”Orgoliosul trebuie suspectat
 că nu posedă destulă ştiinţă.
 Adevărata ştiinţă îl face pe om modest.
 Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe,
 în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, mama lor.
Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii”
                                                                                                                            Leonardo da Vinci

-Ce faci fată? N-ai îmbătrânit deloc, a constatat Elena Paszka, îmbrățișându-și fosta colegă. Ești la fel de elegantă și ți-ai păstrat silueta...
-Sigur! În spate liceu, în față muzeu! Timpul nu iartă pe nimeni, draga mea. Nu mai spun că bărbatu-meu a împlinit 70 de ani, este bplnav și abia își târâie băși nile după el.
-Chiar așa de mare diferență este între voi? Aveam impresia că este mai tânăr...
-Nu, dragă, între noi a fost întotdeauna o diferență de 30 de ani, a glumit Tanța. Acum, soțul meu nu mai are nevoie de nimic, decât de mâncare și de clisme, pe când eu... am rămas cu buza umflată. Îmi găsesc tot mai greu câte un amant tânăr și potent. Majoritatea bărbaților vor numai sex oral, nu sunt în stare de altceva. Mircea al tău ce face? Am văzut că a fost numit ministru adjunct la apărare. Mai vine câteodată pe la guvern, dar este foarte taciturn, abia catadicsește să mă salute, când îl întâlnesc pe coridoare.

-S-a ramolit și el, ce să spun? Nu l-a dat niciodată bărbăția afară din casă, a fost întotdeauna slab la acest capitol. Într-un fel m-am bucurat că nu m-a stresat.
-Lasă, Lena, că ai găsit tu posibilități să-ți arzi hormonii! N-ai suferit niciodată de abstinență! Îmi aduc aminte cum roiau amatorii în jurul tău, mai ales cei din provincie. Îmi aduc aminte că am venit aici încă din primul an de studenție. Odată, nu am putut mânca toată porția de profiterol și am dus resturile la cămin, une le-am pus pe geam. Le-am mâncat a doua zi, cu toate că s-au acrit între timp. După amiază, am fost invitată  de către asistentul profesorului de contabilitate  la cabinet, pentru o partidă. Din cauza profiterolului alterat, m-a apucat o diaree puternică, exact în momentul cel mai nepotrivit. I-am umplut cu marmeladă canapeaua de piele a profesorului, precum și trotineta asistentului, care s-a dezumflat imediat. Individul a crezut că am făcut-o intenționat și s-a supărat pe mine că a trebuit să spele canapeaua cu detergent. Tipul a ajuns, pînă la urmă, profesor universitar titular. S-a pensionat de curând. Îți propun să mâncăm câte un profiterol, în amintirea vremurilor bune, când veneam aici aproape zilnic!
-De acord! Tanța, spune-mi te rog dacă tu îl cunoști pe Valeriu Moraru?
-Pe domnul ministru Valeriu Moraru? Draga mea, vreau să-ți spun că-i cam târziu pentru tine, dacă te-ai gândit să te cuplezi cu el, este arvunit de alta, mult mai tânără decât noi. Când a venit la guvern, toate femeile din Palatul Victoria s-au amorezat de el. Care mai de care se ducea la coafor și își schimba toaletele, ca să fie băgate în seamă. Toate damele au rămas cu buza umflată când și-a adus logodnica la serviciu, o franțuzoaică foarte rasată, seamănă cu Brigitte Bardot când era adolescentă, dar mult mai frumoasă decât ea. Împreună cu Domnul Valeriu Moraru formează un uplu absolut superb.
-Draga mea, nu despre asta este vorba. Nu vreau să mă cuplez cu Valeriu Moraru. Nu că nu mi-ar plăcea, dar nu se uită el la mine. Poate când am fost mai tânără aș fi fost tentată... Bărbatu-meu a copilărit împreună cu Moraru, în Baia Mare, unde socrul meu a fost primarul orașului. Tanța, vreau să fiu foarte sinceră cu tine! A apărut o problemă delicată, legată de soțul meu și aș vrea să discut personal cu Valeriu Moraru, între patru ochi, fără să știe Mircea. Crezi că m-ai putea ajuta? Nu-ți ascund faptul că nu am avut la cine să apelez, în afară de tine.
