Cel mai prolific sau curajos editor al Maramureşului în anul 2020, an pandemic şi greu din perspectiva întâlnirilor literare, a fost fără doar şi poate – poetul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu. Fără a avea pretenţia că le ştiu pe toate din domeniul cultural al Nordului Literar, pentru Ioan Romeo Roşiianu faptele  vorbesc în acest sens.
 În biblioteca mea din Lucăceşti am volumele mai proaspete:, „Damele metaforei”(2018), „Învărarea Cuvântului” (2019), „Întomnarea Cuvântului”, „Toamna sentimentelor”, „Vlastare băimărene”, „Teatrul  cetăţii”, „Poezie băimăreană de pandemie” , toate (atenţie!) apărute în 2020 la Editura „eCreator” Baia Mare.
Despre antologia „Iarna sentimentelor”, Colecţia „Antologica”, 2021, cea mai recentă apariţie a editurii băimărene, am să scriu câteva cuvinte de apreciere şi mulţumire. Sunt prezenţi un număr de 62 de autori, care apar în ordine cronologică, începând cu poeta Petronela Apopei şi terminând cu tânăra poetă Denisa Zobu.

M-am oprit  la autorii pe care-i cunosc şi preţuiesc, băimăreni în special. Astfel pentru Francisc Balog, iarna este comparată cu mama: „Iarna aceasta/mă poartă în pântecul ei./Înserarea îşi desprinde/primii paşi de sub/placenta eternităţii” (În pântecul iernii); Alexa Gavril Bâle, cunoscut şi ca un prozator de forţă a Maramureşului, ne surprinde plăcut cu două poezii, din care am reţinut versurile: „Un război global/Ce include războaiele noastre mai mici/Ne acoperă ca o pătură cazonă/Şi şoşotind în fiecare din noi/El pluteşte ameninţător peste ţări//Nu vom scăpa nici unul/Din războiul acesta ingrat/ce ne îmbracă într-o ceaţă/Neagră şi rece:/Este uniforma morţii (Războiul cotidian); Maria Berciu propune proza „Fericită şi nefericită! Povestea Feliciei”; profesoara şi poeta Elena Borcuti participă la antologie cu nu mai puţin de 7 poezii, din care am reţinut versurile: „Mă regăsesc deplin în gânduri/Când noaptea-ncet se lasă/În alb e-nveşmântat pământul/Şi-o lună plină luminează.//Zăpada-i straniu de frumoasă/Năluci sunt umbrele ce lasă/Cumpăna fântânii, pomii,/Şi poarta de la casă.//Cu gheaţa apele se joacă/Farmecul lor e plin de fantezie/Bolte de cascade, ţurţuri în ghirlande/Flori de gheaţă în cristale/Sunt a iernii fabuloasă feerie”. (Gânduri de iarnă); se spune că „aşchia nu sare departe de trunchi” şi cu bucurie semnalăm apariţia în antologie a tinerei poete Octavia Brad, fiica poetei Rodica Brad-Păuna. Versurile vin în sprijinul ei: „Parcă zâmbesc să îmbrac lacrimi cu haine de gală/Şi părul s-aşează cu un hohot subtil pentru seară/te chem să m-alinţi cu ale tale săruturi/Strălucirea dorinţei te-ar orbi cu false-aşternuturi/Am rochie lungă, o trenă-nfinită aştern pe pământ/Te-ndrepţi către mine, ne vorbim parcă-n gând/Zece ceruri răbdare ţi-au dat să găseşti ascuns sub munţi de durere/Sufletul pur, femeia din mine ce te ridică la stele”.
Ionescu Cioată, vine în poezia „1 Decembrie” cu un îndemn pentru români, ori unde s-ar afla, el fiind plecat de mai mulţi ani din ţară: „Românilor de pretutindeni,/Iubiţi-vă-ntre voi ca fraţii,/Aşa cum vă iubiţi şi ţara,/Şi Marea Neagră şi Carpaţii!//Românilor de pretutindeni,/Să nu-i uitaţi pe-ai voştri fraţi,/Să nu-i uitaţi pe cei de-acasă,/dar nici pe cei ce sunt plecaţi!//Şi ca să ştie-ntreaga lume/Că suntem un popor unit,/Cu holde multe şi-ape line,/Suntem Carpaţi de neclintit!//Românilor de pretutindeni,/În astă zi de sărbătoare/Îmbrăcaţi-vă-n tricolorul ROMÂNIEI,/Să duceţi veşti peste hotare!”; tot cu un grupaj de 7 poezii prozaice se prezintă poetul lăpuşan Grigoraş Ciocan, poezii în care preamăreşte locurile natale: „La Sălniţa pe Cetăţea/Eu mergeam adeseori/Mai ales Duminica/Şi în zile de Sărbători.(...)//Eu sunt sus pe Cetăţea/E o privelişte frumoasă/Voi sta jos şi voi mânca/E mai bine ca în casă.//Păsări se văd zburând/Râul curge încetişor/Departe se-auzea tunând/Eu privesc cu mare dor”.
