Despre viata

Triumful șarlatanilor în toate sferele vieții publice din Romania a distrus încrederea și respectul pentru omul creat de Dumnezeu ca ființă superioară. Astăzi mulți oameni se prăpădesc de spaimă, alții se încăpățânează să trăiască din încredere cu toate ca legea nu l-a făcut niciodată pe om măcar cu un dram mai cinstit, mai drept, mai just. Viața nu a fost niciodată o invitație la fericire sau frumusețe, astea sunt și vor rămâne produse secundare, însă problema existențială în România a devenit atât de precară încât chiar și morților dacă le-ai oferii o viață nouă, cu toții ar refuza. În lipsa noțiunilor de bine, adevăr, frumos, dreptate, morala divină pe acest pământ, milioane de oameni trăiesc viața publică singuri laolaltă. În jurul nostru totul, dar absolut totul a devenit minciună și dacă domnește minciuna, totul e permis, șarlatanul politic dispune de viața și moartea celor mulți și slabi fiind prin definiție o persoană necinstită ce profită de buna credință a alegătorului care la rândul său ne-a dovedit ca și el poate fi înșelător, impostor si escroc în raport cu bunul simt și răspunderea civilă.

Si atunci ce mai putem face decât să constatăm că ne mor copii arși în maternități, să constatam lipsa permanentă a medicamentelor, bolnavii de cancer tratați cu apa chioară din fiole contrafăcute. Cum se mai fura banii pentru tratamentele la domiciliu și multe altele care mai de care mai catastrofale. Bătrâni cu venituri ce nu le mai asigura medicamentația firească sunt nevoiți să uite și să-și șteargă cu buretele viața, pe măsura ce se scurge. Când vezi marea tragedie românească cu privire la migrație și consecințele ei cu privire la copiii care s-au trezit azvârliți în stradă fără o minima protecție, întreb și eu în stilul răposatului Gil Dobrică: ,,Viața noastră ce-ați făcut cu ea? Spuneți unde e?” Oare a mai rămas ceva de iubit in viața de aici? Dreptatea trebuie sa fie pilonul, fundamentul ordinii publice și de drept. În starea în care dreptate nu mai este, oamenii se comporta ca animalele. Dacă marea șarlatanie românească emană acum un „parfum” sufocant de sconcs, te întrebi serios dacă oamenii ăștia se străduiesc să fie idioți sau au un „talent” înnăscut? Sărăcia la noi a fost i este creata de bogații parveniți care nu mai au timpul necesar pentru a comunica cu o mulțime ce s-a pierdut demnitatea și doarme precum Brutus. Să speram ca nu a dispărut în totalitate respectul acordat marelui principiu cunoscut sub numele de Domnia Legii și se va reuși odată separarea bestiilor de oameni.