Cartea zilelor noastre | Nevăzute de la Stockholm...

Mafioți. Sârbi sau de alte nații. Criminalitate organizată. Violență destulă. Șantaj, corupție, inevitabil. Droguri. Extorcare, spălare de bani. Prostituție din plin. Depravare. Promiscuitate. Amoralitate. Parvenitism. Snobism. Lipsă de cultură. Înrobire instinctuală nefericită. Libertate prost înțeleasă. Diferențe sociale. Și suferință, corelativ. Altfel spus, fața nevăzută, da` bine știută a vieții în mai sus numita capitală. Relatată credibil de Jens Jacob Lapidus. Un avocat cunoscător în problemă. Om de succes printre suedezi și nu doar...

 Cu câțiva ani în urmă a scris, inspirat, ”o trilogie neagră” a orașului său, pe aceste teme. ”Bani murdari”, primu` volum, e al acestei tablete subiect. Meritând a fi recenzat, consemnat, lăudat. Căci spune multe și reale (nu mă-ndoiesc) despre lumea din Nord. Visată de unii-ndelung. Nerealist însă. Fiindcă nicăieri nu umblă câinii cu covrigii-n coadă. Și probleme grave găsești peste tot...
 Jens se arată nu doar om al legii în romanu` său. Ci și autor de talent vădit. Moralist evident. Psiholog și literat. Priceput la semeni ca și la cuvinte. Opul* e pregnant și ilustrativ. Documentat, echilibrat, crescător elaborat în intensitate. Redând adecvat atmosfera vremii și-a locului acțiunii. Punând lumea-n foi așa cum e ea în ziua de azi. Dincolo de aparențele-i artificiale. Evidențiind un adevăr cert nemuritor: acela că banul este ochiu` dracului. Și tot mai puțini i se-mpotrivesc...
 Să mai spun că stilul este sec, dur și neguros. Nimerit, cu siguranță. Lucrarea dovedind cutezanță. Și rezonanță, neîndoios. Cititorului interesat, avizat, de folos fiindu-i cu vârf și-ndesat. Și pe plac desigur, deplin, apăsat...

 *Jens Lapidus, Bani murdari, Ed. Niculescu, 2012