-Cred că te pot ajuta! Va trebui să vorbesc cu șeful de cabinet al domnului ministru Valeriu Moraru, un coleg de-al nostru mai tânăr. Se numește Mircea Prunoiu și este un băiat deosebit. La început, toți angajații de la cabinetul domnului Moraru erau speriați ca de bombe, când îl vedeau, deoarece era foarte exigent și avea pretenții la punctualitate. Acum s-au obișnuit cu dânsul. Este foarte corect și respectuos. După ce s-a logodit, și-a dus franțuzoaica la minister, le-a prezentat-o colegilor și au băut împreună câte o cupă de șampanie. Am văzut-o și eu pe coțofană, este o femeie neasemuit de frumoasă, ți-am spus. Nu există în România un asemenea specimen, de aceea nu mă mir că a pus laba pe Moraru.  S-a comportat foarte natural, nu și-a dat aere de aristocrată, deși am înțeles că este marchiză. Uite cum facem! Eu vorbesc cu Prunoiu, complotăm împreună și te anunț pe tine când poți să vii la minister. De acord?
-Bineînțeles! Mă gândesc să-i spuneți lui Moraru cine sunt eu, oricum va afla! Doar atât să-i transmiteți, că vreau o întrevedere între patru ochi, într-o problemă personală și-l rog să păstreze o discreție totală, inclusiv față de soțul meu!
-Lena dragă, vreau să-ți spun o bârfă, care circulă prin guvern, pornită de la Senat, unde Valeriu Moraru a fost vicepreședinte, în legislatura trecută. Se spune că domnul ministru are o dotare ieșită din comun și de aceea este dorit de toate femeile.
-Poate să aibă, pe mine nu mă mai interesează bărbații! Prefer un vibrator, care rezistă cât îl țin bateriile și-l pot folosi când doresc și cât doresc eu, fără să am nici un fel de complicații ulterioare. Îți recomand și ție! Te asigur că nu vei fi dezamăgită!
-Nu, mulțumesc! Mie îmi place să mă posede un bărbat în carne și oase, să-i simt respirația sacadată în ureche și să-și lase toată greutatea pe mine. Numai așa mă pot descărca! Bietul bărbatu-meu, se urcă pe mine și uită ce intenție a avut! Se coboară, înainte să adoarmă! Te rog să mă ierți, fac haz de necaz! Am încercat și eu cu vibratoare, dar nu merge!  Lena, nu te întreb de ce vrei să te întâlnești cu Moraru, cu toate că mor de curiozitate. Aștept să avem o discuție pe această temă, când vei avea chef și dacă se poate.
Elena Paszka a stat ca pe spini câteva zile până când prietena ei, Tanța, a sunat-o și i-a dat vestea că este așteptată de către Valeriu Moraru la cabinetul său, din Palatul Victoria. A încercat câteva rochii, însă nu i-a plăcut nici una. În cele din urmă și-a ales un taior și niște pantofi cu toc, asortați, după care și-a verificat ținuta în oglina mare de pe hol. N-a fost mulțumită cum arăta, dar risca să intre în criză de timp.
Șeful de cabinet al lui Moraru i-a aruncat doamnei Paszka o privire critică, apoi a introdus-o în biroul ministrului:
-Domnule ministru, vă rog să mă iertați că vă răpesc câteva clipe din timpul dumneavoastră prețios, dar am ținut cu tot dinadinsul să discutăm împreună o problemă personală, între patru ochi. Așa cum bănuiesc că ați fost informat, mă numesc Elena Paszka și sunt soția lui Mircea Paszka, ministru adjunct la apărare.
