Poezii de Ovidiu Oana-Pârâu

Dor la tarabă ...

Priviţi! E lumea strânsă la tarabă!
Îşi strigă trecătorii. Să vedem
Ce marfă au şi se opresc din treabă
Grupându-se ca un stradal edem.

Oare ce vinde? Oare ne ajunge
La toţi de-aici? Să nu vândă en-gros!
Au inimă, au inimă în sânge

Clamează unul dintre ei, sfătos.

Cred că mai au! Se-mbărbătează unii …
Stau şi un ceas, sau două de-i nevoie!
Se-mping, se îmbrâncesc ca bieţi nebunii
Încarceraţi în griji de bunăvoie.

Şi-apoi, deodată … Ce se-ntâmplă, oare?
Întreabă unul: - De ce pleacă lumea?
De ce-ntre cei din faţă e rumoare?
Am stat degeaba? Asta ar fi culmea!

E linişte. Toţi tac şi-apoi se'ndepărtează
Năuci de ce-au văzut. De necrezut!
Pe masă-i doar un cord ce sângerează
Cu lacrimi rubinii un dor pierdut.

07.04.2012

***

ciclul “Era sa fiu poet”

(dor infam)

Doar şarpele
se târăşte.
Dorul,
se strecoară
infam
printre
amintiri.

ciclul ”Un rob în libertate”

28 Septembrie 2007

Bocet de clopot şi de dor

Curg orele împovărate
cu dor şi fiecare trece,
spre negurile numărate
de sunetul aramei rece.

La fel şi sufletul. Privirea,
neplânse lacrimi germinează.
Tăcerea hâdă-n juru-mi creşte,
durerea şi neîmplinirea.

Dar în zadar se risipeşte
în plânset nesecat, izvorul.
Spre toate zările vuieşte
bătrânul clopot, bocind dorul.

Ciclul ~ Arama ~

08 Februarie 2008

***

Dă, Doamne, dorul să-l alungi!

În câte ploi să mă ascund
Trecând prin tine, aer sfânt,
Să vărs iubire pe pământ,
Pentru acel de dor flămând?

Şi-n câţi din fulgii ce plutesc
Să cern din puritatea ei,
Să troienesc cu ei alei
Pentru acei ce se iubesc?

Sau câte-n noapte adieri
Dospind de-arome şi nectar,
Să port spre sufletul amar,
Ca mult dorite mângâieri?

Adie-n picături sau fulgi,
Al vrerii Tale mir şi semn
Pentru iubirea mea îndemn,
Dă, Doamne, dorul să-l alungi!
04 Noiembrie 2006

ciclul Ucenic în dragoste

***

de iederă mai scapi dar nu de dor

dacă iubeşti ţi-e pasul mai uşor
cărarea ţi se pare mult mai lină
noapte şi zi privirea e senină
de iederă mai scapi dar nu de dor

de vrei desţeleneşti chiar un ogor
cu mintea poţi răzbate printre astre
sau te ridici spre zările albastre
de iederă mai scapi dar nu de dor

un edificiu poţi clădi cu spor
poţi chiar castele făuri din vise
străbate culmi înalte sau abise
de iederă mai scapi dar nu de dor

04 August 2006

ciclul Ucenic în dragoste

***

De unde-mi vin atâtea doruri?

De unde-mi vin atâtea doruri
Pe care azi le risipesc ?
Care din vechile fioruri
Aşteaptă să le ostoiesc ?

Arome de prin câmpuri, poate ?
Deja sunt toate prinse-n gând !
Miros de flori ? Pe săturate
Am rupt din trupu-ţi rând pe rând.

Ori de la pete de culoare
De pe pământ sau de prin zări ?
Acestea nu se pierd sub soare,
Cât timp privesc în depărtări.

Deodată simt ! Se risipeşte
Spre nicăieri norul de gânduri
Şi mă întorc la vers hoţeşte,
Să te pictez iar printre rânduri.

Întâi voi zugrăvi alene,
Mărgeanul strâns la tine-n păr.
Sub el, cărbune ca sprâncene
Şi buzele cu roş de măr.

Pe pielea albă-spumă toată,
Puncta-voi rozul de la sfârcuri
Şi-o umbră unde nu o dată,
M-ai dus la tine în adâncuri.

Înspre fundal, pictez iubire
În tonuri verde de smarald,
Desprinse din a ta privire
În care vreau iar să mă scald.

Şi-atunci întreb, de ce se-adună ?
De ce deodată îmi sporesc
Dureri ce-n inima răsună
Şi liniştea îmi risipesc ?

Iar un ecou răspunde-alene:
Mergi, spune-i simplu: Te iubesc !

