţi spun mot à mot

mi-e dor de tine

aşa că imaginează-ţi un vulcan

în care musteşte incandescenţa lavei

izvorâtă din ieri

prin care azi mă plimb cu tălpile goale

căutându-l pe mâine

 

oare a rămas pecetluit în ochii tăi

când mi-ai rostogolit cerul peste inimă?

  

10.triplu sec

 

despre noi citesc dintr-o carte
scrisă cu mult timp în urmă
de un poet al cărui drum s-a risipit înainte ca timpul
să-i piardă umbra

 

fără frică desenez curcubeie pe oglinda din care respir
chiar dacă unii oameni nu pot înțelege de unde vine lumina
nici dacă îi pui să privească un bec

 

și mă bucur că pot împărți secunda la doi

ignifugând percepții  la marginea unui vers

 

11.tăceri

 

de ce ți-aș spune că-n ochii mei stau agățate

fâșii din tine

când Dumnezeu ne îmbracă pe amândoi

cu aceeași lumină

 

eu te vreau liber

să-l poți vedea pe cel care-mi ține inima între palme

așteptându-te

 

12.îți amintești

  

îmi spuneai

 ,,marie, tu ești poezia”

eu râdeam ca un copil alergam și strigam

 ,,avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor”

unei jucării imaginare să mă elibereze din cerul ochilor tăi

 

 

habar nu aveam de ce te iubeam

plângeai și-mi udai tălpile cu oglinda botezului meu

într-o vreme

în care nu știam că am rădăcini

 

mă fascinează culoarea acelui timp

și poate nu există un nume care să o definească

dar știu că m-a restituit cuvântului

marie

 

 13.reverberație

 

uneori mă regăsesc în haina străinului

sfărmând lacătul dintre lumi cu o privire

peste care nici moartea nu poate trece fără să se întrebe

dacă nu cumva s-a deghizat aiurea

 

oare, dacă aș culege soarele cu mâna dreaptă

și l-aș rostogoli pe propria cruce

lumina și-ar putea păstra echilibrul?

 

14.persuasiune

 

ai spus într-o noapte

că pot să fiu orice

dacă trec de bariera tristeții minerale

 

și pentru o clipă m-am văzut ler

pe buzele unui zgâmboi cu ochi albaștri

în seara de Crăciun

 

oare mă vrei colindă, Doamne?

 

CV-Maria Gradinaru

Data şi locul naşterii: 4.06.1975 Iași

Membru admin.- Cenaclul literar Lira21

Antologie de poezie și proză- Cenaclul literar Lira21- editura ArtBook(2013)

Volum de debut- Visul Crisalidei-editura Ars Longa(2014)

Revista Singur nr. 36-37/martie-aprilie (2014)

Antologie de versuri și proză- Cenaclul literar Lira21-editura ArtBook(2014)

 

Recenzii:

- Ioan Holban- http://convorbiri-literare.ro/?p=2777

-Cristina Ștefan- http://cetatealuibucur.wordpress.com/2014/10/21/cristina-stefan-maria-gradinaru-lansare-de-carte-debut-visul-crisalidei-iasi-libraria-carturesti-27-iunie-2014/