-Îmi pare bine să vă cunosc, a răspuns Moraru politicos, fără să se apropie de ea. Vă rog să luați loc! M-a informat, într-adevăr, șeful de cabinet că urmează să veniți.
-Am fost în Baia Mare de mai multe ori, la socrii mei, ultima dată la botezul nepotului nostru, Marco-Saul, fiul surorii lui Mircea, dar nu am avut ocazia să vă cunosc. Aș vrea să trec direct la subiect! De la început, vreau să vă spun că am venit în audiență, fără să știe Mircea și v-aș ruga să păstrați discreția! Știu că nu sunteți în relații de prietenie cu soțul meu, din contră, aveți foarte multe motive să păstrați resentimente față de familia Paszka. Nu sunt eu în măsură să-mi dau cu părerea despre aceste lucruri. Pe mine mă preocupă o problemă strict personală... nu știu cum să încep... n-aș vrea să vă supăr sau să mă înțelegeți greșit!
-Vă rog să nu aveți nici o reținere! Față de dumneavoastră vă asigur că nu am nici un resentiment, nici nu am motive, ne vedem pentru prima dată.
-Domnule ministru, eu cu soțul meu nu ne prea înțelegem... nu ne-am înțeles niciodată... Căsătoria noastră a fost aranjată de alții și fiecare dintre noi a acceptat aranjamentul matrimonial pentru motive personale. Cert este că noi nu formăm o familie în sensul consacrat al acestei instituții. Într-un fel, fiecare dintre noi are viața lui. Ne leagă doar cele două fete pe care avem împreună. Am făcut această introducere ca să vă pun în temă. Zilele trecute a venit Mircea acasă foarte speriat și mi-a dat o veste care m-a bulversat: inamicii lui, nu știe exact cine,   pregătesc o acțiune, în justiție, pentru stabilirea paternității fetelor noastre. Pentru asta urmează să-l bage la înaintare pe unul dintre foștii mei prieteni...
-Nu văd de ce vă alarmați! Fața lui Moraru a rămas impasibilă, ca a unui sfinx.Acum se efectuează și în România experiza ADN, care stabilește paternitatea unei persoane cu o probabilitate de peste 99%. În aceste condiții orice diversiune poate fi demontată foarte ușor. Nici un om normal la cap nu ar risca o acțiune în justiție, care se poate termina catastrofal, cu obligarea perdantului la plata unor daune uriașe. Vreau să vă spun că promovarea unei astfel de acțiuni nici n-ar fi posibilă, atâta vreme cât sunteți căsătorită cu Mircea și el nu contestă paternitatea. O acțiune în stabilirea paternității dinafara căsătoriei este admisibilă numai dacă soțul mamei a introdus, în prealabil, o acțiune în tăgada paternității, care i-a fost admisă.
-Tocmai aici este problema, domnule Moraru! Elena Paszka și-a pierdut cumpătul și a început să lăcrimeze. Moraru i-a oferit un pahar de apă ca să-și revină, apoi doamna Paszka a continuat: vreau să evit, pe orice cale, o acțiune în justiție, care se poate termina prost.
-Vă rog să mă iertați, doamna Paszka, dar nu înțeleg de ce-mi faceți mie astfel de confidențe? Eu nu cred că v-aș  putea ajuta, în situația în care s-ar promova o acțiune în justiție. Vreau să fiu foarte sincer, nu pot interveni pe lângă judecători, chiar dacă sunt avocat de meserie, nici nu sunt dispus să o fac, deoarece v-aș face mai mult rău.
-V-am spus de la început că n-aș vrea să mă înțelegeți greșit! Eu nu vă solicit ajutorul pentru soluționarea unei acțiuni de stabilire a paternității în justiție! Eu vreau să vă rog, să vă implor, dacă vreți, să mă ajutați să evit o astfel de acțiune.
