După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Crângul verde-al oftatului
- Detalii
- Scris de: Gheorghe Raducan
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 5
De când m-am ivit, ea mi-a sărutat călcâiul și m-a îmbrățișat cu toată vlaga, dar repede a-nceput să mă plimbe pe țărmul ei însorit. Valuri calde și reci îmi bântuiau trupul din ce în ce mai mult.
Eram o apă limpede de izvor crud în căușul palmelor ei.
Mă ridica-n brațe și-mi arăta orizontul. Vedeam o linie cu multe frânturi, cu urcușuri și coborâșuri.
Îmi ridica barba. Uităte-n sus! Privirea sus, înainte, lasă văile! O să ai timp și de ele, îmi spunea!
Am început să dau cu capul de nori. Ba, chiar îi scuturam.
Înaintam agale-n țipătul lumii, ea mă ajuta să curg drept. Treptat, treptat, am început urcușul, dar tăcerea din mine începea să urle. Ea-i punea mâna la gură.
Taci!
Tu, dă-i drumul, îmi spunea! Mișcă! Statul pe loc dăunează, devine pericol! Hai, mergi! Mergi!
Treptat, treptat, am început să curg. Ușor și lin de multe ori, volburatic nu de puține ori.
Preascumpa mea mă sorbea din ochi. Cădeam, mă ridica și-mi punea norii la uscat.
Tăcerea singurătății a-nceput din nou să strige la mine. Strigă și-acum!
Ea, nimic. Sus și înainte!
Mă-mpingea spre orizont. Sus, sus, hai acolo îmi șoptea divin!
Mă apropii de orizont. Este-n flăcări.
Ea și umbra mă-mping înainte.
Of, viață! Ține-te de mine!