Ioan Romeo Roşiianu
Într-o altă viaţă viitoare
(Din volumul Blestemul care stinge lumânări, Ed. ,,Odeon”, Bucureşti, 2000)
Într-o altă viaţă viitoare
am să mă-ntorc să-ţi spun că te-am iubit
să-ţi spun că lumea-i reavănă sub soare
un loc de moarte primenit
să-ţi spun că infinitul nu se cerne
precum secunda tristă-n calendar
că somnul nu se cuibăreşte-n perne
că dragostea nu se primeşte-n dar
că poate vântul să-nfiere veşnicia
aromă de pustiu în amintire
că dincolo de cânt e melodia
popasului de viaţă-n nemurire
şi că-ntr-o altă viaţă viitoare
când cerul s-o găti de-o insomnie
o să plătim cu ceasuri de ninsoare
şi că lumina linişte-o să fie
că vom avea iluzii dezgheţate
că ne vor fi minutele mai reci
că vom avea în veşnicii palate
şi-o vieţuire ruptă din poveşti
Lucian Perţa
Într-o altă viaţă viitoare
(A fost vizat volumul : Poetul ucis de cuvinte (1999); Naşterea insomniei (1996) )
În altă viaţă, sigur viitoare,
că fiind român, mai am vreo şase vieţi,
tot publicist voi fi prin lumea mare
şi tot poet mă-ntorc – o să vedeţi!
Şi o să spun acelei generaţii
cum fost-am eu ucis în anii-acei
de grelele cuvinte – imprecaţii—
primite-n dar de la duşmanii mei.
Cum am făcut reviste şi cultură,
televiziune cu teren şi scheme,
cum toate-n vânt s-au dus cam pe măsură
ce poposeam în ele ceva vreme.
Şi că în altă viaţă, cea de-a treia,
când mă voi naşte plin de insomnii,
o să-mi continui, cum spuneam, ideea,
şi-n linişte voi scrie poezii.
Atât voi spune şi nu-mi fac iluzii
că pentru tot ce-am spus palate-mi veţi
dona – dar voi putea să trag concluzii:
poetul e poet circa trei vieţi!
Ioan Romeo Roşiianu
Nu-mi mai amintesc viitorul
(Din volumul Înomenirea cuvintelor, Ed. ,,Iulius”, Baia Mare, 2005)
Nu-mi mai amintesc de mult cum m-am numit
la început cerul era puţin mai albastru
nu-mi amintesc lumina zorilor
întunericul nopţilor seara amiaza ceasul târziu
nu mai ştiu nimic din ce am auzit altădată
nici măcar cântecul uitat între strune
nici măcar silaba pierdută-n cuvânt.
Am uitat drumul drept rătăcirea
şansa de-a fi am pierdut-o la cărţi
puţine secundare măsurându-mi viaţa de-acum
un biet minutar izgonit din clepsidră.
Lucian Perţa
Nu-mi mai amintesc viitorul
(Au fost vizate volumele : Naşterea insomniei (1996); Blestemul care stinge lumânări (2000); Poetul ucis de cuvinte (1999)
Nu-mi mai amintesc nici eu câte pseudonime
literare am folosit, de fapt, îmi amintesc,
dar între ele sunt o mulţime
de care şi în somn mă feresc –
de aici mi se naşte insomnia
şi de aici vin blestemele care sting lumânări,
totdeauna când mai-mai s-ating poezia.
Am învăţat drumul spre înalta societate,
lăsându-mă ucis de cuvinte prin gări,
tribunale, studiouri uitate,
mereu întrebând şi neprimind întrebări !