Un alt tânăr care bate la porţile afirmării este Florin Dragomir. Din versurile lui se simte fiorul dragostei dar şi cel al incertitudinilor şi întrebărilor care există la aceasta vârstă: „Şi ce dacă sunt beat?/N-aţi mai văzut om îmbătat/De parfum de femeie?/Cu surâsul virgin,/Uitându-se pe cer la stele?//În ochii ei mari şi cuminţi/Cum se-oglindesc stelele fierbinţi...(Zeiţă sau Femeie); poeta Mirela Ispăşoiu mi-a reţinut privirea la câteva haik-uri reuşite: „Cordon prin mijloc/Bărbaţii strâng prin cap leg/Palton de lână” (Am) sau „vin fiert tămâios/miros a scorţişoară/vocea camerei”; în antologie apare şi băimăreanul Vasile Dan Marchiş, cel care a publicat peste 120 de poezii în 25 dintre cele mai prestigioase reviste literare din România. Ne place stilul inconfundabil  şi originalitatea poetului născut în Asuajul de Sus:”...Mă opresc brusc din scris.../Gramatica dă muzei onorul în inima mea.../Scriu iar parcă duc muza cu o ricşă de cuvinte/în castelul ei de inspiraţii./Văd gramatica destinului ca pe o festivitate completă/cu verbe postate pe toate planurile/Acum scriu parcă ridic muza prin toate aceste verbe/pe un tron de cuvinte de aur, lângă care/medici, jurişti, clerici şi economişti/aşteaptă un verdict” (Regina mea).
Scriitorul Cristian Gabriel Moraru, propune 6 poezii cu tema dată şi se întreabă: „O, unde sunt iernile de altădată/Când dădeam zăpada cu magica lopată/Şi îmi frecam mâinile de bucurie/Că ograda întreagă era aburie?” (Nostalgie); poeta băimăreancă Aurelia Oancă ne reaminteşte despre iernile copilăriei şi despre „Aroma galbenei gutui”: „Gutuia galbenă-n fereastră/Poveşti de taină ţine-n ea,/Despre copilăria noastră/Şi despre mama ce cânta,//Încet şi dulce o colindă,/Despre Iisus, pruncul trimis,/Ca focu-n vatră să se-aprindă/Şi lumea să devină vis”.
Poeta Corina Gianina Popa este prezentă cu 3 poezii, din care am ales aceste versuri: „Ce-s eu sau cine sunt?/O frunză îngheţată-n aşteptare.../O adiere ce în vals mişcă un fulg.../Sunt raza ce brăzdează o cărare.../Ce-s eu sau cine sunt?/O umbră în oglinda disperării.../Parfum amar, cu iz de fum.../Sunt ceasul dinaintea vindecării.../Ce-s eu sau cine sunt?/O rană neînchisă, chinuită.../Pictură arsă pe un rug.../Sunt pe pământ o parte dintr-o clipă...”.