-Vreți să insinuați că eu am vreo legătură cu această mârșăvie care se prefigurează împotriva lui Mircea? Din vocea lui Moraru răzbătea o furie abia reținută.
-Nu, domnule ministru! Eu nu am insinuat așa ceva! Vă rog să mă iertați, poate m-ați înțeles greșit! Eu am apelat la dumneavoastră pentru că știu că aveți o putere deosebită, pe de-o parte și ați ajutat foarte mulți oameni, pe de altă parte. Există posibilitatea să aflați despre această diversiune, despre persoanele care sunt în spatele ei și să le influențați să renunțe la o astfel de mizerie, care le-ar face foarte mult rău fetelor noastre. Apelez la dumneavoastră ca mamă...! Elena Paszka s-a autoemoționat și  a izbucnit, din nou, într-un plâns cu sughițuri.
-Doamna Paszka, am impresia  că-mi ascundeți ceva! Vă rog să fiți foarte sinceră cu mine! Ați avut vreo discuție cu Mircea, legată de paternitatea fetelor?
-De ce mă întrebați, are vreo importanță?
-Are o importanță foarte mare! Mircea este un demnitar al Statului Român, cu o funcție foarte mare. În mod normal, serviciile de informații românești îl supraveghează ca să-l protejeze, iar serviciile de informații străine îl supraveghează ca să obțină date compromițătoare. Există posibilitate, cel puțin teroretică, să fi fost înregistrată o ceartă între dumneavoastră și Mircea, legată de paternitatea fetelor, care a ajuns pe mâna cui nu trebuie. Mircea are foarte mulți prieteni, dar și dușmani deopotrivă, interesați să-l scoată din viața publică. El trebuie să se gândească pe cine a deranjat prin activitatea lui, cine concurează cu el pentru funcții publice și dacă a  perturbat niște interese economice majore. Pentru mine, Mircea n-a fost niciodată un concurent sau un rival! Având în vedere relațiile mele cu sora lui Mircea, eu trebuie să-l apăr! Rețineți acest lucru! Preocupările noastre politice sunt paralele, nu s-au intersectat niciodată. Cheia acestei probleme este paternitatea reală a fetelor! Vă rog să mă iertați, încă odată, nu vreau să fiu indiscret sau să aveți impresia că mă preocupă problemele dumneavoastră de familie! Din atitudinea dumneavoastră am înțeles că aveți unele rețineri, de aceea vreau să vă întreb dacă aveți îndoieli cu privire la paternitatea fetelor?
-Of, Doamne Dumnezeule! a izbucnit, din nou, în lacrimi doamna Paszka. Tocmai asta este problema! Am avut multe certuri cu Mircea pe această temă...
-Gata! Nu trebuie să-mi spuneți mai multe! Am înțeles totul! Eu nu vă judec și nici nu vă condamn, este o problemă personală. Părerea mea este că ar trebui informat președintele Ilie Ionescu. El are controlul asupra serviciilor de informații și în mod sigur ar putea afla dacă, într-adevăr, cineva îi poartă sâmbetele lui Mircea și vrea să-l demonizeze în fața opiniei publice.
-Pentru că ați fost sincer cu mine, vreau să vă răspund cu aceiași monedă, domnule ministru! Am convingerea că Mircea nu este tatăl fetelor mele! O mamă știe cel mai bine cine este tatăl copiilor ei! Mircea nu este capabil să facă prunci, iar eu am fost obsedată că îmbătrânesc și nu am copii. De aceea m-am orientat... Nu vă spun mai multe! Sunteți un om inteligent și înțelegeți ce am vrut să vă spun! Mircea are rețineri să-l informeze pe domnul președinte Ilie Ionescu, pentru că este vorba de o problemă de-a lui personală. La rândul meu, eu nu pot să intervin la președinte pentru că nu m-a suportat niciodată, i-am fost antipatică din momentul în care m-am măritat cu Mircea. Sper că nu aveți tehnică de înregistrare în birou deoareec vreau să vă faco confidență, să vă încredințez un secret pe care n-l știe nimeni în această țară! Elena Paszka s-a apropiat de Valeriu Moraru și i-a șoptit la ureche: eu am avut relații intime cu Ilie Ionescu. I-am fost amantă câțiva ani, cât a fost ministrul tineretului. El a aranjat căsătoria mea cu Mircea Paszka. Am vrut să facem copii împreună, după ce m-am măritat, dar nici el n-a fost capabil. S-a supărat pe mine foarte tare, când a aflat că am făcut prunci cu altcineva. A considerat că l-am trădat. Acum înțelegeți de ce nu putem să intervenim la domnul președinte Ilie Ionescu? a întrebat Elena, de această dată cu voce tare.
