Iisus este viu!

În timp ce omenirea se scufundă într-o teamă fără margini și ne privim ca niște cerbi răniți de-o săgeată, care stoarce și ultima fărâmă de curaj, timpul n-are nicio teamă, nicio durere și nicio suferință… Dar, urmându-și cursul său firesc, se plimbă liniștit pe aleile universului, aducându-ne din nou în casele noastre  – Crăciunul.
Sărbătoarea care ne amintește că Iisus Hristos este mereu în gândurile noastre, în sufletul, în ochii noștri, în icoane, biserici, mănăstiri, pe toate troițele și-n toate colțurile lumii.

Și chiar dacă ne aflăm într-o perioadă plină de ispite și furtună, Atotțiitorul nu ne abandonează, dar se apropie cu blândețe de fiecare inimă. Însă ca să-i putem auzi pașii, trebuie să facem în noi un pic de liniște. Așa cum știe să tacă și vântul, și marea, și iarba, atunci când Dumnezeu pășește cu piciorul gol peste ele.
Pentru că El nu poate fi descoperit în zgomot și vorbe multe, în munți sau în cosmos, în cărți sau în Ierusalim, dacă nu-l găsim mai întâi în noi. Și apoi, cum să-L găsești pe Mântuitorul la mormântul Lui, dacă nu L-ai căutat niciodată-n tine.
Și nu ar trebui să ne amintim de El numai în ziua de Crăciun sau atunci când suntem în suferință, dar și-n fiecare secundă, așa cum o face și timpul. Pentru că Dumnezeu poate să vindece nu doar inima noastră neîmpăcată, dar și întreg universul! Fiindcă El este viu și astăzi, și mâine, și acum!