O nouă carte de critică literară sub semnătura lui Valentin Lupea

Cu bucurie semnalez apariția unei noi cărți care poartă semnătura profesorului de limba și literatura română Valentin Lupea, din Satu Nou de Jos, unul dintre cei mai răsfățați critici literari și editorialiști ai editurii „eCreator” Baia Mare.
De data aceasta scriitorul Valentin Lupea ne prezintă volumul „Axiologii critice”, o carte care pune în valoare un număr de treizeci și cinci de autori (unii cu două cărți), ceea ce denotă o muncă titanică din partea autorului, dar și stăpânirea unor metode de cercetare și interpretare critică a textelor studiate.
De fapt chiar autorul spune în  „Cuvântul de început” numit sugestiv „Crezul meu de critic” următoarele: „A fi critic literar înseamnă a avea certe convingeri estetice cristalizate de-a lungul anilor.  A fi critic literar înseamnă a avea convingeri ce transced unei formule de critică aplicată.  A fi critic literar înseamnă aplicarea acelui fond teoretic, fără precizări programatice, fără ambiționări sau divagaţii speculative, ci doar un excepțional cult pentru textul literar.  A fi critic literar înseamnă ca observațiile tale să-şi tragă substanța prin ascultarea îndelungată şi repetată a pulsului circumscris în operă. 

Numai aşa, feluritele criterii intră, după o atentă examinare, în surprinzătoare orchestrații valorice.  Numai aşa, pagini utile declarate de alții inerte ori disconsiderate capătă relief şi culoare la recitirea lor, cu creionul în mână, de către critic.  Numai aşa, judecăți simpliste asimilate fără control şi transmise prin uz de la o generație la alta sunt serios retuşate şi spulberate, uneori cu probe indubitabile servite de text”.
Bucurându-ne de această nouă izbândă a colegului Valentin Lupea, care (ca  un adevărat „profesor-pedagog”) ne oferă „cheia” textelor recenzate și aduce lumină simplului cititor, am să fac o scurtă radiografie a autorilor avuți în vedere.
Începe (cum altfel?) cu „nașul literar” al său, poetul, jurnalistul, criticul literar  și editorul Ioan Romeo Roșianu - „(Re)transcenderea litaniei în arta creației literare”, despre care afirmă: „Am spus şi cu altă ocazie faptul că Ioan Romeo Roşiianu a fost şi a rămas un poet în inima şi-n simțirea căruia totul prinde nuanță liturgică căpătând un pronunțat iz de sfântă împărtăşanie, armonizăndu-se perfect cu trăirile şi simțirile sale interne, cu dorurile şi ofurile sale atât de felurite în care, pe prim plan se află moşii şi strămoşii săi, în primul rând părinții, tata şi mama, din care descinde direct”.
Despre Carmen Mihaela Coca – „Multiplele fațete ale unei cărți de excepție” are doar cuvinte de laudă, așa cum merită o multiplă Campioană Națională la Gimnastică Ritmică, profesor de educație fizică şi antrenor de gimnastică ritmică la Liceul cu Program Sportiv din Baia Mare, Maestru al Sportului şi Arbitru internațional de gimnastică ritmică (2009 - 2013), Arbitru Federal (începând cu anul 1990), Dublă Vicecampioană Balcanică la gimnastică ritmică, Membru al Uniunii Internaționale a oamenilor de Creație: „Doamna Carmen Mihaela Coca dezvoltă în paginile acestei interesante cărți, cele două laturi ale conținutului conceptului de educație sportivă şi fizică - instruirea şi dezvoltarea fizică - împreună cu metodele şi procedeele de predare pe care Didactica modernă le pune la dispoziție, metode şi procedee întărite şi abordate cu idei şi practici personale cu un pronunțat caracter novator, realizând astfel un interesant, util şi ingenios Proiect didactic atât de necesar cadrelor didactice şi antrenorilor implicați în această nobilă muncă”.