-Da, am înțeles! Asta nu mă împiedică pe mine să-l pun în temă pe domnul președinte. În definitv, Mircea este colegul meu de guvern și orice acțiune de compromitere împotriva lui se răsfrânge asupra întregului executiv. Credeți că ar trebui să obțin acordul lui Mircea?
-Eu l-am îndemnat pe soțul meu să discute cu dumneavoatră, ca între bărbați, această chestiune delicată, dar a refuzat pe considerente de jenă. Am înțeles că n-ar avea nimic împotrivă să vă contactez eu și să vă pun în temă. În seara asta îi voi spune lui Mircea că am fost în audiență la dumneavoastră la cabinet și că sunteți dispus să abordați această problemă cu domnul președinte Ilie Ionescu. Sunt convinsă că nu va avea nimic împotrivă, dar este bine să-l informez ca, la o adică, să nu fie luat prin surprindere. Îmi pare rău că nu sunteți prieten cu soțul meu, că ați fost copleșit de resentimentele cauzate de necazurile pe care vi le-a pricinuit socrul meu.
-Mircea nu poate fi condamnat pentru faptele comise de tatăl său. Între noi sunt, într-adevăr, resentimente apărute din alte cauze...
-Angelica? Marea iubire a lui Mircea?
-Nu numai ea. La mijloc sunt și relațiile mele cu Olga. Moraru a stat câteva clipe pe gânduri, după care a continuat: am fost foarte tineri, pe vremea aceea. Angelica a fost o femeie foarte frumoasă, o frumusețe violentă, provocatoare și tulburătoare. Olga, sora lui Mircea, era la fel de frumoasă, dar mult mai delicată și mai plăpândă. Pe ea am iubit-o cu disperare și am vrut să o iau de nevastă, cu toată ura care separa familiile noastre.
-S-a opus socrul meu, știu toată povestea. Socrul meu a fost toată viața lui un zbir și un dictator.  Pe dumneavoastră vă urăște cu patimă, ar fi în stare să vă omoare, fără să clipească. De altfel, el urăște  pe toată lumea, inclusiv pe nevastă-sa, pe care nu o scoate din curvă bătrână. L-am auzit eu cu urechile mele. Bătrânul are foarte puțini prieteni. Îl mai vizitează un judecător pensionar, căsătorit cu o femeie tânără și obeză, care a mâncat la botez cât cinci bărbați. Pe mine nu m-a suportat niciodată pentru că sunt româncă și nu le-am învățat pe fete să vorbească ungurește. Din cauză că le cere să învețe limba maghiară, fiicle mele refuză să-și viziteze bunicii paterni. Mircea, în schimb, cu toate că vorbește la perfecție limba maghiară, n-a fost niciodată șovin. Nu mi-am dat seama că părinții lui sunt maghiari decât după căsătoria noastră, când am văzut că Mircea vorbește cu ei numai ungurește, fără ca eu să înțeleg o boabă. Ar fi trebuit să vorbească românește măcar din politețe, când eram eu prezentă. Am avut impresia că pe Olga a cocoloșit-o, nu s-a comportat cu ea așa de dur cum s-a comportat cu Mircea.
