Poezii de Mihai Victor Afilom

Poemul recoltei

Cresc din cromozomi
Lujeri şi rizomi,
Înlănţuiţi elicoidal,
Înmuguresc în spaţiul real.
Ecuaţie divină
Încifrată în esenţă umană,
Misterul purpuriu
Peste lanul auriu.

Oameni-spic în câmpie,
Tainică euharistie,
Lumea discretă
De veghe pe planetă.
Războiul nevăzut,
Luceferi la azimut,
Prăbuşita legiune,
Hristica promisiune.

Turn de sticlă

Topografia căminului meu
Înscrisă în registrele lui Dumnezeu,
Cuprinde un turn de sticlă,
Un colţ de lume ideală,
Un pod plin de cufere,
Cu grinzi din conifere,
Cufere cu cărţi,
Ulcioare cu talanţi,
O bucătărioară de vară.
Cu mireasmă de cireaşă amară,
Un beci tainic cu butoaie de stejar,
Ascunzând licori de chihlimbar,
Grădina cu pomi fructiferi,
Hortensii şi trandafiri,
Şi alte cărţi prăfuite,
În colţuri risipite,
Şi amoruri rubinii,
Consumate după draperii
Şi bahice reuniuni
Cu prieteni buni,
Şi nopţi de disperare,
Şi zori cu mierle asurzitoare,
Şi drame interioare,
Şi restaurări majore,
Femei pasagere
Din veacuri efemere
Şi doi bătrânei,
Temelia casei
Cu tâmplele albite
De zăpezi sfinţite,
Păşind alene spre țărmul nemuririi
În liturgica stare a firii.

Solitudine

Liniştea ce s-a aşternut
Peste teritoriul meu
Mă tulbură,
Am încercat să te găsesc
Prin ecolocaţie,
Dar obstacolele m-au năucit,
Am căutat izvorul tău ascuns
Prin radiestezie,
Dar crengile de alun s-au uscat,
Am învăţat limbajul Morse,
Dar vântul a rupt firele de telegraf,
Am aprins focul în şemineu
Şi umbrele dansează pe pereţii odăii,
Sunt singur,
Doar eu şi iluziile mele imperfecte,
Liniştea îmi sfredeleşte timpanele
Şi metamorfoza se desfăşoară lent,
Sunt o marionetă cu sforile retezate,
Uitată în colţul scenei,
O păpuşă de lemn cu sufletul aşchii,
Aşteptând o zână bună
Care să însufleţească
Cutia rezonatoare din piept
Cu glasul ei blând.

Viitor

Sindromul iubirii
A contaminat lumea de lut,
Iar stăpânii au intrat în panică,
Secole de-a rândul programaseră ura
Şi inoculaseră putregaiul nepăsării
În inimile de lemn,
Dar acum încolţiseră
Germenii verzi ai vieţii.
Din lumea cuprinsă de epidemia iubirii,
Sufletele eliberate din sclavie
Se înălţau ca nişte lampioane multicolore
Spre Noul Cer – izvor al luminii tămăduitoare
Al izbăvirii prin Sinele răstignit spre asfinţit,
Regăsit în infinit.

Sinestezie

Cuvinte cu gust de cireaşă amară,
Cuvinte tactil înfiorând epiderma,
Sunete de clorofilă pe ecranul viziunii,
Sunete vagi de vanilie,
Simţuri contopite într-un unic organ,
Iubim telepatic iluzia răsfrîntă
A sufletului nostru din oglindă,
Iar când se sparge în mii de cioburi,
Iubim chipurile toate,
Reflexii ale eu-rilor noastre
Distilate în alambicul eredităţii.

Zbor metafizic

Se ia un cuvânt viu,
În formă de sferă
Şi se aşează provizoriu,
Aşteptând pasărea-metafora,
Din cuibul liric
Să-şi înalţe zborul metafizic.


Combustie

Ne consumăm esenţa
Încleştaţi în materia mundană,
Reversul dorinţei –
Durerea postumă,
Ochiul lacom –
Magazie de ispite,
Lacăt divin –
Conştiinţa,
În subconştient
Monştri se adapă
Din fântâna de smoală.
În care curg ofrandele păgâne,
Gânduri şi acţiuni opuse
Legilor înscrise în piatra Torei,
Elohim matematic
Ne calculează clipele,
Şi sufletul nostru combustibil
Arde,
Ochiul oglindă a sinelui
Ciclopic atras de demonii personali,
Iad catolic mistificat,
Nu e cu râuri de văpaie,
Ci absenţa patimii ce ne-a consumat,
Paradisul nu e cu norişori şi harfe,
Ci iubirea subtil copleşind sufletul,
Esenţa pe care o dăruim infinitului
Doar o lacrimă vom revărsa
Din vasul de lut al spiritului
Şi oceanul primordial ne va absorbi fiinţa.

Refugiu liric

Zilele trec fără nimic esenţial,
Clipele trec în ritmul lor banal,
Aceleaşi gesturi, acelaşi ritual,
Refugiul meu e spaţiul dual,
Unde înfloresc grădinile Semiramidei
Şi se întrupează nimfele Eladei
Şi oazele cu palmieri
Potolesc setea tuaregilor călători
Şi pajiştile alpine
Binecuvântate de zâne…
Am pierdut paradisul,
Am ales abisul,
Pe veac proscris
Pentru dulceaţa fructului interzis,
Salvat de hristica promisiune
Răsfrântă din altă dimensiune.

Foc și apă

Modelez mandale din cuvinte,
Modulez vibraţia fierbinte,
Ucenic vrăjitor
Al focului adorator,
Focul orbitor
Din cuptorul interior,
Făuritorul viselor.
Prin visele mele
Trec corăbii subtile,
Catarge purpurii
Peste zările aurii,
Spre ţărmurile feniciene
Şi tărâmurile eline.
Ancorat în reciful de corali
Legănat de valurile de lapislazuli
Ce domolesc văpaia de jar
Şi îmblânzesc vântul solar,
Pictez peisaje marine
Din amniotica vizune
A oceanului primordial
Din spaţiul abisal,
De unde izbucnesc vulcanic
În imperiul subacvatic,
Cuvinte de foc
Unduindu-se în joc,
Dans fantastic,
Miraj cromatic.

Poligon de tir

Mi-am deschis sufletul în evantai
Să-mi vedeţi culorile de mai,
De la negrul de grafit
La roşul de hematit,
Suflete ca nişte ţinte
În calea săgeţilor otrăvite.
Oameni-cameleon,
În jungla de beton,
Societate antropoidă,
Specie în derivă,
Instincte rafinate,
Miere şi păcate,
Ochiul luceşte lacom,
Avem, avem, avem!
Energie şi aur
Şi solzi de balaur,
Societatea contemporană,
Rânjeşte cu dinţi de fiară,
Banul e o pradă,
Viaţa e o luptă,
Evoluţie de la animal la clonă,
Pulsând de adenalină,
În secolul vitezei
Oameni şi semizei...
Azi versul mi-e acid
Şi sufletul arid,
Acumulăm obiecte,
Devorăm ca bacteriile saprofite,
Ingerăm materie,
Argint în visterie,
Sălbatică confrerie,
Neo-barbarie.