hrb pDaniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul. În anul 1997 pe lângă poezie, și-a descoperit o mare pasiune: pictura. Lucrările ei au fost deja expuse pentru publicul larg și pot fi văzute toată luna în curs la Biblioteca Județeană Marin Preda din Alexandria.
Rep. Cum își găsește inspirația un artist care pe lângă poezie mai și pictează?
H.D. Orice observă și place ochiului pentru artist este motiv de inspirație, orice stare sufletească sau idee ce se vrea a fi exprimată prin culoare și formă, este motiv de inspirație. Natura cu toate formele sale, în primul rând, este cel mai vast motiv de inspirație.
Rep. În momentul de față ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră?
H.D. Pictura, ca artă vizuală, înseamnă pentru mine, în primul rând un mod de exprimare, un mod de relaxare și de cele mai multe ori, o provocare, o dublă provocare, în sensul că de multe ori pictura o vezi mai întâi mental, mâna, coordonată bineînțeles de mental, fiind cea care redă ceea ce artistul vede deja cu ochii minții sale și o provocare în sensul că alte ori nu știi ce vei picta, mâna fiind coordonată de data aceasta de subsconștient.

Marian Ilea< Ce credeti despre situatia politica de la noi in comparatie cu celelalte tari post-comuniste? Monica Lovinescu

< In decembrie ’89 ne-am aflat in avangarda. Reintrarea noastra in „istorie” eclipsa in atentia opiniei publice mondiale pana si caderea zidului de la Berlin.Indiferent de toate scenariile alcatuite apoi pentru a explica sau camufla „revolutia”, oamenii ce-si expuneau viata pe strazile Timisoarei si apoi ale Bucurestiului nu erau niste marionete telecomandate. Din manechine nu curge sange.

Interviu cu Ștefan Jurcă realizat de Cristina Vari, clasa a XII-a, Liceul „Vasile Lucaciu”, Baia Mare

1) Am înțeles că ați copilărit în Arad, localitatea Sălăjeni. Ce v-a adus în Baia Mare?
Ș.J.: Am copilărit într-un sat din județul Arad pentru că acolo unde m-am născut era vatra mea, adică bunicii și părinții erau din sat, aveau casă, gospodărie și pămînt. Pe vremea aceea se făceau patru clase elementare, în sat, următoarele clase le-am urmat la Sebiș, pe atunci comună, fostă plasă, iar astăzi este oraș. După ce am dat admitere la liceu și l-am absolvit cu examen de bacalaureat am ajuns, prin concurs de admitere, la Politehnica din Brașov (1967-1970).

Revista „Natura” a publicat în ultimul său număr un interviu cu Serghei R. Kapiţa, academician rus de origine basarabeană,

realizat de directorul Bibliotecii Naţionale a R. Moldova, Alexei Rău. Mare i-a fost mirarea când fizicianul rus, care la 14 februarie, împlineşte 80 de ani, i-a răspuns în limba română la întrebări, chiar dacă acesta nu s-a născut în Basarabia, ci în Marea Britanie. Vă propunem un fragment din interviul lui Alexei Rău în care academicianul Kapiţa vorbeşte, între altele, şi despre situaţia lingvistică din Basarabia.

Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,

cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.

Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a fost arestat de unguri.Deci amintirile mele sunt legate de această comună; şi în '40 am fugit, tatăl meu era arestat la Oradea, cu mama pe grabă prin Turda, pe Dealul Feleacului, unde am văzut pentru prima oară un ofiţer român, avea o rozetă cu steagul românesc şi mi s-au umplut ochii de lacrimi, un fel de patriotism instinctiv - nu ştiu cum de-a apărut.