-Așa este! Probabil că bătrânul Paszka și-a reproșat faptul că a nenorocit-o pe Olga. După ce ne-am despărțit, ea a făcut o depresie gravă și a fost internată, în mai multe rânduri, în spitale de psihiatrie. Și-a revenit foarte greu și a ratat facultatea, rămânând cu studii medii, cu toate că este o fată deșteaptă. Tatăl său i-a aranjat căsătoria cu un medic  ungur, pe care ea  nu l-a iubit niciodată. Am impresia că fiecare dintre ei are propria lui viață.
-V-am spus, știu toată povestea, a recunoscut Elena. Mircea m-a lămurit să-i fim nași de botez copilului mai mic al Olgăi, cu toate că ea nu s-a înțeles niciodată cu frate-său. L-a acuzat că a fost și el împotriva relației cu dumneavoastră. Am acceptat, în cele din urmă, ca o concesie a mea, un semn de împăcare cu familia socrilor.  După botez, Mircea mi-a spus că Olga și-a ratat căsătoria și cred că a fost sincer. Soțul ei este un bețiv ordinar, nu s-a putut abține nici la botez.  A turnat în el pălincă, până când a adormit cu capul pe masă.  În orice caz, copiii Olgăi sunt foarte frumoși, seamănă cu tatăl lor! a zâmbit Lena cu subînțeles. Cel mai mare, Florian, este superinteligent, pentru vârsta lui. Copiii făcuți din dragoste sunt niște exemplare foarte reușite. Olga este foarte fericită, și-a văzut visul cu ochii și se simte împlinită. Din păcate eu nu pot să spun același lucru! Nu am avut parte de un bărbat, care să merite să mă scarific pentru el, așa cum a făcut Olga! Probabil că am avut și eu partea mea de vină, n-am știut să-i aleg. În orice caz, îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, mi-am schimbat complet părerea despre dumneavoastră. Vreau să vă mai spun ceva, cu toate că soțul meu m-a atenționat să nu discut această chestiune cu nimeni: Mircea a participat, la cererea lui Tudor Malacu, la întocmirea unui material despre ministrul Valeriu Moraru, care urmează să fie distribuit ziarelor, diplomaților și cancelariilor occidentale, pentru a vă compromite. Mircea a scris, în materialul respectiv, că v-ați ucis mama, și ați acreditat ideea că a fost victima unui atentat, care vă viza pe dumneavoastră, pentru a vă crea o aură de legendă. Și a mai scris încă o grozăvie: că v-ați ucis socrul, pentru că s-a răzgândit în ultimul moment, nu a mai fost de acord cu căsătoria fiicei sale și voia să vândă castelul pe care l-a construit în Baia Mare. De aceea i-ați înscenat un accident în care și-a pierdut viața, din care logodnica dumneavoatră a scăpat vie și nevătămată. În acest fel, puteți să vă căsătoriți, nu mai aveți nici o opreliște și păstrați castelul. Mircea este convins că ați aflat despre colaborarea lui la acest material denigrator și că vreți să vă răzbunați pe el. Crede că aveți surse de informare în cabinetul lui Tudor Malacu și chiar ați citit acel material infamant.
-Deci asta era! Nu ați venit întâmplător la mine ca să-mi cereți ajutor!
- Așa este, domnule ministru! Pe de altă parte, am simțit nevoia să vă informez despre aceste mârșăvii! Vreau să am conștiința împăcată. Mircea crede că este iubit de toată lumea și sunteți singurul lui dușman. Tudor Malacu a profitat de antipatia lui Mircea față de dumneavoastă și l-a atras într-o capcană. Soțul meu parcă are ochelari de cal, nu vede realitatea din jurul lui. El nu poate concepe că în gruparea lui Ilie Ionescu există o concurență acerbă și o luptă necruțătoare pe ciolan și pe favorurile președintelui. Partidului de guvernământ este o adunătură de lingăi și de profitori. Îl voi determina pe soțul meu să se dezică de acel document și-l voi amenința pe Malacu, direct de la obraz că, dacă-l utilizează, voi face publică întreaga conspirație mârșavă. Eu sunt în relații foarte bune cu soția lui Malacu, o femeie de toată isprava. O voi pune și pe ea în temă! Este adevărat că socrul dumneavoatră a murit într-un accident?
