Ler din cer

Viaţa mea e un colind
Cu ler din Cer

Răsare luna
Pădure de brazi
Respirând
Până la ziurel de zi.

Satul meu

E vară
Trage zăbrelele
Deschide obloanele

Morţii, îngropaţi pe pajişti
La umbra pomilor

Vara vine
Anunţată de clopotarul bisericii
După calendarul de pe perete
Însemnat cu cruci roşii şi negre

Casa noastră
Are pereţi albaştri
Privesc ziua de mâine
De parcă ar fi ultima.

Petru

De trei ori mă voi lepăda
De haina cuvântului
Înecându-mi amarul
Într-o bere

De trei ori…

*

O pasăre din altă lume
Cu ochii negri
Pune stăpânire pe fereastră

Lumea, o prelungire
A mâinilor
Ce culeg îngeri din iarbă.

Fereastră

Păsări călătoare
Împărţesc aerul adus

Copacii îşi adună crengile
Mâini de rugăciune

Ar fi fost loc
Şi pentru mine.

*

Ultimul tren a fost furat
De cer cu lună plină
De ploi care biciuie

Nerăbdarea de a număra
Stelele

Am răsfoit un copac
Neaflându-i tainele.

Lumina

Lumini invadând întunericul
Cu tropare
În care minunile îl aduc
Pe cel Înviat

Lumina vie a ochilor tatei
Şi rugăciunea mamei

Simfonie
Păsări
Bucurie.

Primăvară

Pomi pierduţi în coama cailor
Copii care zboară
Pe aripi de raţe sălbatice

Tot mai sus
Galaxii.