existenţială

 

aud adesea oameni vorbind despre greutatea timpului purtat

pe umeri

de parcă viaţa le-ar fi sculptat aripi din alb de Carrara

la umbra unui înger murdar de tăciune drumul spre înălţimi e greu de găsit

şi mai anevoios de înţeles

dar voi îmbrăţişa clipa aceea cu bucuria celui abia născut vecin cu veşnicia

 

circumstanţe atenuante

 

dacă vreodată îţi va trece prin minte să mă acuzi de tăcere

aminteşte-ţi ziua în care

m-ai dăruit luminii rug

ne-am împletit distanţele la înălţimea

inimii

scânteia s-a înfipt în carnea noastră

ca o rădăcină avidă după sevă

îngerii au sărutat izvorul de sub pleoape

descătuşând iubirea în veşnicie

 

în umbra evei

 

muşc din măr

cu gândul departe fără să ştiu

că şarpele salivează

cu dinţii înfipţi în glezna mea

 

 

intru sub duş

să mă spăl de toate nedumeririle

 

drum spre lumină

 

ochii cresc iedere

înăbuşă vina de vino-ncoace depărtarea

scrutează inima

cu un dangăt de clopot

în portul unde talazurile leagănă sufletul

ancorat

 

 

cuvântul trasează drum spre lumină

 

nuanţe

 

dacă teama ar secera gândul cuvântul nu ar reuşi

să se ridice din mine

până la tine totuşi

zbaterea de sub pleoapă atinge ochiul

cu jumătate de aripă

 

noapte la vedere

 

m-am trezit

cu visele tale aşternute peste gânduri un basm cu mângâieri despovărate

în podul uimit al palmelor

 

 

ziua de mâine e azi acum şi aici

mi-ai spus

 

 

închide pleoapele priveşte-mă cu inima cât mai e timp

 

 

flash

 

dacă târziul din mine

şi-ar măsura anii cu veşnicia ar întineri instant

 

ore încrucişate

 

dorul a devenit desuet

nu mai pot să-ţi spun mot à mot

mi-e dor de tine

aşa că imaginează-ţi un vulcan

în care musteşte incandescenţa lavei

izvorâtă din ieri

prin care azi mă plimb cu tălpile goale

căutându-l pe mâine

 

 

oare a rămas pecetluit în ochii tăi

când mi-ai rostogolit cerul peste inimă?

 

licăr ascuns

 

cuibărită în sufletul tău mă învălui

în esenţe de nard

ca un mugur de lumină mă aprind

în taina nopţii

şi ard

de iubire

 

răspuns târziu

 

dacă aş şti ce-i iubirea

m-ar durea fiecare spin şi urmă de bici şi crucile toate m-ar durea

n-aş mai alerga ca o bezmetică după potcoave de cai morţi când în cel de lângă mine

s-a stins viaţa aşteptând o îmbrăţişare

mi-aş ţine inima în braţe

n-aş depăna depărtări în rugăciune