Muzica zilelor noastre | Un ”Preludiu” renumit

 Orice cor, cât de minor, creează produs sonor prin puterea vocilor. Dac-acestea mi-s de soi, cântu` se-nalță vioi. Dacă sunt și educate, cântu` sună ca la carte. Dacă mi-s din cele culte, au concerte multe, multe. Un exemplu concludent îl oferă permanent coru` de cameră mixt ”Preludiu” intitulat. Realmente înzestrat, vocal ultrarafinat. Format doar din voci școlite, avântate și unite. În deplină armonie, sigure la melodie. Sunetu` lor, feerie, ofrandă și bucurie...
 ”Preludiul” bucureștean are aproape cincizeci de ani. Activa cândva pe la U. T. C. Acu`, la ”Tinerimea Română”.

Nu e mare, dar e tare. Cântând cam de toate, mereu bine foarte. De la madrigale, la naționale. Laic și religios, când mai aprig, când duios. Prelucrări folclorice de la noi sau de la alții. Chiar negro spirituals și colinde românești. Ce răsună tot ales, de la munte pân` la șes. De la est, la vest, prin lume, sub conducere minune. Care-i aduce renume și doar vorbe d-ăle bune. Fincă Voicu Enăchescu e un dirijor anume. Experimentat, decis, calm, olimpian, precis. Insuflându-i siguranță, eleganță și pregnanță. Iscând astfel, laolaltă, o muzică d-a mai fină. Lină, dalbă, cristalină. Ce prin suflete alină. Recunoaștere deplină și onor la comandor, pentru al său supercor!