Poezii de Valentin Leahu

Zăpezile din zurgălăi

Printre zurgălăi

am adunat viețile noastre

întâmplarea ne-a pedepsit

ne-a furat o culoare din picturala noastră

de la infinit

mai târziu am oftat amândoi

când iubirea din zăpadă

mult prea mult

a greșit...

Amintire

Mi-ai spus, la un moment dat, că eu plec , la fiecare decadă de timp, de lângă tine

mi-ai spus, la un moment dat,

că dragostea ta nu are loc lângă mine

mi-ai spus, la alt moment dat,

că nu toate jocurile duc la iubire

apoi, mi-ai mai spus că eu mare păcat

să cred că legile lui Murphy

au miros de salcâmi și fericire

mai târziu, un trandafir galben,

obosit și veștejit,

se dădea rotund dar se scutura în amintire...

Visomanție

Se face târziu în sufletul meu

și-mi dau cu părerea în cap

că e atât de devreme

de când te-am pierdut

de când te-am găsit

de când te iubesc

de când nu-ți mai este frig de mine

de când nu-ți mai sunt cel care cere

se face târziu în sufletul meu

și e atât de tăcere

Gânduri impersonale

Am uitat că viața ta lângă mine nu e fastă

să nu-mi spui că sunt nebun după tine

înaintea ta

și că mă părăsești

să nu-mi fii năpastă

an uitat că viața ta lângă mine

nu este numită ură

să nu-mi spui că răutatea din tine

încruntarea din tine

sunt doar zâmbete și sâmbete

purtate din gură în gură

am uitat că viața ta lângă mine

nu este menită uitare

să nu-mi spui că nu ție dor

îndurare târzie

când nu-mi poți călca între gânduri

și nu-mi poți strivi o poezie

am uitat că viața ta lângă mine

nu este un calvar

să nu-mi spui că nu visezi

să mă arunci ca pe-un simplu zar

am uitat că uitaseși să nu-ți fie frică

de lucrurile din gândurile mele impersonale

trebuie că am uitat

că sufletul meu care plouă

încă te mai doare

Dorință

Să facem dragoste

cu lumina aprinsă de dor

apoi, la lumina sfeșnicului

gânditor la un secol trecut,

mai târziu la lumina

flăcărilor lemnului de brad,

încălzind șemineul inimii tale,

să facem dragoste la lumina farului

de la marginea mării

și la lumina lunii din mijlocul nopții

să facem dragoste în răsăritul de soare

și să nu mai simțim cum dorul ne doare...

Șantaj

Te-am prins cu un pic de dragoste

turnată în paharul meu cu vin

ai vrut să-mi otrăvești o clipă de uitare

te-am prins când mi-ai mai

dat un strop de sărutare

peste altoiul din inima ta

te-am prins cum mi-ai întretăiat viața

cu florile culese de mine

te-am prins în visul meu de iubire

apoi te-am prins cu dorința de fericire

pentru multe te-am iertat

dar pentru uitare ai să-mi dai

câțiva ani amintire

Destin

De fiecare dată o iau de la capăt

și mă uit la ce zi e mâine

apoi îmi frământ mâinile prin cărți

să văd dacă a mai răsărit vreun soare

nu-mi place să rup florile

le cumpăr

și când n-am cui să le ofer

le opresc și mă uit la ele

se ofilesc

și de fiecare dată o iau de la capăt

mă uit la ce zi e mâine

Nunta sau

înmuguriri de cuvinte

Dacă nu mă vrea cineva

nici măcar eu nu pot ști

dacă vreau

să stau la coada

birocraticei tale iubiri

sunt prea independent

ai dreptate

și n-am găsit

sufletul care...

nu careul de ași mă doare

ci lipsa de primăvară

când copacii toți se însoară

Oglinzi neparalele

Unul dintre ceilalți din mine

mi-a expus obrazul într-o vitrină lașă

eu, cel cu nervii la pământ...

nici măcar nu m-am întristat

în jocul cu beatitudinea zilei ce vine

am fost din nou dedublat

și nici măcar nu mai știu dacă îmi convine

La Câmpina

Poiana viselor însângerate

peste viață

e-un mic oraș

alunecat în ceață

un aer bucuros

o piață

ascusă-n pleoapele

ce se ascund frumos

e vie clipa-n clipele

prea aerate

în viața lui de mic frumos oraș

să stai să strângi ozonul c-un făraș