Poezii de Maria Grădinaru

 vitralii

copil fiind

descopeream bucuria în fragmentele de sticlă colorată

găsite lângă bordura din spatele blocului

prin care priveam la soare

sperând să-l pot prinde într-o culoare atât cât să-i mângâi conturul cu pleoapele

dar cel mai mult îmi plăceau bucățile lipsă din fereastra de pe casa scării

pe care mă cățăram cu ușurința celui care știe că poate ține cerul într-o mână

acolo

între două lumi

timpul s-a oprit să-mi arate că fericirea nu stă în cioburi

ci în întreg

o mamă

un tată

o fiică

Dumnezeu

atunci am înțeles că aș putea muri de fericire

îți amintești

îmi spuneai

marie, tu ești poezia

eu râdeam ca un copil alergam și strigam

avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor

unei jucării imaginare să mă elibereze din cerul ochilor tăi

habar nu aveam de ce te iubeam

plângeai și-mi udai tălpile cu oglinda botezului meu

într-o vreme în care nu știam că am rădăcini

mă fascinează culoarea acelui timp

și nu știu dacă există un nume care să o definească

dar m-a restituit cuvântului

marie

evadare din virtual

primului cutremur declanșator al întrebărilor în cascadă i-a urmat

o linie clasică de blablabla-uri mai mult sau mai puțin banale

dar indispensabile într-o amiciție care se respectă

și apoi un val de înțepături moralizatoare

gata să readucă imunitatea( interlocutorului la dragoste)

sub lumina reflectoarelor

mă vei întreba cititorule

unde este poezia

mă pregătesc să o aștern după o simplă și necesară introducere în lumea lui x-lescu

despre care mi-am propus să scriu o săptămână întreagă

cine știe poate epuizez stocul de nuanțe lăsate în paragină

pe pagina mea de fb

*

astăzi ai violat distanțele cu două like-uri

și o fotografie în care

bule excitate de prosecco

se destrăbălează pe buza unei sticle

spre seară găsesc o inimă roșie și mică

(în caseta cu mesaje)

pe care o marchez ca necitită

și plec la duș

*

drogul virtual se strecoară ușuratic în mine

maldărul de întrebări fără răspuns crește simțitor

cu fiecare incursiune în angrenajul fb-lui

curiozitatea acaparează ca o umbră miezul problemei

ascunzând ochiului trauma unui discurs tanatic

nu știu de ce

de fiecare dată când începe să-mi placă ceva

îmi trec prin gând și soluții dizolvant pentru dependență

deocamdată merg la somn

*

bună dimineața

îmi spui cu o cafea aburindă în cronologie

trec mai departe în emisfera abstractului

și mă întreb cum o fi să scrii o carte

după câteva sesiuni de social-network

sper să descopăr la următorul login

*

intru după două zile de binecuvântată absență

și observ că te-ai crizat destul necunoscutule-cunoscut

încât poți să-mi fii subiect de (psih)analiză

în următorul experiment literar

habar nu ai peste ce cameleon ai nimerit

asta să-ți fie lecție de supraviețuire în jungla internaută

*

mda, știu

iar am uitat...poezia

și eu o aștept

*

săptămâna s-a făcut nevăzută

între două rafale de chat

luni aproape te iubeam

pentru piticii plantați în aria mea cerebrală

totuși mă așteptam la câteva impulsuri de creștere spectaculară

îndeajuns pentru o efuziune poetică redutabilă

...nimic

mă văd nevoită să anulez amiciția

îmi șterg pagina

și cu un simplu click evadez

poezie

dar asta este o altă poveste

fotografia

prin fereastra care de câteva zile ocupă desktopul meu

lumea pare să ceară aplauze la scenă deschisă pentru rutina ei serală

(tu nu știi că ți-am furat poza cu fereastra

și privesc prin ea în locuințele oamenilor

care au uitat jaluzelele ridicate)

casa cu gemeni strecoară în mine un fel de Crăciun continuu

cântecul copiilor sparge bariere

mă trezesc locuind într-un colind

o bătrână la etajul trei își face rugăciunile

în timp ce locatarii de la parter se iubesc cu foc

(nu mai intru în optica focului de teamă că aș putea să le zădărnicesc lumina)

culmea este că indiferent de oră

dincolo de pervaz protagoniștii își joacă rolul

într-o seară (aparent) perpetuă

din când în când îmi arunc ochii spre păstorul florilor tale de ghiveci

un pici (cu fața din petale de floarea soarelui) care zâmbește încuietor

și mă întreb dacă nu cumva este o subtilitate

legată de faptul că stagiunea aceasta

abonamentul la teatru este din partea unor case de vizavi

atât pentru astăzi