Adică, Gheorghe Țane. După mamă, și Urucu. S-a născut la Milkovița. Dincolo de Dunăre. A-nvățat preuniversitar la vecini, da` s-a făcut medic în România. A fost chirurg, în veacu` trecut. Cu preocupări gazetărești, alternativ. Ținând inspirat și-un jurnal. Cu povestea lui și-a familiei sale. A satului și-a altor locuri pe unde-a umblat. A oamenilor cu care-a venit în contact în peregrinările copilăriei, adolescenței și tinereții. Mai exact, pân` la studenție, în București. Căci aici, din păcate, se încheie  cartea izvorâtă din amintirile lăsate, util, după moarte. Precum ”Neterminata” schubertiană, odinioară, pe portativ...
 Am avut-o-n mână, cu bucurie, mulțumită doamnei Rodica Timiș, de la Craiova. Strângătoare, selectoare, meșteră ordonatoare a celor păstrate de autor prin caiete sau pe calculator. Ca să cetim azi o poveste trăită și devenită istorie incontestabil. E scrisă frumos și atrăgător, ca de un Creangă din sud. Fluent, echilibrat, pertinent. Întâmplările abundă, locurile-s zugrăvite vădit cu talent. Portrete felurite, dialoguri, nimerite. Aspecte sociale, tendințe politice. Obiceiuri și tradiții locale. Greutăți cotidiene, cazuri și necazuri diverse, sentimente, resentimente. Sub povara vremilor și-a orânduirilor.

Totul adunându-se convingător în acest tom* fermecător în felu-i. Ce mi-a răpit o noapte fără păreri de rău. Și mă-ndreptățește-a spune că Țane umblă lejer printre vorbe, folosindu-le cu iscusință demnă de relevat, evaluat și consemnat măcar într-o tabletă ca asta. Narațiunea-i având culoare, acuratețe, valoare neîndoios. Pe realitate, veridicitate bazată fiind de la cap la coadă. Altfel spus, istorie, literatură, ferice-amestecate. Meritând cu prisosință a o căuta prin biblioteci și-a te delecta cu lectura ei până la sfârșit. Ori a o cita prin varii lucrări despre altădat`, chiar de doctorat...

 *Gheorghe Țane-Urucu, Amintirile unui vlah, Ed. Scrisul Românesc, 2017