21 Decembrie 2005

ciclul Ucenic în dragoste

***

Dor

dor-odor mă doare dorul
sânge sângerând.
doară dor şi-adorm dorinţe
cântecul cântând.

dar o văd şi trece norul
dorul linişti liniştind.
16 August 2005

ciclul Bărbaţii

***

dor ce ninge

dor curge din mine
se duce în ape,
de`acolo în ceruri
să ningă pe tine
să-ţi fiu mai aproape.
25 Februarie 2006

ciclul Ucenic în dragoste

***

dor de verde

aşterne-mă peste frunziş
iubirii verde ascunziş
în covorul fin de iarbă
umbra trupului să fiarbă
iar roua s-o arunce-n vânt
nor diafan peste pământ
zori spre codru să o poarte
seve leac ce curg a moarte
iubirii verde ascunziş
aşterne-mă peste frunziş
12 Octombrie 2007

ciclul ~ În valea umbrelor ~

***

Dorul Roib

Mă cheamă
Dorul – Roib
să îl încalec
şi să pornim
spre tărâmul
elizeelor tale
chemări.
Truda,
i-o vom hrăni
cu pajişti
de trupuri,
îl vom adăpa
în zori
cu sudoarea
regăsirii
şi-l vom veghea
priponit
în iatacul iubirii.
09 Februarie 2008

ciclul Ucenic în alb

***

Mi-e dor să te umbresc ...

mi-e dor să te umbresc iubită
să stau ca nor asupra ta
să te ating pentru o clipă
cu picuri dulci din seva mea

apoi să te întorci în mine
la ceas de aspră adunare
cu dor adânc şi dulci suspine
să te răsfeţi sub apăsare

tu din oftare fă icnire
ce marcă descărcări de-abise
iar împlinirea din iubire
să mute oboseala-n vise

treziţi suav apoi de cântec
să ne amestecăm de dor
să mă presari pe coapse, pântec
ca pe-un arpegiu de amor

18 Octombrie 2005

ciclul Ucenic în dragoste – Senzuale

***

Să fie dor?

Să fie dor ce simt acum în toate
Sau doar ecou al nopţii pe sfârşite ?
M-apasă greu şi gândul nu mai poate
Uita cosiţa-n perne risipită.

Te-ai răsfirat fiindu-mi aşternut
Al trudei line, plină de tandreţe,
Mă cheamă iar eternul început,
Să-ţi fiu pocladă stării de bineţe.

Mereu ne poartă prin ecouri dorul
Şi ţese vraja care se aprinde
Noi doi ca-n unul, preschimbând fiorul
Într-un pojar ce dragostea cuprinde.
28 Martie 2007

ciclul Ucenic în dragoste

***

Tu, dor nebun!

Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti,
Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?
Ce alte chinuri vrei să-mi născoceşti,
Nu îţi ajunge că mă vezi plângând ?

Întâi mă rătăceşti prin larga lume,
În labirinturi fără de scăpare
Şi peste-un ceas îmi spui poveşti anume,
Despre întoarceri şi de împăcare.

A mia oară tu mă faci stingher,
Când picuri de otravă-mi dai de sete,
Mai trist mă pripăşesc prin vre-un ungher,
Sperând ca răul tău să nu mă-mbete.

Adorm sfârşit, cerşind minuni cereşti
Şi până-n zori scot ghimpele din gând.
Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti
Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?
05 Iulie 2006

ciclul Ucenic în dragoste

***

un dor anin!

fulgi se cern
şi se aştern
pe-al iernii aspre
chip etern

mă rog tăcut
spre cerul mut
`n-al iernii aspre
azimut

un dor anin
de cristalin
al iernii aspre
cer senin

gând răspunde
lin pe unde
iarna aspră
mă patrunde

viaţa este
o poveste
iarna aspră
o albeşte

în jur privesc
Doamne lumesc
şi iarna aspră
o iubesc !
26 Decembrie 2005

ciclul Iarna

Volumul “Surori metrese timpului”

***

leac blestemelor de dor

sub pământ să facă rod

de pe fir să le desnod

şi în carte să le-nnod

iar cartea s-o pun în pod

poate-aşa nu m-or ajunge

inima nu mi-or mai frânge

cât timp sufletul îmi plânge

şi dorul să mi-l pot stinge.

sub pământ de-or face rod

poate-aşa nu m-or ajunge,

de pe fir de le desnod

inima nu mi-or mai frânge

dacă-n carte le înnod

cât timp sufletul îmi plânge

cartea o s-o pun în pod

dorul astfel se va stinge.

***

Ciclul “Blesteme”
Volumul “Ucenic în dragoste”

Dorule …

Dorule,

de ce mă doare

spinul tău?

Tu nu eşti floare!

Dorule,

sau eşti zefir

înspicat

pe trandafir?

Dorule,

chiar de ai spini

fă ceva

să mă alini!

Dorule,

fă-mi orice-ai vrea,

numai dă-mi

iar dragostea!

08.03.2014

***