Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, oameni a căror prezență continuă să se simtă chiar și atunci când nu mai sunt. Romeo a fost unul dintre aceștia.
Îi simțim lipsa în atâtea feluri! În primul rând, prin acea putere extraordinară pe care o avea de a te provoca să scrii, să creezi, să publici, să te apropii de lumea cărților. Avea darul de a descoperi în oameni talentul pe care uneori nici ei nu știau că îl au. Te certa, te încuraja, te îndemna să nu renunți. Și, fără să-ți dai seama, plecai de lângă el cu dorința de a scrie mai mult și mai bine.
Dar Romeo nu era numai omul literaturii. Era și omul prieteniei, al întâlnirilor prelungite, al poveștilor fără sfârșit și al ospitalității sudiste. În ultima vreme părea că prețuia mai mult ca oricând apropierea dintre oameni și pe cei care i-au stat alături de-a lungul zbuciumatei sale vieți. Te invita acasă, vis-a-vis de Consiliul Județean, la el și la Carmen Mihaela Coca, și te primea cu toată căldura sufletului său, împreună cu cățelul lor care făcea parte din familia aș putea spune. Era un povestitor și un bucătar priceput, iar mesele pregătite de el deveneau adevărate sărbători ale prieteniei. Nu-ți punea doar bucate pe masă, ci îți punea sufletul pe tavă!
Câte discuții interminabile despre literatura contemporană, despre poeți, prozatori, cărți, edituri, întâmplări și destine literare! Câte idei, câte planuri, câte proiecte începute cu entuziasm! Avea o energie molipsitoare și o capacitate rară de a-i aduna pe oameni în jurul unui ideal comun: literatura română.
Astăzi, toate acestea au devenit amintiri. Ne-au rămas casa în care ne întâlneam, mesele, vorbele, sfaturile, cărțile și, mai ales, dorul. Un dor pe care nu-l poate alina nimeni. Viața literară este parcă mai săracă, iar viața noastră, a celor care l-am cunoscut, mai tristă și mai goală.
Pentru mine, Ioan Romeo Roșiianu a fost mai mult decât un prieten. A fost un mentor, un om care m-a provocat, m-a certat atunci când a trebuit și m-a învățat, în felul lui direct și uneori necruțător, că drumul scrisului cere perseverență, pasiune și sinceritate. Îi sunt recunoscător pentru toate acestea.
L-am numit și îl numesc un Demiurg al Literaturii, nu pentru că ar fi fost lipsit de imperfecțiuni, ci pentru că a avut puterea de a construi, de a descoperi, de a încuraja și de a da viață unor destine literare.
Un an fără tine, Romeo! Un an fără poemele-rugăciune minunate ale tale! Și totuși, în mintea mea, încă ne întâlnim, încă vorbim despre cărți, încă ne contrazicem și încă mai avem atâtea de discutat. Poate că acesta este cel mai frumos dar pe care ni l-ai lăsat: sentimentul că prietenia adevărată nu se sfârșește odată cu plecarea cuiva.
Ai plecat, dar nu ai dispărut. Am văzut puhoi de oameni care i-au scris lui Carmen Mihaela, deci lumea nu te uită! Trăiești în cărțile pe care le-ai făcut posibile, în oamenii pe care i-ai încurajat și în amintirile celor care au avut privilegiul să-ți fie prieteni.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Ioan Romeo! Nu te-am uitat și nu te vom uita!