Omul în care încape sufletul unei țări

Cărțile lui Dan Puric sunt ca niște mărturisiri în fața propriului suflet sau ca o spovedanie în fața lui Dumnezeu.
În timp ce-l citești, este imposibil să nu devii atent la fiecare frază sau cuvânt, care prind o forță uluitoare de-a  se lipi de inimă – ca o iubire. Pentru că gândurile așternute pe hârtie se comportă  ca niște ființe vii sau ai impresia că însuși autorul intră în interiorul cărților sale, ca să-i amintească acestui neam că are sufet și numai credința îl mai poate salva.
Iar pașii spre biserică sunt necesari pentru a-l ajuta pe omul de astăzi nu doar să se întâlnească cu el însuși, dar și să-și regăsească memoria pierdută.

Nu toate cărțile sunt ușor de citit, însă pe Dan Puric îl citești dintr-o singură răsuflare. Povestirile lui fiind scrise frumos și simplu, ca și sufletul lui. Pentru că sunt autori pe care chiar dacă nu i-ai întâlnit niciodată, simți că-i cunoști datorită cărților pe care le scriu.
Și chiar dacă pe alocuri acestui mare gânditor i se pare lumea ca o oglindă fărâmițată, Dan Puric își iubește țara cu toate bucuriile și durerile ei.
Suferind și râzând împreună cu ea, considerând totodată că fiecare om își are frumosul lui. Iar frumusețea adevărată se află în inima blândă și bună. Însă nu-și pierde speranța că oricine poate fi bun, chiar dacă încă nu știe acest lucru.
Pentru că din clipa în care un om, oricât de rău ar fi, are-n lumea asta o mamă care-l iubește, înseamnă că are ceva în interiorul lui pentru care poate fi iubit.
Dan Puric crede-n sufletul acestui popor. E convins că acesta încă poate fi credincios și liber. Încă poate avea demnitate și conștiință. Încă poate iubi!
Iar din urâțenie ne putem salva numai noi înșine, devenind fiecare Omul Frumos!