Despre Marioara Vișan – „Un florilegiu de suflet cu poemele Mărioarei Vișan” concluzionează: „Sunt sigur, şi nu exagerez cu nimic, atunci când afirm, şi pot să afirm lucrul acesta, că doamna Marioara Vişan, prin poeziile sale ne dezvăluie formarea unui destin matur, care ştie să disocieze arta de non-artă, valoarea artistică de non-valoare, şi care, ținând aprinsă flacăra creaţiei estetice, trezeşte şi retrezeşte acea admirație lucidă şi meditativă asupra operei de artă, adâncindu-se în transfigurarea datelor fundamentale ale existenței, mereu perfectibile”.
Adriana Crăciun & Mihaela Tibil – Povestea unei vieți sau o viață de poveste” se prezintă cu o carte cu povești de viață, în care tradiția, folclorul, costumul popular este la loc de cinste: Cartea se transformă încetul cu încetul, prin bogatul şi frumosul material documentar anexat, prin introducerea unor texte lirice populare şi prin prezentarea obiceiurilor tradiționale ale satului, într-o carte de etnografie şi folclor sau poate, şi de ce nu, într-o carte cu caracter didactic prin care ni se arată drumul, metoda şi practica devenirii unei personalități în domeniul acesta atât de bogat şi de frumos al meşteşugului popular, meserie şi artă, artă şi meserie, care ține trează peste timp această moştenire tradițională ce stă la baza patrimoniului nostru popular, patrimoniu care ne defineşte ca ființă şi ca neam, ce-şi au origini şi izvoare vechi pe aceste meleaguri, pe această vatră strămoşească”.
Volumul de față continuă cu Liliana Carmen Stoica („RĂTĂCITĂ PRIN LINIA PALMEI”,Colecția POESIS), din nou aceeași autoare („Sculptează-Ți Trupul”, Colecția Pedagogica) și „SETE DE CUNOAȘTERE”, Colecția Poesis,, Eugen Baciu („Povestea unei dorințe”, Colecția Proză).
Poetul Mihai Epli este prezent cu o cronică consistentă,  marca Valentin Lupea: „Lacunele simțirii”, Colecția Poesis. Criticul literar afirmă despre Mihai Epli: „Aş vrea să cred, şi sunt sigur de lucrul acesta, că Mihai Epli a înțeles şi va înțelege faptul că în momentele ei de încordare lirică supremă, poezia însăşi, care prin intenția ei primordială bate la porțile necunoscutului sondând acea lume dinăuntru, acea lume a inimii profunde, cere ea însăşi creatorului de artă, omului modern de tip faustic care, deşi este supus unei meditații lucide şi torturat de sensul marilor întrebări existențiale, să nu renunțe şi să-şi pună mereu noi şi noi întrebări,  care deşi sunt ostenitoare, sunt mereu şi mereu neistovite, pentru că acolo, în acea lume interioare a sufletului tău, tu, poetule, te poți întoarce pentru puțin din drumul tău şi vei afla mereu şi mereu alte întrebări, mult mai profunde, care-ți vor aduce, cu siguranță, liniştea sufletului tău zbuciumat, chinuit şi problematizat, spre iluminarea acestui suflet poetic, aidoma manuscriselor palimpseste în care, prin răzuirea şi ştergerea unui scris proaspăt, apar alte scrisuri, scrisuri mai vechi şi necunoscute”.
Sub titlul „Chemări și (re)chemări ale lumii” este adus în prim-plan de către Valentin Lupea poetul Ioan-Nicolae Popescu: „Aşadar, putem spune limpede că starea intimă a poetului Ioan - Nicolae Popescu este una de filosofare, de visare şi frământare, care-l chinuie şi-l pune pe gânduri, dându-ne prilejul de a lua contact cu un gânditor, cu un om cu o natură problematică, cu un interpret şi-un exponent al vremii sale, privilegiu care îi dă o anumită densitate şi o anumită autoritate spiritului său creator, iar cartea dânsului, (RE)CHEMAREA LUMII, rămâne un exponent palpabil al unei asemenea autorități gânditoare, care, sunt sigur, că se va citi cu interes, şi care-l va pune pe gânduri pe oricare dintre posibilii lectori, invitându-l la meditații şi la filosofări profunde asupra rostului nostru existențial, aici pe pământ”.
