Am apucat-o pe calea propriei vindecari cand mi-am dat seama ca eu sunt unicul meu sprijin

Cand incepi sa dai mai multa valoare interiorului observi ca nu-ti mai trebuie foarte mult din exterior. Iei oamenii asa cum sunt, asta inveti pe parcurs. Iei medicina asa cum este, imperfecta, rece, cinica, o tehnologie rece intr-un ocean de simtire divina. Nu-mi plac diagnosticele, nici halatele albe, nici stetoscoapele. Imi place imaginatia, imi place creativitatea in procesul de insanatosire. Mananc ce vreau si ce simt, ma tratez cum am invatat. Imi pun sangele in miscare prin presopunctura si reflexoterapie, fac miscare si multumesc cat mai des.
Cer ajutorul divinului si ascult de instinct. Ma ancorez in pamant cand am nevoie de sprijin, citesc o carte buna in locul minciunilor de la Tv. Resping stirile false, sunt otrava turnata in minti slabe, manipulate. Oamenii care asculta tot ce este negativ sunt posedati de energii malefice. ma feresc de ei. Prefer compania unui animal, privitul cerului si ascultarea unei melodii.

Nu dau doi bani pe alimentele din market, nici pe cele facute in restaurante. Cand imi iau mancare din aceste surse imi ia cateva minute sa readuc vibratiile acestor mancaruri la valori normale. Asta pentru ca mancarea are o informatie, o energie. Daca cel care a pregatit-o a facut-o cu indiferenta, frustrare si ura, alimentul a preluat tot ce este negativ. Imi plac oamenii naturali, nedeformati ca si caracter. De fapt, imi place tot ce este natural. Cand cerul se vede din ce in ce mai putin de pacla marilor orase, cand mancarea abia mai palpita de viata, iar apa este moarta in plastic, nu pot decat sa-mi inchipui ca primesc abundenta de la Divin. De fapt, de acolo, din ceruri, se vede singura speranta de lumina si adevar intr-o lume de facatori de masti.