-Da, este adevărat. Mergea cu mașina spre Lyon și, potrivit expertizei tehnice efectuate de către autoritățile franceze, a apărut o defecțiune tehnică la caseta de direcție. I s-a blocat volanul, autoturismul a ieșit în decor și s-a izbit violent de un copac. Fiică-sa a scăpat cu viață printr-o minune și  datorită faptului că a purtat centura de siguranță. Cât despre castel, acesta este proprietatea Mathildei, așa o cheamă pe logodnica mea. Ea a vrut să facă o investiție în România.
-Să nu mă înțelegeți greșit, domnule Moraru! Eu nu vă cer explicații sau justificări, dar  au apărut tot felul de legende, una mai fantezistă decât alta cu privire la căsătorie și la castel. Mircea spunea că ați primit ordin de la Tel Aviv să vă căsătoriți cu o marchiză, pentru a intra în aristocrația franceză și în cercurile politice înalte din Paris. Lumea vorbește multe... nu trebuie să luați în seamă toate bârfele. Soțul meu s-a înhăitat cu un țărănoi analfabet din Baia Mare, unul Grigore Cioată, care-l duce numai la rele. Nu știu ce-i leagă, pentru că nu au nimic în comun!
-Dacă tot suntem la capitolul bârfe, n-ați observat ca Mircea să aibă o anumită înclinație spre relațiile cu bărbați? Vă întreb asta pentru că el frecventează niște cercuri foarte dubioase, atât în București, cât și în Baia Mare. Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău...!
-Ați atins o chestiune foarte sensibilă! Domnul Moraru, nu vă ascund faptul că am observat și eu acest lucru! Nu-i vorba că este prieten, de multă vreme, cu Andrei Năpastă și cu Agache Serafim, care sunt homosexuali notorii, dar își petrece foarte mult timp în compania altor indivizi dubioși. Am intrat și eu la bănuieli, având în vedere că noi nu am avut niciodată o relație normală de cuplu, doar relații sporadice și întâmplătoare, la inițiativa mea. La început am fost oripilată la gândul că soțul meu este pe invers, dar m-am obișnuit cu ideea. Nu este singurul din această țară căruia nu-i plac femeile! În grupul lui Ilie Ionescu sunt mulți perverși!
 Valeriu Moraru și-a dat seama că diversiunea a reușit. Cu această ocazie a aflat despre unele lucruri pe care numai le bănuia. Nu a încercat nici o satisfacție când Elena Paszka i-a mărturisit că Mircea nu este tatăl fetelor, din contră, a început să-i fie milă de un dușman, victimă a propriei sale soții. Chiar dacă, într-un fel, Mircea Paszka își merita soarta, era nedrept să crească progeniturile altora, dar Dumnezeu are socotelile lui, nu bate cu bota! Înseamnă că nu Mircea Paszka era capul răutăților ci Tudor Malacu,  ministrul de externe, colonel de securitate acoperit și agent KGB cu vechi state de serviciu. Pentru Valeriu Moraru era clar că operațiunea de discreditare a lui pe plan intern și internațional este opera clicii de KGB-ști din cadrul PDSR și, probabil, avea girul președintelui Ilie Ionescu. În această situație, Mircea Paszka era o țintă colaterală și de aceea Moraru s-a felicitat pentru discuția avută cu soția acestuia. Spera ca Elena Paszka să producă o fisură între soțul ei și Tudor Malacu, devenit acum ținta principală a lui Valeriu Moraru.


*) Vasile Moiș: „În spatele ușilor deschise”, volumul 12 Fatalitate și prejudecată, cap.25