O carte „grea” este cea a Monicăi Georgeta Țintea intitulată „AXIOMA GNOSTICĂ, Editura LIRIC GRAPH 2023, despre care Valentin Lupea scrie: „Cartea doamnei Monica Georgeta Ţintea rotunjeşte un profil de poet ale cărui ape lirice şi-au fixat de mult acea matcă curgătoare, printr-un curs egal şi maestuos, în direcția unei experiențe neoromantice, îmi vine să zic, cu nuanțe noi, dar mai degrabă, într-o măsură mult mai mare, expresionistă, măsură prin care eul poetic încearcă detaşarea de contingent, infirmând parcă lumea exterioară şi constituindu-şi propria lume, o lume în care elementele fantasticului antebiblic, deşi insolite, dau dovadă de o vitalitate extraordinară”.
”Călătorind prin cartea vieții alături de Daniela-Elena Popescu” este titlul recenziei făcute de Valentin Lupea la cartea de debut al autoarei de mai sus, despre care afirmă: „Cartea distinsei doamne Daniela-Elena Popescu, Călătorie transformațională (Calea auto-transformării și auto-realizării prin vocație), este o carte de autocunoaştere scrisă din propriile experiențe ale autoarei, un amalgan de poveşti şi de gânduri în varii stadii de trăire şi de consumare existențială, pentru că, nu-i aşa, poveştile vieții se trăiesc intens şi cu patimă, la modul ardent, pasional, dar şi spiritual, raportându-le mereu cu realitatea în diferitele etape ale vieții, deoarece viața noastră este cea mai prețioasă carte, o carte în care poți găsi ceea ce cauți inutil pe alte căi. Scriindu-şi cartea propriei sale vieți, Daniela - Elena Popescu îşi relecturează viața sa până la vârsta de 55 ani, observând în ea ca într-o carte deschisă, nu întâmplarea, nu hazardul, ci cutezanța şi abordarea curajoasă şi inteligentă a problenelor existențiale prin tehnica paşilor mărunți, precum şi prin cea a paşilor tăcuți şi discreți, dar în acelaşi timp incisivi, ai prezenței Divinității”.
Mihaela CD & Aurelia Oancă se prezintă cu o carte în tandem, amândouă fiind valoroase poete, arhicunoscute de lumea literară actuală, una care crează și activează în Canada, cealaltă la Baia Mare: „Cele două doamne, autoarele cărții de față, sunt două poete consacrate, cu stiluri diferite de expunere, cu metode diferite de realizare şi de redare a actului liric, două personalități literare care, grație legii obiective şi filosofice a unității în diversitate, se regăsesc în economia cărții, atacând în fond aceleaşi veşnice teme ale creației, teme comune, teme ale căutătorului avizat asupra cunoaşterii şi trăirii umane, ale unui Faust modern care intră organic în țesătura poeziei, dându-i un suport cognitiv de o valoare superioară. Produse ale unei gândiri lirice duale, poemele celor două autoare, riguros selectate, cu un spațiu şi un timp al lor, elastic şi obiectiv, se topesc într-un singur eu poetic la fel de receptiv şi de lucid, degajând un intens simțământ al vieții, cu toate că cele două existențe poetice sunt în ultimă măsură nişte existențe autonome care dau o deplină senzație de autenticitate din care răzbate o mare coerență ideatică dedusă dintr-o experiență nemijlocită a faptului creației artistice, un adevărat sistem de aprecieri şi trăiri artistice, bine echilibrat şi calibrat”.
