Umbră şi fum

Dani ieși pe ușa principală a autogării din Cleveland pe care o înconjură de două ori, după care se îndreptă mulțumit spre spațiul verde aflat în imediata vecinătate a clădirii. Se uită de câteva ori în stânga şi în dreapta, pentru a se asigura că nimeni nu îl vede, apoi se întinse pe iarbă. Deasupra lui era cerul înstelat, fără pic de urmă de nori. Cum stătea tolănit pe gazon privirea lui nu întâlnea nicio ramură de copac sau vreun stâlp ori acoperiş ci doar bolta înstelată i se deschidea maiestuoasă în faţa ochilor. Fără să se grăbească, aprinse jointul şi trase primul fum.
Treptat, simţea cum o dulce toropeală îi cuprinde tot corpul, dar, în acelaşi timp, mintea parcă începu să i se lumineze. Toate îndoielile, grijile şi supărările începură parcă să îl părăsească, iar în locul lor apărură, ce-i drept timid, un entuziasm şi o euforie foarte plăcute.
„Ce prost sunt că mă tot îngrijorez aiurea. Totul va fi bine până la urmă. Păi da, că steaua mea norocoasă e undeva acolo sus deasupra mea. Am să mă ridic şi am să fiu tare în viaţa asta. Dorinţele mele se vor împlini, voi avea destui bani să pot trăi decent.

Cel mai fain ar fi să nu lucrez, ci să trăiesc din chirii, fie aici în America sau dacă nu în România. Să am de pildă două mii de dolari din chirii…. şi apoi să întâlnesc o fată faină, drăguţă, deşteaptă şi bogată. Pe lângă asta să scriu câteva cărţi de poezii, să fiu publicat şi cunoscut…”
Cu un zâmbet mulţumit duse jointul la gură şi mai trase încă un fum.
„Da, da, da, dorinţele mele vor deveni toate realitate. Ce naiba, am să număr banii fără de număr… am să fiu bogat cu adevărat… adică o să fiu milionar… sau nu, mai bine miliardar…. Femei o să am la discreţie. Jur că în fiecare seară aş fi cu alta, dar numai modele de top, aşa cum vezi prin reviste…”
Stelele începeau parcă umile să se învârtă în jurul lui de parcă ar fi prins deodată viaţă.
„Am să fiu cel mai tare, eu unul am să fiu deasupra tuturor. Voi fi un fel de Bill Gates. Ba nu, dă-l dracului de fraier, am să fiu cu mult mai tare. Eu am să deţin Federal Reserve. Orice voi dori să îmi cumpăr îmi va aparţine. Pe lângă asta am să iau şi premiul Nobel pentru literatură… dar o să îl primesc şi pe ăla pentru pace.”
Mânat parcă de o forţă invizibilă duse mâna dreaptă la gură pentru a mai trage încă o dată din acea ţigară specială.
„Când am să mă ridic eu, am să îi zdrobesc pe toţi. De fapt, nu îmi trebuie niciun ban, ci doar vreau să pot obţine orice vreau, adică eu să deţin totul şi restul să nu aibă nimica, să depindă întru totul de bunăvoinţa mea. Am să pot avea orice femeie vreau, oricând şi în orice condiţii… Nu în ultimul rând vreau să am cunoştinţe temeinice din toate domeniile, dar fără să fac efort să citesc ci să pricep instant fără să îmi bat capul să înţeleg cum stă treaba. Toți mă vor admira şi mă vor invidia.”
Dădu să se ridice în şezut, dar, după două încercări zadarnice, efortul i se păru mult prea mare pentru a mai încerca încă o dată.
„De fapt, vreau să obţin totul instant. Cum m-am gândit la ceva acel ceva s-a şi împlinit… Şi asta fără să fac alt efort decât de a mă gândi la acel ceva. Am să ştiu totul, pentru mine nu va mai exista niciun secret de niciun fel. Da, vreau să ştiu tot, să pot orice… a, şi încă ceva foarte important: nu vreau să mor, vreau să am o viaţă veşnică sau să fie atât de lungă cât voi dori eu.”
După ce mai sorbi de două ori din joint, i se păru că stelele coboară umile la el doar pentru a-l ridica cu ele, sus pe bolta cerului.
„Vreau să nici nu mai am nevoie să vreau ceva, ci eu să fiu totul, să fiu eu universul cu tot ceea ce se află în el.… că aşa nu mai am nevoie de nimic, nu mai am ce să îmi doresc pentru că, oricum, le am din start pe toate.”
Cu mâna tremurândă trase ultimul fum.
„Eu sunt cel ce sunt...”