După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Oglinda Cuvântului
- Detalii
- Scris de: Preot Anton Lucaci
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Sufletul care se priveşte în oglinda Cuvântului învaţă să se cunoască pe sine, descoperă diformitatea şi îndepărtarea de chipul lui Dumnezeu şi de chipul lui Cristos: „Eu nu caut gloria mea", spune Isus (In 8,50). Oglinda este înaintea ta şi poţi vedea îndată cât eşti de departe de Isus; „fericiţi cei săraci cu duhul" (Mt 5,3). Oglinda este înaintea ta şi poţi să te descoperi imediat plin de ataşamente şi lucruri de prisos. Iubirea este îndelung răbdătoare, binevoitoare, nu este invidioasă... nu se poartă necuviincios, nu se mânie (cf.1Cor 13,4-5).
În faţa oglinzii curate a iubirii apostolul Paul te ţine ferm înaintea ochilor şi îţi dai seama cât eşti de nerăbdător, invidios, interesat. Dar este o oglindă „îndurătoare", pentru că nu te face să-ţi vezi urâţenia decât pentru că vrea să ţi-o vindece. În această oglindă a Cuvântului, nu ne vedem doar pe noi: lucrul cel mai important este că vedem chipul lui Dumnezeu, şi mai bine spus, vedem inima lui Dumnezeu.
Scriptura, spune sfântul Grigore cel Mare, „este o scrisoare a lui Dumnezeu atotputernic către creatura sa; în ea se învaţă a cunoaşte inima lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu". Şi pentru Dumnezeu valorează cele spuse de Isus: „Gura vorbeşte din prisosul inimii" (Mt 12,34). Dumnezeu ne-a vorbit în Scriptură despre ceea ce îi umple inima şi cea ce umple inima sa este iubirea. Toată Scriptura a fost scrisă pentru acest scop, ca omul să poată înţelege cât de mult Dumnezeu îl iubeşte şi înţelegând să se aprindă de iubire faţă de el (sf. Augustin). Sfântul Paul, vorbind despre iubire spune că în această viaţă noi îl vedem pe Dumnezeu „ca într-o oglindă" (cf. 1Cor 13,12), Această oglindă este înainte de toate Scriptura. Lectura şi contemplarea Cuvântului ne oferă cele două cunoştinţe mai importante pentru a înainta pe calea înţelepciunii adevărate: cunoaşterea de sine şi cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu fără cunoaşterea de sine duce la prezumţie, la îngâmfare; cunoaşterea de sine fără cunoaşterea lui Dumnezeu duce la disperare. „Să mă cunosc pe mine şi să te cunosc pe tine", se ruga sfântul Augustin iar sfântul Francisc din Assisi petrecea nopţi întregi repetând: „Cine eşti tu, Doamne, şi cine sunt eu?". Cuvântul lui Dumnezeu este singurul care poate răspunde la aceste întrebări.