Poezii de Teofana Morar

Vara

O boltă de azur ,

Îneacă zarea în sclipiri diafane.

Şi cerul pudrat cu albastru pur ,

Acoperă templul de soare,

În talazuri de nori desprinse din mare .

Căldura  îneacă din zare grădina,

Şi florile-s dogorâte,

Îngână odată cu –adieri pierdute ,

Un cântec prin care lumina ,

Pătrunde în toată grădina .

Florile dansează ,

Şi câmpul de maci pare vrăjit,

Umbrele toate –au pălit,

Chiar vântul doarme liniştit ,

În-nalte bolţi senine .

Prin ochii albaştrii ai cerului ,

Mii de raze străpung câmpul ,

Încoronat în verdele triumfător ,

Al anotimpului ce adie prin flori,

Parfum de crini şi sclipiri de vară în zori.

O rază ce se desprinde din soare ,

Şi vântul o poartă spre mare ,

Surprinde-n oglindă de apă ,

Un mândru chip ce se-noadă.

Râuri de soare ,

Revarsă în valuri , orizontul,

Străpuns de săgeţi de aur,

El inundă cu totul,

Oceanul cu solzi de balaur.

O ploaie de lacrimi ,

Învăluie grădina ,

Risipind parfum de crini ,

Brodaţi-n dantele şi lumini,

Ce înfloresc stele,

Călăuzitoare inimii mele.

Un zâmbt rătăcind,

În pădurea de gânduri ,

Adie zarea ,

Poleind chemarea,

Unei veri aprinse de un zbor,

Al unui înger păzitor,

Cupins de dorul unui suflet rătăcitor.