dd 280Astăzi frigul mi-a închis toate ușile și ferestrele din casă. Iar telefonul pe care-l apelez, e închis. Și nu mai are cine să-mi răspundă sau să-mi mai spună: „Fata tatei, ce mai faci?”
Și n-am știut că n-am să te mai văd. Pentru că nimic nu prevestea urletul morții. Caci ea nu-ți șoptește nici data, nici modalitatea și nici locul.
Iar acum, până și pomii pe care i-ai sădit în grădină oftează și tremură de atâta tristețe.
Oare de acolo, de Sus, mă vezi cât sunt de singură?
Singură, fără tine.Singură, fără mine însumi. Încât îmi vine să-mi iau sufletul de mână și să plec în căutarea ta...
Astăzi frigul mi-a închis toate ușile și ferestrele din casă. Iar eu, că un soldat rănit de schije, aștept să mă suni și să mă întrebi: „Fata tatei, ce mai faci?”