Teatrul zilelor noastre

”Micul infern”, plăcut etern...

  De vreo patru ani încoa`, artiști de la Naționalu` bucureștean au readus, binevenit, în atenția noastră această comedie autohtonă nemuritoare și mereu cuceritoare. Iscată peren în veacu` trecut, spre mijlocu` lui. Creație savuroasă, pe deplin armonioasă, despre viața de cuplu. Cu lumini și umbre veșnic existente. Cu soacră și secretară, răvașe necitite, iubiri neîmplinite. Cu văpaie la junețe, scleroză la bătrânețe...
  Mircea Ștefănescu, tătânele ei, a clădit-o inspirat, cu umor îmbelșugat. Parfumu-i de epocă păstrându-se viu, bogat, romantic, nealterat. Iară Mircea Cornișteanu, regizoru` de acu`, făcând din el și din replici, înc-o dat`, echilibrat, motiv de succes constant. Fără de excese ori denaturări, nesilind colegii la niscai sforțări. Se joacă decent și cu randament, astfel că la fine se bate din palme lung, incandescent...

  Cine-a fost pe scenă? Ileana Stana Ionescu, meritat în frunte și, întemeiat, cu ovații multe. Apoi, Liviu Lucaci și Ilinca Goia, strașnică pereche. Mai ales bătrâni cam într-o ureche. Marius Rizea, Dragoș Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea, fiecare-n parte umblând ca la carte. Talent evident, firesc, suculent. Produs de echipă cu entuziaști. Un ”mic infern” minunat, unanim apreciat. Textul, excelent, cu tâlc aferent. Comicu`, spumos, râsu`, copios. În șase cuvinte, teatru românesc clădit sănătos, veșnic arătos...