Urmează poeta Ica Gaftone, despre care și eu am scris cu plăcere: „Acum, răsfoind manuscrisul celei de-a treia cărți a poetei, TOAMNA VIEȚII, carte ce apare la aceeaşi editură, eCreator,  am putea spune - cu convingere - că orizontul poetic al doamnei Ica Gaftone s-a lărgit, nemaimărginindu-se doar la lumea satului, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, extinzându-se asupra lumii întregi, o lume la o scară mult mai mare decât lumea satului, o lume amestecată şi ea, cu bune şi cu rele, mai mult rele, o lume care ne îndeamnă la meditaţie profundă, la analiză, la tipizare şi la generalizare, dând ocazia poetei să se ocupe de teme şi motive diversificate, de veniri şi plecări, de vremuri şi frunze, de pescari de idealuri mari, de secetă, timp şi controverse, cu primăveri tomnatice, cu probleme patriotice, cu toamne prinse-ntre haikuri şi aşa mai departe, aria lor lărgindu-se, ajungând la insomnii şi la meditații cu substanță filosofică, la dogmatism şi antidogmatism, la rolul şi menirea poetului într-o asemenea lume”.
Cu titlul „În lumea cărților”, recenzia se referă la volumul de critică literară „Doar cărțile” a Danielei Criste, din Negrești-Oaș: „Aspectul divers al celor 33 cronici literare prinse între coperțile cărții Danei Zen, la tot atâtea cărți şi autori, nu ne poate înşela asupra acelor linii de mare forță intelectuală care străbat substratul cărții puse în discuție, unindu-i înțelesurile şi făcând-o detectabilă la modul superior.  Nu este deloc uşor să scrii o cronică critică la o carte de de critică literară, formulând considerații critice asupra altor considerații critice, chiar şi pentru faptul că ar putea exista riscul să apari în postura de critic literar al criticului literar. De data aceasta nu este cazul, deoarece Dana Zen verifică singură pulsul valorilor, cu o devotațiune supravegheată, nefăcând altceva decât să se autoverifice permanent, punându-ne mereu în raport cu operele literare trecute prin sistemul său critic, din nevoia de a-şi stabili pe undeva parametrii propriului său eu creator, mai bine zis, cunoscându-i pe alții, autoarea se determină pe sine”.
O altă analiză literară temeinică este realizată la volumul de poezii „Anotimpurile din noua clepsidră”, ed. eCreator, Colecția Debut: „Am constatat cu atenție şi cu interes prezența-n tematica poetică a cărții a unei anumite coerențe a elementelor tematice poetice, a unei anumite ordini în dezordine, aş zice, care ar putea fi, de ce nu, însăşi condiţia necesară a existenței unei lumi estetice, lume în care natura umană cu legile şi idealurile ei morale se află într-un raport de continuitate cu comportarea în timp şi-n spațiu a elementelor banale ale cotidianului, supuse degradării artistice prin trecerea lor dintr-un plan superior,  într-unul inferior.
Varietatea tematică a poemelor cărții îl poartă pe eul liric, mânat de acel îndemn divin specific celor cu har, spre fântâna din vale, spre visul de toamnă cu melancoliile lui, spre acel jumătate întuneric al zilei sau al vieții, poate, purtat de toamnă pe cărările ei, atunci când iarba uită să se culce, înveşmântată, ea, toamna, în veşmântu-i de aramă, îmbătat de melancolia şi tristețea lumilor pierdute prin zăpezile din urmă, pierzându-se în iarna care vine, în povestea ei frumoasă care dospeşte tăceri în vatra timpului, martor stând, la toate acestea, stâlpul prispei părinteşti”.