Poetul Ioan Romeo Roşiianu, aşa cum ne-a obişnuit în ultima vreme, ne propune 3 poezii-scrisori, acest gen literar inventat de poeţii paşoptişti (Asachi, I.H. Rădulescu, Cârlova, Bolliac, Bolintineanu, Alecsandri sau Andrei Mureşanu): „Scrisoare despre facerea lumii şi Dumnezeul iubirii”, „Scrisoare despre Dumnezeul bunicilor mei”şi „Scrisoare despre Dumnezeul cuvintelor şi Dumnezeul tăcerii”, ultima scriind-o în totalitate pentru frumuseţea ei intrinsecă: „IUBITO, Dumnezeul cuvintelor se ascunde în tăcerea din ele/Iubito, Dumnezeul tăcerii se ascunde dincolo de propria tăcere/împreună călător cu ei trec printre oameni şi umbre în clipe de pripas/stau la rând să ating moaştele silabelor răpuse pe altarul hârtiei şi nimeni nu ştie/trupul şi sufletul trebuie să fie una, Iubito în liniştea în viaţa şi-n simţirea omului/n-avem două vieţi ca să risipim una spun mereu la urechea trupului/cuvintele vin strârnesc în creierii obosiţi tresărirea de-a fi şi pleacă/ în scurgerea lor de nicăieri spre niciunde aşa îmi umbli şi tu desculţă prin gânduri păşind apăsat printre amintiri şi speranţe/faci piruiete pe franjuri de suflet la marginea de răsărit a sângelui meu/lupii tineri ai şoaptei urlă în haită dorinţa renaşterii-n cuvinte sfinţite.//(Mai ştii când ţi-am zis că deşi Dumnezeu sălăşluieşte în fiecare din noi El nu e întotdeauna Acasă?)//Aşa a fost, Iubito când ai lăsat mintea să ia decizii împotriva trupului şi sufletului tău/când ai ieşit ca la paradă cu toată garderoba de gesturi în stradă/de după norii răzleţi vântul se ascundea să nu-l vedem noi când făcea plajă pe câmpiile solare/vorbeam cu Dumnezeul cuvintelor şi îmi răspundea Dumnezeul tăcerii, Iubita mea/vorbeam cu Dumnezeul tăcerii şi Dumnezeul cuvintelor mă inspira în toate clipele lumii/aşa a fost, Iubito în ceasul în care scoteam la mezat singura viaţă avută în piaţa publică din centrul mahalalei/mirosea a nimic şi nimicul strecurat printre oameni mirosea a transpiraţie/de atâta stres, Iubito oamenii stăteau la farmacia din colţ ca să cumpere pâine/la carmangerie se vindeau ciorapi şi mărgele/pe tarabele din piaţă precupeţi neştiuţi etalau silabe goale şi stârneau pofta de viaţă şi-a fi.//(Mai ştii că deşi lumea e rotundă eu mă învârteam în cerc în cartierul pătrat din mijlocul oraşului?)//Aşa a fost, Iubito când în mintea mea obosită ai dat năvală cu rochia ta de voal/era străvezie clipa era ceasul mai străveziu ca secunda pierdută-n minut/în sângele meu s-a dat alarma de moarte din ceasul naşterii mele/clipa dusă stă la temelia aerului încă nerespirat/fac de veghe la căpătâiul luminii şi mă năpădeşte întunericul din toate părţile/Dumnezeul cuvintelor s-a supărat pe mine pentru tăcerile mele îndelungi/Dumnezeul tăcerii s-a supărat pe mine pentru că am vorbit prea mult...”
Poetul Radu Ulmeanu, cu origini maramureşene, de loc din Vicea, oraş Ulmeni, este un poet arhicunoscut, fondator de reviste, cu toate că acum locuieşte în Satu Mare. Este prezent cu 4 poeme. Am reţinut din poemul „Un înger” aceste versuri pentru dumneavoastră: „S-a îmbătat un înger de prea multă dragoste/şi umblă pe pământ în clătinare,/cu cârji de flori se încovoaie spre umbra lui/pe care o vede singur.//Atât de grele-i sunt picioarele încât atunci când calcă/pe umărul vreunuia din noi simţim sub tălpă pământul/încet cum se retrage respirând fiinţa/şi aerul devine un nămol de aur”.
Poeta Cornelia Vaida ne propune un număr impresionant de poezii, 14 la număr. Am reţinut pentru dvs. versurile: „Tu moarte hoaţă să iei seamă,/Să umbi-ncet pe-aici prin vii,/Mai lasă umbra să ia formă-n sclipiri de inimii argintii.../Dar de te-oi prinde printre oameni/Nepieptănată cum ţi firea.../Te-oi pădăii pentru pomina,/Şi-n inimă-ţi sădesc iubirea!//Să vii încet şi jucăuşă/Aşa precum la vechii daci.../Să faci mişcări de dans ghiduşe/În cântece cereşti aduse/Nu în muţenie să taci...(Predicţie pentru viitorul morţii).
„Iarna sentimentelor” îndrăznesc să spun că este o antologie de versuri  valoroasă, atât prin selecţia riguroasă impusă de  antologator şi calitatea versurilor în care se preamăreşte iarna, acest anotimp care aproape a dispărut în zilele noastre. Este însă, şi o antologie a sentimentelor, o condensare profundă a emoţiilor autorilor când avem o temă atât de generoasă în faţa noastră: acest anotimp rece dar şi focul din faţa şemineului,  puritatea şi albul imaculat al zăpezii dar şi îngheţul care poate fi de mai multe feluri! Felicitări tuturor!