Despre poetul-preot Gheorghe Pop din Seini are numai cuvinte de preamărire în recenzia numită „Gheorghe Pop, un mesager al rațiunii cosmice: „...este un poet cerebral a cărui activitate creatoare trecută prin cunoaştere şi întemeiată pe înțelegere se desfăşoară într-un climat de stabilitate interioară provenită dintr-un spirit cultivat, atent la noutatea literară, dar nelăsăndu-se sedus de aşa zisele încercări moderniste contemporane, care-şi au efemeritatea lor. Mai spuneam apoi, că mânat de dorința propriului său echilibru creator, indiferent de timpul şi spațiul în care se manifestă, Gheorghe Pop rămâne un creator de frumos artistic care a scăpat de mult timp de acea obsesie strivitoare a inovaţiei poetice cu orice preț, preferând în schimb acea adâncire şi transfigurare a datelor fundamentale ale existenței umane, un creator profund conştient de faptul că timpul trece ireversibil”
Alți autori despre care profesorul Valentin Lupea scrie cu acribie, știință și conștiinciozitate sunt: Nelu Urziceanu, Grigore Călin, Cornelia Costin, Ana Vecerdea Ardelean, Alin Aurelian Vasilie, Iris Hall, George Bănățeanu, Gheorghe Firczak, Liliana Moldovan.
Sub titlul „Incursiune prin tumultul poetic al unei cărți”, despre poeta Loreta Toader, Valentin Lupea constată: „Doamna Loreta Toader, prin lirica sa inedită, prin păstrarea în actul creației lirice a dulcelui stil clasic, rimat, de regulă cu rimă încrucişată, prin aplecarea peste veşnica şi eterna temă a iubirii, a dragostei cu variatele ei fațete, ale fericirii şi nefericirii din dragoste, meditând asupra acestei tematici cu o vocație modernă, prin toți porii suferinței sau bucuriei,se profilează, iată, în timp, cu această carte, GÂNDIND ÎN VERDE DIMINEAȚA, a noua ca număr, într-un moment de răspântie al literaturii noastre, aş spune eu, un moment al căutărilor şi-al inovațiilor cu orice preț, drept un scriitor care ştie să redimensioneze estetic motivele tradiționale ale iubirii, şi nu numai, descoperind noi punți între eul poetic şi necuprinsul Univers”.
Despre poeta Lucia Steffens în cronica „În literatură, la fel ca și-n filosofie, izvoarele nu pot fi localizate cu precizie” spune, cu sinceritate: „Necunoscând-o pe doamna Lucia Şteffens, nici ca om, nici ca poet şi neavând nicio dată de pornire în interpretarea operei poetice a dânsei, în calitate de critic literar mă văd pus în situația interpretării operei dânsei, încercând să aflu în ea imaginea, chipul, gândirea şi trăirea creatorului de artă, Lucia Şteffens, cu toate frământările, ofurile, durerile, bucuriile şi gândurile sale atât de felurite, care nu sunt deloc puține şi care, atât de amestecate fiind, în cele 74 poeme ale cărții, îl face parcă şi pe autor să ne întindă o mână de ajutor, punându-şi inima în palmă”.
O altă recenzie care mi-a atras atenția este cea despre Daria Hristina, pe care o cunosc destul de bine ca poet: „Cartea poetei Daria Hristina, CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ, continuă în stilul şi-n ritmul acesta, presărată pe alocuri cu încercări meditative asupra unor subiecte cotidiene ale vieții, ale existenței firii, trăgând concluzii de moment, bazate pe experiențe de viață trăite sau auzite, tratate amestecat cu căutări tematice oarecum la întâmplare, cu stângăcia imminentă a începătorului care-şi caută drumul său în poezie, demersul său liric, care demers, curând va fi unul sigur, de fapt, dă dovadă încă de pe acum de lucrul acesta, în sensul că încearcă tratarea unor probleme grave cu o anumită siguranță izvorâtă dintr-o gândire şi o percepere matură”.
Mariana Kiss este „răsfățată” cu două analize literare: „Miezul gândurilor” și „Suflete descătușate”, ambele tipărite la editura eCreator Baia Mare. Despre cel din urmă, Valentin Lupea zice: „. Acum, după ce-am frunzărit cu creionul în mână conținutul prezentului volum, SUFLETE DESCĂTUŞATE, cazul în speță despre care facem vorbire în prezenta cronică, nu putem decât să ne bucurăm de faptul că cele spuse mai sus se adeveresc întru totul, ba mai mult, încă din volumul anterior, ÎN MIEZUL GÂNDURILOR, am observat, la doamna Mariana Kiss, o tendință a unei experiențe expresioniste, cu ceva urme romantice, tendință care, în volumul de față, SUFLETE DESCĂTUŞATE, se accentuează, dându-i ocazia poetei să încerce o detaşare de contingent, aproape infirmând pe undeva lumea exterioară, construindu-şi o lume a ei, plămădită din trăiri şi vise, acum, aici, în vuietul acestor vremi, o lume proprie a visului şi a visărilor sale, în care, poeta doreşte şi încearcă vădit, doritoare fiind, să pătrundă în universalul joc, palpând datele ultime ale pulsului existențial. Că a reuşit sau nu, important este că a încercat, dar eu, cronicarul, las la latitudinea dumneavoastră, a cititorilor, să hotărâți lucrul acesta, convins fiind că, dacă nu acum, în viitoarele volume pe care le aştept de la domnia sa, se va rezolva pe deplin acest deziderat, deoarece potențialul creator al doamnei Mariana Kiss este foarte mare”.
Sub titlul „Esențe în ecouri sau poezia unui călător modern”, Valentin Lupea se apleacă asupra poeziei Marietei Coman: „Poezia doamnei Marieta Coman din volumul de față, ESENȚE ÎN ECOURI, este continuatoarea celei din ŞOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI, despre care vorbeam mai sus, fiind o poezie oarecum liminară pentru lirica poetei, îmi place să spun lucrul acesta, fiind sigur de faptul că frământările, trăirile şi cugetările eului liric încă nu s-au încheiat, ele vor continua prin noi momente de supremă încordare lirică, tinzând spre o poezie care, în intenția ei primordială, să bată cu fermitate la porțile necunoscutului sondând cu finețe şi cu mare dibăcie, acea lume dinăuntru a inimii profunde. În ultimă instanță, neliniştile, frământările, trăirile şi căutările poetului, în acest volumul de versuri, sunt nişte aluzii intelectuale ale căutătorului avizat asupra cunoaşterii umane, ale unui Faust modern, care intră organic în țesătura poeziei, dându-i un suport cognitiv de valoare superioară”.
Și ultima scriitoare despre care am să citez din criticul Valentin Lupea este valoroasa (din punctul meu de vedere) Liliana Gabroveanu: „Cartea doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM DE SUFLETE, Editura eCREATOR, Baia Mare, Colecția PROZĂ, 2024, oarecum poetic intitulată, este o carte de proză scurtă care cuprinde între coperțile ei un număr restrâns de texte literare, 16 la număr, texte prin care autoarea reuşeşte să ne capteze, atât pe lectorul matur, cât si pe lectorul copil, printr-un impact emoțional puternic, printr-un mod de gândire sintetizat, prin ceva clar, scurt şi concis, dar totodată plin de semnificații. Cartea de față cuprinde aşadar o doză concentrată de informații, emoţii şi trăiri, o complexitate emoțională diversă, pe nişte spații mici, un adevărat amalgam de emoţii şi o multitudine de stări exprimate scurt şi la obiect, oferindu-ne idei şi sentimente concentrate şi interesante, o carte profundă şi relaxantă, uşor de citit şi foarte potrivită timpului nostru atât de galopant şi de nesigur”.
La final, nu pot decât să felicit tandemul Ioan Romeo Roșiianu-Valentin Lupea pentru această nouă izbândă literară.
Așadar, noi cititorii și care suntem în Literatură să ne bucurăm de acest buchet de flori literare, oferit în prag de iarnă.
Felicitări autorului și editorului!